Despre Alpinet

S-a reinstalat “cancerul”, (Straja – Petrosani, rai sau iad?)               Nici nu s-a incheiat bine ultimul spectacol de circ al realitatii noastre cotidiene, iar animalele si-au reluat locul in menajerie… musca, scuipa, ca sa-si anunte prezenta. Ca un simplu spectator, la sfarsit de show, m-am incumetat sa fac si o plimbare prin menajerie, mai ales ca prezenta la spectacolul grotesc este … benevola, in mod obligatoriu. …Si, cu tote ca parerea mea cu privre la animalele salbatice este ca acestea trebuie tratate ca animale salbatice, iar locul lor este in jungla, am mers sa le observ si in sanul societatii noastre…si m-am trezit muscat de aceste animale bolnave care ne conduc, paznicii fiind doar de forma…   Dupa aceasta mica parabola, sa va povestesc experienta traita zilele acestea intr-unul din locurile ce ar trebui sa fie un adevarat colt de rai pentru noi romanii. Am hotarat sa petrec revelionul (2008-2009), impreuna cu niste prieteni in statiunea montana Straja (depresiunea Petrosani), statiune cu un mare potential, atat prin pozitia sa, cat si prin faptul ca se numara printre putinele locuri din tara unde in timpul sarbatorilor de iarna exista zapada; impreuna cu alte doua statiuni, la fel de tinere, statiunea Parang, si...

       A venit din nou iarna si muntele si-a schimbat infatisarea. Sezonul acesta m-am hotarat sa incerc ceva nou: schiul de tura. Si nimeni nu stie mai multe despre acest sport decat Rares Manea care il practica la nivel de performanta. Am vorbit cu el si m-a invitat la o tura de weekend pe V. Sambetei. Astfel ca sambata, 29 noiembrie, pe la amiaza am ajuns la Manastirea Sambata. Aici am avut primul contact cu echipamentul de tura pe care am fost nevoit sa il car in spate din lipsa zapezii. Dar nu m-am descurajat deoarece Rares m-a asigurat ca mai sus e zapada din belsug. Dupa ce am petrecut noaptea la cabana, dimineata devreme eram pregatit pentru prima mea tura deschi. Vremea era superba si coltul Balaceni se zarea in departare. Eram nerabdator sa plecam, dar nu inainte ca Rares sa-mi explice cum se foloseste echipamentul. Dupa o scurta sedinta tehnica am pus schiurile in picioare si am inceput sa urcam spre Fereastra Mare.       La inceput panta era destul de lina si alunecam rapid si fara greutate datorita focilor. Dar odata ajunsi in fundul vaii panta s-a accentuat simtitor. Insa Rares mi-a aratat tehnica de urcare si nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la Crucea Ciobanului.        De sus am zarit un grup de turisti care se straduia sa inainteze prin zapada adanca...

Într-una din duminici, profitând de vremea frumoasă, am făcut o scurtă incursiune în Culmea Pricopanului, căci nu mai fusesem de ceva vreme...   Totul a început perfect. În drumul spre cariera, am putut inspira adânc praful ridicat de un grup de patru ATV-uri, ce au trecut în viteză pe lângă noi. Nu a fost o surpriză apariţia lor, le văzusem de pe bac... Nici obiectivul lor nu a fost o surpriză, pentru că nu este prima dată când aceste aparate minunate, îşi fac apariţia în zona Parcului Naţional Munţii Măcin (PNM Măcin). În timp ce urcam pe valea Izvoarele (valea din dreptul carierei), paznicii de acolo ne-au informat că, de fapt, nu aveam voie să mergem pe acolo, ci să ocolim vf. Şerparu spre dreapta - pe unde este drumul de pământ, de fapt. Cum ne-au informat prea tarziu, noi am continuat să urcam pe vale, ieşind curând la poalele vârfului Piatra Râioasă.   Am pierdut câteva ore prin zonă, soarele permiţându-ne să ne lăfăim pe pietre, făcând concurenţă şopârliţelor ce ţopăiau alături. Bineînţeles, am ascultat cu mare plăcere motoarele celor patru ATV-uri care, împreună cu proprietarii sau chiriaşii de moment, s-au relaxat şi ele prin zonă.   Din fericire pentru ţară şi popor, limita PNM Măcin - modificată şi răs-modificată în funcţie de interese - se află acum pe partea...

Este doar sfârşit de septembrie dar la munte deja a nins pe la mijlocul lunii. Nu se mai pune problema să mergem cu cortul (care nu e de iarnă) aşa că plănuim să profităm de refugiul din şaua Viştei ca să vedem Moldoveanu de aproape... Ne hotărâm să urcăm în creastă prin nord, pe la Sâmbăta. Când ajungem în Sâmbăta de sus, sâmbătă pe la ora prânzului, cerul este complet acoperit şi nu se vede nimic interesant în sus ceea ce ne mai taie din elan. Mai bine rămânem la mănăstire şi ne bucurăm de confortul unei după amieze liniştite decât o noapte incertă la cabana Sâmbăta. Biserica veche, mănăstirea Brâncoveanu   În curtea mănăstirii Duminică plecăm pe la 7 şi ceva, lăsăm maşina în drum, în dreptul păstrăvăriei, ne echipăm şi pornim la pas. Cerul este încă acoperit dar dacă prognoza se adevereşte ar trebui ca situaţia să se amelioreze. Pe vale marcajul este cu triunghi roşu care de altfel porneşte tocmai de jos, din şosea, din Sâmbăta de Jos. După nici o sută de metri de mers se ramifică spre dreapta, prin pădure, o potecă ce urcă spre culmea Drăguşului. Noi mergem înainte şi după circa 15 minute trecem apa; până aici se mai poate veni cu maşina dar vadul trebuie trecut la pas. Albia este plină de resturi de copaci căraţi de apă, pe alocuri adevăraţi buşteni ceea ce arată forţa...

