|
|
|
e-AlpinInfo
#11 / 2001 |
Alpinism la Băile Herculane
Adrian Glăvan / Timisoara
Alpinismul în zona Băile Herculane a început în anul 1966 cu ajutorul
sportivilor de la Asociatia Sănătatea din Arad, prin deschiderea unui număr de trasee în
Peretele Soimului si zona Bobot. De atunci s-au succedat la efectuarea de premiere un număr
mare de alpinisti, mai ales studentii de la Politehnica Timisoara condusi de veteranul
alpinismului românesc, prof. dr. ing. Eugen Seracin.
La dezvoltarea zonei au participat si alpinistii unor alte cluburi
din zona Banatului si aici amintim Victoria Guban Timisoara, Sticla Tomesti, sau alpinisti
individuali, neafiliati la nici un club.
Multe trasee au fost bătute în spiritul anilor '70-'80, cu pasaje artificiale.
Începând cu anii '80 fratii Marius si Ovidiu Ianosel au introdus spiritul de cătărare liberă,
prin trasee foarte spectaculoase.
Simultan cu deschiderea de trasee de escaladă s-a început parcurgerea
traseelor clasice în stil liber cu recotarea lor în grade UIAA. La ora actuală există un
număr de 86 trasee clasice cu gradele de la 1B la 6A, si circa 100 de trasee de cătărare
liberă (escaladă sportivă) cu grade până la X UIAA.
Alpinismul bănătean a dat un număr mare de performeri în materie, dintre
care îi putem aminti pe Cornel Galescu si pe Stefan Milota.
Traseul Haiducilor
Este primul traseu deschis în peretele de la Grota Haiducilor, traseu
de nivel 5A, dar din lipsă de diferentă de nivel doar 4B. Premiera a fost efectuată de
echipa Balmez Nicu, Luzan Emil si Săplăcan Gavril în octombrie 1972.
Acces: Din soseaua Băile Herculane-Baia de Aramă, trecând de Hotelul
Roman (circa 200 metri), în amonte pe Valea Cernei, întâlnim o zonă de abrupt unde este
marcată pe perete, cu vopsea rosie, intrarea în traseu.
Lungimea 1: începe cu 2 metri de perete fără multe prize. Se ajunge la
o fisură care, după 4 metri spre stânga, ne conduce pe o mică platformă. Continuând cătărarea
spre stânga se trece pe lângă o grotă de la care o fisură verticală conduce într-un diedru sub
un tavan. Se ocoleste tavanul printr-o traversare de circa 5 metri spre stânga. Asigurarea se
face într-o clepsidră. Escalada continuă urmând o fisură pe verticală usor spre stânga si
depăsind o surplombă, regruparea făcându-se pe o platformă cu vegetatie. (40 metri).
Lungimea 2: de circa 30 metri, începe înspre dreapta apoi în sus si spre
stânga până la o primă surplombă prevăzută cu un piton teavă. Traseul continuă usor către
stânga până la baza unei a doua surplombe peste care se trece. Deasupra ei o fisură conduce
spre dreapta într-un diedru până la pitoanele de regrupare, la circa 5 metri sub un tavanul ce
se înaltă oblic în sus către stânga. (La această lungime există pitonată o variantă care
ocoleste prin stânga cele două surplombe care se escaladează mai dificil la liber).
Lungimea 3: de circa 20 metri, urmează diedrul până la baza tavanului, de
unde, folosind pitoanele fixate în fisura dintre perete si tavan, surplombată pe primii 4
metri apoi dirijată spre stânga, se înaintează până la o fisură ce permite continuarea
traseului pe verticală, depăsind tavanul. Urmând apoi panta ce pierde din înclinatie se
ajunge după 7-8 metri pe vârful tancului care marchează sfârsitul traseului.
Iesirea: se face fie prin 3 rapeluri pe directia traseului, fie traversând
către stânga 80 metri si coborând apoi prin pădure până la cărarea de la Grota Haiducilor.
e-AlpinInfo #11 / 2001 |
|
|
|
|