Borsa Fintina-Valea Cimpoiesului-Saua Laptelui-vf.Puzdre-Valea Negoiescu-Borsa Poiana

   Parcursesem o succesiune de trasee de casa,  urcasem in acest sezon Gutiiul,  Tiblesul,  Toroioaga dar nu trecusem inca in acest an pragul celor 2000m altitudine si atunci,  minat de acel morb al turistului inveterat,   am propus virful Puzdre dupa o portiune din creasta principala SE-NV a minunatilor munti ai Rodnei.  Plecam din Baia Mare simbata (6 mai) dimineata,  la ora 7,  refacind,  a cita oara,  parcursul serpentinelor Gutiiului acum in straie verzi pina spre culmi;  Hera,  cu perdele de lumini si umbre,  incintindu-ne la reintilnirea marii de neguri ce coplesisera depresiunea vaii Viseului innecind Petrova,  Leordina,  scotind in relief Muntele lui Serban-Pop Ivan la stinga si Tiblesul spre dreapta,  facindu-ne sa intuim,  fara a putea zari insa,  piramida inseuata a Pietrosului Rodnei-Rebra.
   Valea Viseului avea undele verzi zmarald,  razele soarelui spargindu-se diamantin in crestele valurilor marunte.  Pacat ca luncile inguste ale malului drept,  odinioara finate sau holde erau din ce in ce mai mult destinate haldelor de rumegus,  penibile relicve a padurii tocate haotic dupa 1990.   [...]

   Urcam de-a-lungul drumului de TAF si atelaje de cai,  abrupt,  expus total soarelui amiezii,  admirind molizii cu flori si coroanele tipice ale brazilor agintii-candelabru.  Pe masura ce avansam jgheabul abrupt,  maturat inca o data in iarna abia trecuta de avalanse,  aratind acum ca un degajat culoar inclinat la peste 45% incepind din zona florilor de colt si terminindu-se in creasta stincoasa a Ripei Piatra Rea,  ne aducem aminte de ascensiunea din iulie 1999,  de risipa de frumusete,  sobra eleganta a florilor reginei si gratioasa delicatete a zdrentuit-parfumatelor garofite unduite de briza serii.
   Doi tineri cu drujbe insotiti de un ciine ciobanesc apar din invalmaseala trunchiurilor haotic prabusite de catre muncitorii forestieri sau furtunile tot mai frecvente in ultimii ani.  In citeva minute auzim vaietul diabolicei masinarii de sorginte sovietica apoi troznetul sec al inca unui molid doborit.  Imediat cade altul.  Simtim ca ceva ne doare .  Degeaba.

   Fosta poiana cu brusturet,  locul traditional de stine e in totala vraiste.  Au fost doboriti pina si arborii umbrare la poala carora,  in caz de vremi ostile,  se adaposteau oile,  vitele.  Acelasi lucru si in ocolalele pentru muls vaci din stinga cararii.  Peste tot trunchiuri, buturi, ragalii, coroane abandonate la diametre sub 20cm.  Limbi de avalanse inca bogate-n zapada amalgamata cu sol,  pietre,  tineri molizi,  arini,  radacini,  tufe de coacaz si afin.  Anemone,  ranunculi,  violete inflorescente,  miniaturale clopote tacute.  Grase urzici obraznice.  Sub virful Cimpoiesul versantul nord vestic era in urma cu 4-5 ani acoperit de o tinara padure de molid in care ne-am speriat la zvicnetul greoi al unui cocos de munte.  Azi daca au mai ramas citiva arbori in picioare,  restul a fost defrisat sau maturat de furtuni sau tot mai puternicele,  devastatoarele avalanse.  Dovada trunchiurile aruncate pe mari suprafete de-a valma.

   Continuam in platou,  prin brusturetul ciupit drastic de ger,  pina la baza conului de avalanse declansate la dreapta dinspre culmile Paltinisului unde atirna si acum o cornisa ferestruita si dinspre Cimpoies,  la stinga.  Apar solitarii,  apoi adunatii la taina in razlete grupuri,  delicati ghiocei.  Zapada intens tasata depaseste in grosime 5-8m,  acoperind vaile transformate-n efemer tunel.