About Alpinet

­­ ­24 iulie 2010
"Am ajuns cu bine in tabara Karkara. Dupa 2 nopti de drum, in sfarsit ne odihnim. In 26 plecam in Base Camp. Maine facem o tura pana la 3000 m. Ploua, dar speram sa se indrepte"

26 iulie 2010 "Am ajuns in Base Camp, 3900m. Se vede muntele, e incredibil. Foarte frumos. Vremea e OK, multa lume se vede ca urca intre taberele superioare. Maine vrem sa urcam in tabara 1"

27 iulie 2010 "Azi am urcat in tabara 1 la 4500 m. Am facut 3 ore la urcare si m-am simtit bine. Este vreme OK. Toti suntem OK, si maine vrem sa urcam cu inca o tura de bagaje."

29 iulie 2010 "Suntem in Base Camp, si e vreme urata. Ieri am fost a 2-a oara in tabara 1 si am mai dus din echipament. Speram ca maine sa putem porni in sus. Am incercat sa iau legatura si cu Zsolt, insa nu am reusit inca. Numai bine din tabara de baza Khan Tengri"

Două mâini buşite, patru în echipă, dar totuşi trei     Ăsta e al cincilea turneu pe bicicletă, de două ori am fost doi în echipă, iar celelalte două de unul singur, le zic celorlalţi, şi nici unul nu poate fi asemănat cu celălalt, atâta doar că sentimentul de libertate e atât de profund, iar senzaţiile încercate atât de intense încât ţi se imprimă adânc în suflet. Şi totuşi, de fiecare dată când am fost în echipă, deşi a fost ceva extraordinar, pentru celălalt a fost once in a life time. Unul şi-a vândut bicicleta la întoarcere, celălalt o mai are şi acum, dar n-a mai folosit-o niciodată. Probabil, şi pentru unii din voi o să fie la fel. Le-am privit exaltarea de pe chipuri şi dorinţa de-a merge în „aventura pe două roţi” şi mi-am zis că de data asta n-o să mai fie nimeni care să adopte „once in a life time-ul”. OK. Cu mâinile înfăşurate în faşe elastice, după un accident serios avut cu câteva zile înainte (trebuie să le punem în ghips pentru 3 săptămâni, îmi zice doctorul. Nici vorbă. Peste două săptămâni voi fi în Apuseni pe bicicletă), desfac harta să ne punem de acord, pentru ultima dată, asupra traseului de peste câteva zile. Apoi ne despărţim cu ochii minţii deja pe traseu. După câteva zile, un telefon: „nu mai vin. Mi-am luat...

Aceea şi echipă ca anul trecut, plus încă unul. Patru, şi totuşi trei, din nou.     De abia aşteptam momentul când o să pornim, din nou, într-o altă aventură pe biciclete. Acum cu mai multă experienţă, plus un nou membru în echipă, novice, dar nerăbdător să simtă pedalele către ce va fi să fie. „Mai avem două săptămâni şi plecăăăăăm!!!”. Harta traseului gata configurată, ultimele îmbunătăţiri la biciclete (care acum au avut parte de un upgrade, necesar pentru cei în jur de 800 de km care ne aşteptau, mai mult de jumătate prin munţi), cumpărături de început de călătorie şi entuziasm pe măsură... Hmm. La asta nu ne aşteptam. Înainte cu câteva zile, mesaj: „nu mai pot să vin, a intervenit ceva. Îmi pare rău”. Deci, la fel ca anul trecut, patru, dar totuşi trei. Oftăm. Parcă am fi luat o piatră în cap. Şi nu ne vine să credem, dar, asta e, decizia a fost luată, iar noi, ceilalţi, n-avem ce face decât să o respectăm. La urma urmei, e prietenul nostru. Oricum o să-l luăm cu noi în gânduri. Trei to go.     Către Dej, 92 de kilometri     Ne întâlnim la punctul de plecare, devreme, cu un drum de început lung şi nu uşor, şi cu o răceală zdravănă, netratată, dar ce mai contează... O ultimă verificare, emoţii, apoi încălecăm bicicletele....

Acesta este un mesaj de mobilizare pentru o actiune de voluntariat ce consta intr-un efort pentru a ecologiza o bucata de plaja incepand de la Gura Portitei pana la localitatea Periteasca. Mai multe detalii despre locatie, acces si un formular de inscriere gasiti la http://pagina-verde.blogspot.com/ Multumesc anticipat celor ce vor achiesa ideii. Adrian...

ASOCIATIA VALEA CERNEI TEL: 0746143550 , 0762618410     ASOCIATIA VALEA CERNEI s-a infiintat cu scopul de a ecologiza Valea Cernei, si a rezolva probleme legate de protectia mediului pe cursul raului Cerna     In acest sens in data de 01-mai-2010 am mobilizat cca 40 voluntari, reusind o actiune de ecologizare a raului Cerna intre Cheile Bobotului si "7 Izvoare", langa Baile Herculane , fiind colectate aproximativ 4 tone de deseuri menajere si avand un dublu scop: colectarea deseurilor si sensibilizarea turistilor aflati pe Valea Cernei pentru adunarea "resturilor de gunoi" si pastrarea curateniei in locurile de campare.     Scopul a fost atins si cu aceasta ocazie multumim celor care ne-au ajutat si sprijinit: -volunTARI -Radio Resita, Antena 1, Adevarul, Cronica Romana, Jurnal de Caras Severin,  www.ziare.com , www.presalaminut.ro , www.ziaregratis.ro , www.ziuadevest.ro -Primaria Orasului Baile Herculane, Parcul National Domogled-Valea Cernei, Romsilva -Studioul Media Foto Slatina     Le multumim totodata tuturor societatilor de presa si media care ne-au sprijinit in derularea actiuni si ne cerem scuze daca am omis pe cineva     Va multumim si va mai asteptam AVRAM MARIAN...

