Schita traseului purtând numele lui Hans Obermayer
|
Cheile Bicazului, zi de vară 1970,
zi de cătărare a seniorilor în prima etapă de vară a campionatului national de alpinism.
În toate marile trasee erau câte 2-3 echipe. În acea zi eram printre "spectatori". Pe la
prânz, când altii terminau escaladele iar altii erau sus spre iesire "tribuna" (soseaua)
se cam golise. În drum spre cabană am remarcat în Fisura Neagră (5B) doi alpinisti; erau
prin lungimea a treia. Era clar că-s "hors concours", căci nu se încadrau în normele
regulamentului de atunci, n-aveau rucsac, n-aveau două corzi si erau doar doi, nu trei.
De căsti, nu-mi amintesc. Nu stiam cine sunt.
Pe serpentinele soselei ne-au ajuns din urmă doi motociclisti: "A căzut unul de-al
vostru. E mort!" Am alergat repede înapoi. Am aflat cine era nefericitul: orădeanul Hans
Obermayer. În perete rămăsese Gyusi Ilyes. Două spectatoare întârziate văzuseră "zborul" pornit
din ultima lungime, cea cu celebra bavareză. Ce se întâmplase? Aveau o coardă de 80m, dar
urcaseră la simplu, câte două lungimi odată. Asadar asigurările puse erau rare. Coarda era o
nenorocită de "dederon" (R.D.G.-istă, noi îi spuneam "R.G.D. ri-gi-de"). Deveneau repede
"cabluri". Cedase socului, dar îl oprise din cădere pentru o clipă, cum a povestit secundul.
E adevărat că despre morti trebuie vorbit numai de bine. Dar e la fel de adevărat ce
scria Hemingway.
Hans Obermayer este acum pentru alpinistii tineri o cruce în Cheile
Bicazului si un traseu în Vadul Crisului, cu un frumos si temut tavan. Pentru veterani
este si amintirea unui talentat si pasionat cătărător.
|