Descriere pentru o tura usoara pe dealurile Lapusului, intr-o dupa-amiaza de inceput de toamna. Traseul incepe din Suciul de Jos; trecem prin curtea noii gradinite inspre rau, la punctul de confluenta al vaii lui Saleu (valea satului) cu Lapusul. Odata ajunsi la rau, il trecem prin vad, si incepem sa urcam abrupt pe partea opusa. Raul Lapus, in Suciu de Jos (Maramures) Trecem prin padure, pe o carare care da intr-un drum de exploatare facut in urma cu ceva ani, acum inierbat, si dupa inca 20 minute de urcat prin padure ajungem intr-un luminis, pe culme. De aici ni se deschide o panorama superba asupra Tiblesului si a depresiunii Lapusului. Lasam in stanga niste vechi case "din camp", si continuam sa urcam. In culme, deasupra vaii Cingoaia. Pe deal, intre Cingoaia si Dobra Facem un scurt popas la un palc de mesteceni.   Odihna la mesteceni In scurt timp ajungem la culmea principala a Culmii Brezei, la cca 630 m altitudine; ocolim obarsia vaii, si ne intoarcem; coboram pe plaiurile line, trecand prin iarba inalta pe urmele unui drum deteriorat.   La intoarcere Pregatiri pentru iarna Ajungem deasupra satului si urmeaza o coborare destul de rapida pe o fosta pasune pe care apa a lasat urme adanci. Satul In ultima portiune trecem puntea de la gura vaii si ajungem in scurt timp in...

                                                                                              Motto                                                           Saptamana asta, ospatarul si femeia de serviciu sunt in                  ...

OFRANDE ABEONEI – XIV- Criminalii ( Căliman 14-16 august 1989) 1. Luni. Pentru mine orice călătorie este o sărbătoare. Mă aflu deci la începutul unei sărbători care debutează cu o dimineaţă splendidă de vară ce ne crează o exuberantă stare sufletească; Ceciliei, mie şi Antonellei. Suntem instalaţi într-un compartiment de tren pe care-l vom împărţi cu tovarăşii noştri de călătorie, timp de câteva ceasuri, până la Vatra Dornei unde urmează să petrecem trei zile. În aşteptarea plecării trenului studiez pe vremelnicii noştri companioni, un bărbat şi două femei (mamă şi fiică, probabil); în ultima clipă celelalte două locuri rămase libere sunt ocupate de o pereche cam de vârsta noastră, femeia îmbrăcată într-un doliu studiat ; nobleţea discretă a trăsăturilor feţei bărbatului îmi atrage atenţia, cu toate că este nebărbierit. Trenul se pune în mişcare şi limbile se desleagă. Aflu astfel că cele trei persoane pe care le-am găsit în compartiment sunt din Răducăneni şi merg la Cacica unde de ziua Adormirii Maicii Domnului biserica catolică organizează o slujbă religioasă într-o capelă amenajată în salină. Discutând nici nu-mi dau seama când trece...

OFRANDE ABEONEI-XIII- Preludiu la „Simfonia Maramureşului’’ (Munţii Rodnei-13-16 iunie 1989) Nici nu a trecut o lună de când m-am întors din Bucegi şi dorul de munte nu mă lasă în pace. Orgoliul meu cere spălarea ruşinii ; faptul că am fost nevoit să abandonez ascensiunea pe Pietrosul Rodnei îmi provoacă insomnii şi visez cu ochii deschişi la piscurile Munţilor Rodnei. Îmi fac planul : plecarea cu trenul până la Vatra Dornei, iar de aici cu vre-un mijloc de transport să merg până la Pasul Prislop ; după ce-mi voi petrece noaptea la hanul de aici să plec pe culmea Ştiolului, iar din şaua Gargalău să mă îndrept, urmând linia crestei, spre Pietrosul apoi să cobor la Borşa. În varianta că nu voi avea posibilitatea să ajung la Prislop îmi voi continua drumul cu următorul tren spre Salva şi voi ataca traseul spre ţinta călătoriei din Pasul Şetref. 1-Joi Mă scol cu noaptea în cap. Rucsacul e aranjat de aseară, aşa cănu am altceva de făcut decât, după ce risipesc umbrele somnului cu câţiva pumni de apă rece, să-l aburc în spinare şi, după ce-mi iau rămas bun de laCecilia şi Antonella, să plec. O curea se rupe (semn rău, îmi trece prin minte) întârziindu-mi plecarea cu câteva minute necesare reparaţiei. Nu sunt superstiţios aşa că...

Marile câştiguri ale societăţii româneşti sunt, fără dar şi poate, libera circulaţie, libera exprimare şi dreptul asupra proprietăţii private. Că acestea au fost puse târziu sau într-un mod nu tocmai eficient în practică, este cu totul altceva, iar aceste sincope nu fac decât să denatureze şi să estompeze bunul simţ sau valoarea acestor câştiguri. Consecinţele negative se pot răsfrânge asupra oricărui domeniu de activitate şi pot crea tensiuni sociale între diverşi actori. Nici turismul montan nu se poate eschiva faţă de ceste posibile consecinţe negative, cu atât mai mult cât şi cadrul legislativ, care guvernează actul turistic, prezintă o serie de inadvertenţe sau lacune. In acest sens, noii proprietari ai unor terenuri sau păduri, traversate de trasee turistice marcate, au posibilitatea de a restricţiona accesul turiştilor pe traseele turistice marcate, după bunul lor plac, neexistând nici o reglementare în acest sens. Din fericire încă nu s-au înregistrat multe situaţii de acest...