          In peregrinarile   noastre prin Natura, cautam adesea cararile iernii. Nu pentru ca ne-ar placea mai putin pajistea renascuta a primaverii, plaiul inmiresmat al verii sau ceata furisata pe vaile toamnei. In fiecare anotimp, prietenul nostru Muntele, ne ofera cate ceva din frumusetile lui, folosind – ca un orator care vrea sa convinga –mijloace de exprimare potrivite momentului. Ne vorbeste prin sipot de izvoare, ne sopteste prin fosnet de cetina batrina, uneori ne canta la harfa vrajita concertul..linistii absolute ce ii domina de veacuri, picurind in fiinta ascultatorului clipele de regasire atat de dorite.          De ce atunci preferam iarna? Probabil pentru ca mantia alba sporeste poezia muntelui. In prezenta zapezii redevenim copii, copii maturi, constienti de bucuria pe care o traim in prezenta fulgilor de nea, peste care adaugam cumpatarea anilor. Dar spre deosebire de cei mici, devenim si melancolici, stare de spirit   dupa care tanjeste si fata cea sfioasa si tinarul indragostit, dar si barbatul sau femeia la varsta carora s-a adaugat intelepciunea experientei. Farmecul iernii nu este refuzat nici de veteranii muntelui, cei de la tamplele carora fulgii jucausi au depus primele suvite albe cazute parca impreuna cu stratul vaporos...

Peste zarea muntelui e asternut omatul greu. Acolo sus, departe de tumultul vietii, o liniste grea a acoperit zvonurile vailor inghetate si ele. Vantul incearca sa anime urmele de viata, dar zadarnic, caci brazii mai degraba gem sub mangaierile sale.. Pina si vietatile m untelui, atat de fidele lui, au coborat de mult in tainicele paduri de la poale. Doar cite o urma ici-colo, si ea singuratica si grabita, se iteste intre doua primeneli de zapada. Cand soarele inunda firea, iar razele lui, sulite zglobii, inteapa piepturile stincilor incremenite, senzatia vietii renascuta in muntii pulseaza pentru o clipa. Dar totul ramine doar ca o parere... Si atunci incep aducerile aminte. Ochii mintii revad paraiele involburate, curgind sprintene din piatra in piatra, aducind cu ele clocotul viu al muntelui. In iarba frageda, boturi umede smulg seva vietii pe care noii veniti o regasesc in ugerele pline. Florile muntelui, rasfirate de la poale pina in varf raspandesc discret arome gingase, ca insasi faptura lor. Si sunt multe florile muntelui, unele mai frumoase decat altele: bujori de munte, gentiene, flori de colt... Pe carari, ochii revad insiruite grupuri de turisti.. In praguri usilor de cabana, alte grupuri tin tovarasie.. Veseliei. Ca o fata frumoasa, ea ii...

Pentru versiunea originală cu toate linkurile active şi eventuale întrebări - http://blogsipace.wordpress.com/2009/11/17/o-saptamana-pe-kirinyaga-mt-kenya/ Kirinyaga…muntele unde locuieşte “şeful” zeilor. Fascinant! În august am reuşit să mergem pe Mt. Kenya după trei luni de planuri şi antrenament (cât am putut, toţi cei patru tovarăşi de tură lucrăm în Sudan, unde spre norocul nostru putem alerga şi căţăra la sfârşit de săptămână). Unul din cei mai fascinanţi munţi pe care am fost vreodată! Peisaje superbe, oameni foarte faini (atât porterii, ghizii şi ceilalţi montaniarzi pe care i-am întâlnit), o prospeţime (aer, natură, temperatură) pe care, venind din sudul Sudanului, am apreciat-o cum trebuie. Am reuşit o tură excelentă traversând masivul de la vest la est (Naro Moru – Chogoria), dormind cinci nopţi în cort (Met Station, Mackinder, Shipton x2, Road Head) şi căţărând traseul clasic spre vârful Batian din peretele nord-estic (până la 5070m) – 8 ore căţărat, 8 ore rapel. Câteva impresii generale: natura e spectaculoasă, stânca foarte aderentă şi traseele – o plăcere (pe ancore mobile, doar punctele de rapel au bucle/inele de rapel/pitoane). Taxa de parc e relativ scumpă (50 USD / zi), se poate dormi în refugii pentru 15 USD...

Haiducii lu` Şaptecai Polonezi, victime ale haiducilor din Retezat Scris in 31 August 2009, 21: 53 de Andrei Colt in Diverse. 349 vizualizari si 3 comentarii. Îndeletniciri de mult uitate, sugrumate de vremurile moderne actuale, învie acum sub vraja foamei. Fenomen des întâlnit în ultima perioadă, acutizat însă la unii care, în consecinţă, sunt împinşi la gesturi disperate. Ca şi cum nu ar fi fost suficientă starea mai mult decât jalnică a drumurilor care leagă Valea Jiului de restul lumii civilizate, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns “eforturile” conjugate ale ” feţelor spălate” (autorităţile locale) ale zonei caracterizate prin bâjbâieli şi tergiversări de proiecte, acum îşi aduc aportul la îngroparea definitivă a Văii Jiului şi “muritorii de rând”, mai exact cei care îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Concret, “haiducii” au început să bage spaima în turiştii străini, cunoscuţi ca fiind de altfel cea mai mare parte a celor care scotocesc an de an Retezatul de la un capăt la altul, într-un procent zdrobitor numeric şi ruşinos pentru noi, românii. Haiducul este, conform explicaţiilor din dicţionar, un om care încalcă legea, dar în scopul protestului faţă de o anumită orânduire. Haiducul de Retezat este însă o variantă hibrid,...