Astazi la Alpinet

Nu m-as fi gandit vreodata ca am sa ajung sa fac o tura de o zi prin Retezat. Cand stai in Brasov, si muntele respectiv e la cateva ore bune, departe de tine acest gand. Uite ca s-a intamplat. Dupa o noapte nedormita in rapidul de Budapesta, dupa ciudate experiente intr-o stranie gara provinciala cu stranii oameni nocturni, si dupa o calatorie de o ora cu un personal ce para e desprins dintr-un peisaj de acum douazeci de ani, iata-ma la Subcetate loc bun de pornire spre inaltimile Retezatului. Asa cum vorbisem, Vladut ma astepta cu taxi-ul pentru a ma duce pana la Rausor. Alta cale de a ajunge, daca nu ai masina personala, nu exista asa ca am fost foarte multumit sa dau de el in linistea diminetii. Ajungi in Rau de Mori, comuna de la poalele muntelui, acolo unde se aduna apele Raului Mare cu ale fratelui mai mic, Rausor si apoi iti continui drumul prin Suseni, micul sat din amonte, deasupra caruita troneaza, abrupt, Magura Cetatii (766 m). Nu-i zice degeaba asa, ca daca arunci bine privirea, distingi deasupra apruptului ruinele Cetatii Colti, cea mai bine pastrata dintre toate... [Articol complet]

Aceea şi echipă ca anul trecut, plus încă unul. Patru, şi totuşi trei, din nou.     De abia aşteptam momentul când o să pornim, din nou, într-o altă aventură pe biciclete. Acum cu mai multă experienţă, plus un nou membru în echipă, novice, dar nerăbdător să simtă pedalele către ce va fi să fie. „Mai avem două săptămâni şi plecăăăăăm!!!”. Harta traseului gata configurată, ultimele îmbunătăţiri la biciclete (care acum au avut parte de un upgrade, necesar pentru cei în jur de 800 de km care ne aşteptau, mai mult de jumătate prin munţi), cumpărături de început de călătorie şi entuziasm pe măsură... Hmm. La asta nu ne aşteptam. Înainte cu câteva zile, mesaj: „nu mai pot să vin, a intervenit ceva. Îmi pare rău”. Deci, la fel ca anul trecut, patru, dar totuşi trei. Oftăm. Parcă am fi luat o piatră în cap. Şi nu ne vine să credem, dar, asta e, decizia a fost luată, iar noi, ceilalţi, n-avem ce face decât să o respectăm. La urma urmei, e prietenul nostru. Oricum o să-l luăm cu noi în gânduri. Trei to go.     Către Dej, 92 de kilometri     Ne întâlnim la punctul de plecare, devreme, cu un drum de început lung şi nu uşor, şi cu o răceală zdravănă, netratată, dar ce mai contează... O ultimă verificare, emoţii, apoi încălecăm... [Articol complet]

Pico del Teide (Teide Peak) Jurnal de calatorie, Am facut aceasta excursie in noiembrie 2011, impreuna cu Lidia, care a facut si pozele ce insotesc aceste note, si am ajuns pe varf intr-o miercuri, pe 16. (Pentru cursivitatea textului toate pozele vor fi adaugate la sfarsitul articolului). Excursia a fost organizata, pentru 2 persoane, printr-o agentie de turism din Bucuresti si fiind intr-o luna de iarna nu am gasit charter direct din Bucuresti pentru Tenerife ci a trebuit sa mergem prin Frankfurt, ceea ce a sporit farmecul excursiei dar evident si costul acesteia. Insula Tenerife, cea mai mare din arhipelagul Canare tine de Spania si se poate calatorii acolo ca in orice tara din Uniunea Eurpeana. Insula este in intregime vulcanica, punctul cel mai inalt constituindu-l Pico del Teide care este conul unui vulcan ce se inalta semet la 3718 m deasupra nivelului marii si care este in „amortire”, ultima eruptie avand loc in 1909, inainte de aceasta eruptii notabile fiind pe la 1700. Toata zona vulcanica Teide a fost declarata parc national de catre autoritatile spaniole si protejata in consecinta. Punctele de atractie de pe insula sunt multiple intr-adevar, insa evident cel mai important dintre ele este „the summint”, varful, pentru... [Articol complet]

Toamna vine peste muntii Fagaras cu pasi mai grabiti decât in alte zone alpine. Asta e legea muntilor cei mai inalti. Si o vezi ca-i aici dupa galbenul ierbii ce se pregateste de jumatate de an de hibernare. Te poti multumi si cu putinele ore ale unei zile de toamna pentru a urca unul din gigantii Fagarasului. Trebuie doar sa ai la dispozitie masina care sa te duca pâna la Bâlea-Lac, urcând serpentinele Transfagarasanului Nordic, pâna la caldarea Bâlii, foarte cunoscuta pentru cel mai mare lac glaciar din acesti munti si pentru tunelul rutier ce trece pe sub creasta principal pentru a duce soseaua in partile sudice ale muntilor.Aici, langa lacul situat la 2040 metri altitudine lasi in urma zgomotul unei zile insorite, plina de agitatia trecatorilor de pe sosea si incepi sa urci asa mai voiniceste spre Piscul Bâlii, custura ascutita ce desparte valea omonima de mai putin cunoscuta si umblata Vale a Doamnei. Poteca turistica, inghesuita in scurte curbe de nivel, este insotita de marcajul cruce rosie si dupa nici jumatate de ora de tras tare din bocanci ajungi in... [Articol complet]