Astazi la Alpinet

­ ­24 iulie 2010
"Am ajuns cu bine in tabara Karkara. Dupa 2 nopti de drum, in sfarsit ne odihnim. In 26 plecam in Base Camp. Maine facem o tura pana la 3000 m. Ploua, dar speram sa se indrepte"

26 iulie 2010 "Am ajuns in Base Camp, 3900m. Se vede muntele, e incredibil. Foarte frumos. Vremea e OK, multa lume se vede ca urca intre taberele superioare. Maine vrem sa urcam in tabara 1"

27 iulie 2010 "Azi am urcat in tabara 1 la 4500 m. Am facut 3 ore la urcare si m-am simtit bine. Este vreme OK. Toti suntem OK, si maine vrem sa urcam cu inca o tura de bagaje."

29 iulie 2010 "Suntem in Base Camp, si e vreme urata. Ieri am fost a 2-a oara in tabara 1 si am mai dus din echipament. Speram ca maine sa putem porni in sus. Am incercat sa iau legatura si cu Zsolt, insa nu am reusit inca. Numai bine din tabara de baza Khan Tengri"
[Articol complet]

De-a lungul verii, euforia vacanţei a cuprins molipsitoare trenurile ce aleargă spre cele mai căutate colţuri de ţară: litoralul, staţiunile balneo –climaterice, mănăstirile Moldovei, ori spre codrii şi piscurile Carpaţilor!    Aproape de munţi, petroşenenii le rămân fideli, întocmai ca dobrogenii mării, lipovenii deltei, sau cei din Bărăgan câmpiei. E ceea ce se cheamă prima dragoste. E legământul ce-l leagă pe copil de locul unde s-a născut. E, dacă vreţi, legătura de-o viaţă ce se înfiripă într-o clipă şi tine de veşnicie.   Şi cum ar putea fi altfel, căci munţii ne oferă din nou adieri de frumuseţe nemărginită. Adierile spun că pe piscuri şi prin păduri e o puzderie de flori. Roşii, galbene, albastre, violete, mari, mici, mirosind discret şi suav, ca toate florile muntelui.   Desfătarea vine pe toate undele simţurilor omeneşti.Şi nu e vorba numai de văz, miros sau auz. Prin ele, concertul munţilor, tabloul lor, miresmele lui pătrund în tainiţele firii. Un ecou lăuntric, de neînţeles răzbate în noi făcându-ne părtaşi la bucuria plecărilor întotdeauna vesele, optimiste, întotdeauna generatoare de sănătate fizică şi morală.   Este încă vara în munţi. Simţim cu frenezie această realitate când nopţile înstelate ne surprind întârziaţi în jurul focului de tabără. O simţim... [Articol complet]

Dupa o primavara incarcata, iata vine si ziua in care ma pot gandi la munte. De fapt, ma gandeam de mult la iesirea asta in Fagaras, dar simpla idee de a fi in acest masiv mi se parea indepartata...trec si examenele si iata-ma pregatind rucsacul. Cand am pus mana pe rucsac, incepura sa imi tremure mainile. Ah, cum ma vor primi Fagarasii? Cu bune, cu rele? Ma bazam pe faptul ca ne cunosteam reciproc de ceva vreme, le faceam a 15-a vizita. Fagarasii vor fi bucurosi de oaspeti? Ramanea de vazut. Incet, incet, ma apuc de indeletnicirea care da senzatii marete: pregatirea echipamentului. De 6 ani nu mai vazusem Fagarasii si emotiile ma cuprindeau. Luand la mana fiecare obiect de echipament, senzatia stranie ma cuprinde...fiecare obiect avea povestea lui pe care o revizuiam in amintiri cu imagini si sunete de parca pareau aievea. Asezam fiecare obiect in rucsac, caci fiecare obiect isi are locul lui bine stabilit. Ma uit la anumite haine pe care le luam si imi aduc aminte cum Fagarasii in prima mea vizita mi-au destainuit fara ocolis ceea ce inseamna munte... "O ploaie marunta in geamuri loveste Si ritmul e acelasi si nu mai sfarseste Cad stropii intruna, ferestrele-s ude Un planset, un vaiet in noapte se aude Si palida-n zare lumina mocneste... O ploaie... [Articol complet]

  Plecam devreme de acasă din dorinta de a scăpa de căldura si ajungem devreme in gara din Herculane unde ne întâlnim cu alti prieteni dornici de calatorii si, după ce bem câteva cafele ne urnim. Alegem o alta poteca spre vârf, una mai putin stiuta de „ străini”. Vom merge spre Arjana din satul Valea Bolvasnita. Putini stiu de acest sat si de faptul ca oferă acces mai lejer spre creasta  Cernei. Sunt locuri cu oameni primitori(sunt banateni doar) si gata sa-ti dea sfaturi daca întrebi. Aici am aflat si eu multe despre aceste locuri. Intram in sat si ne oprim sa luam apa caci de la iesirea din sat nu am mai găsit izvoare pana spre Parvovita, care este la poalele Arjanei. Umplem sticlele si după doi kilometri de mers cu masina ne oprim. De aici continuam fara ele. Parcam langa o cariera (credem caci n-am întrebat ce fac acolo), ne luam rucsacii si la drum. Drumul de carute pe care mergem de acum urca spre cătunele de la poalele Arjanei: Dobraia, Bedina, Poiana Lunga si spre satele dinspre Cornereva: Globurău, Bogâltin si Topla. In 15 minute de mers ajungem la paraul Belareca, Îl traversam si mergem in continuare pe acelasi drum... [Articol complet]