2007-09

În fiecare an eu şi grupul meu de colegi montaniarzi, veritabili oameni ai sud-estului ţării ne propunem să „cucerim” câte un masiv. Anul acesta a fost rândul Retezatului. Dintre noi cinci doar eu eram singura care nu cunoscuse încă Retezatul, Iulian şi familia lui compusă din Magda soţie, şi Odeta fiică locuiseră câţiva ani în Călan, Magda chiar făcuse în tinereţe parte dintr-un grup de orientare turistică care refăcuse/remarcase traseele din Retezat, şi nu numai, deci pot spune că pentru ei expediţia noastră a fost ca o revenire acasă. După peripeţii cu victime colaterale (un câine) pe autostrada A1 şi o noapte odihnitoare la Pensiunea „Casablanca” din Băcia iată-ne duminică dimineaţă, 19 august 2007, nerăbdători să ne reunim cu restul grupului care plecase la Călan cu vreo 4-5 zile înaintea noastră, şi gata să luăm Retezatul în piept. Am mers cu maşinile până la Nucşoara de unde am intrat pe drumul...

Peturile aruncate pe potecile montane incep incet, incet sa ne cotropeasca si sa "cucereasca" cele mai neasteptate locuri din muntii nostri. Este momentul sa spunem stop acestei agresiuni.

Vine concediul, vine vremea pentru Retezat. Pana sa ajung, luni seara, in Lupeni, am avut pe drum numai peripetii, spre cinstea si mandria CFR-ului. Prima data am pierdut acceleratul din Teius, datorita unei intarzieri de o ora a unui amarat de personal, de cursa lunga, si dupa ce m-am certat cu toata conducerea garii Teius, de mi-ai dat banii inapoi pe bilet, mi-au tras si o mica teapa de bilet pana la Petrosani, la un tren anulat din Simeria … Concluzie!? Cu doua personale si doua microbuze, am ajuns in Lupeni la pret de Inter-City si doua beri. Traiasca CFR-ul si relatiile lor cu clientii. Luni dupa-masa in Lupeni. Ne adunam cu greu in fata blocului lui Dorin, de unde urmeaza sa o intindem spre Campusel. Cu ce!? Cu ce ne-o fi norocul. Pana la Cheile Butii ne duce un autobuz construit prin frumosii ani ’60, care ne afuma bine de...

Ce faci atunci cind meteorologii te ameninta cu temperaturi urcate spre 40 de grade si instinctul de conservare, atit cit a mai ramas, te impinge spre locuri cu racoare? Cauti scaparea in padure (daca mai gasesti!), prin cele stincarii (multe obstacole pina acolo!) sau poate intr-o poiana (daca poti suporta excesul de... liniste!). O alta solutie? Iti bagi picioarele-n apa. Apa rece. Informatii "tehnice": - locul (sau "locatia", dupa cum spun "expertii" de pe la... televizor): Valea Dâmbovitei, portiunea inclusa in perimetrul Parcului National Piatra Craiului; Cheile Mari - timpul: august 2007 (recomandat: o zi cit mai calduroasa si perioada zilei in care caldura este maxima)

Proiectul Pro-ECO, iniţiat de Liceul "Nicolae Titulescu " Pucioasa şi coordonat de Prof. Mihaela Diaconescu a avut ca partener şi Asociaţia de Turism "Chindia". Luni 10 septembrie 2007 a avut loc una dintre activităţile proiectului - plantarea de copaci la Pucioasa pe aleea "ÎMPREUNĂ PENTRU MEDIU". La această activitate au participat din partea asociaţiei Marius, Mihnea şi Andra Prundaru. Ileana Bocanciu - 12 septembrie 2007 ...

Data: 9 septembrie 2007 Participare: Gigi Nedelcu , Maria Nedelcu , Cătălina Posta, Marius Prundaru , Ileana Bocanciu Descriere: Am plecat duminică dimineaţă la ora 8: 00 din Fieni cu maşina soţilor Nedelcu până la Centrul de Vacanţă "Cerbul" Brătei . După ce am vorbit puţin cu paznicul de aici, prieten cu noi, am plecat la ora 9: 10 pe cruce albastră până la Centrul de Vacanţă "Vânătorul" Dobreşti , unde am ajuns după o jumătate de oră.        Vremea umedă nu promitea nimic bun, dar nu am luat în seamă asta. În poteca de la Dobreşti la Cabana Scropoasa , mulţi copaci căzuţi în potecă. De la Scropoasa am plecat la 11: 15 şi am făcut până la Zănoaga o oră şi apoi încă o jumătate până la Cabana Bolboci , unde am fost întâmpinaţi ca de obicei cu căldură de cabanierii Nina şi Doru Nache . După o pauză de circa 45 minute am plecat pe drumul forestier spre Podul cu Flori pe marcaj cruce roşie şi am sosit în Şaua Lucăcilă la 14: 15.        ...

  M-am intors in valea copilariei. Lungul drum de tren, spre Cluj, apoi cei 70 de kilometri pana la Popasul Romanilor, m-au dus cu multi ani in urma. Mi-au adus aminte de vremea cand treceam Mesesul (asa cum este denumit de localnici muntele Magura Stanii), pe drumul de care, sa ajungem la furat cirese prin livezile Zalaului, sau cand mergeam in Druia, la cules mure, ca sa strangem si noi un ban peste vara. De ce Meses, de ce aceste “dealuri”?, cum le-au zis unuii prieteni. Pentru ca, poate, aici am simtit prima data ce placut este sa privesti relieful.     Dupa-masa, ajung in casa copilariei, pe Valea Stanii, intampinat de ai mei parinti, si cu mare pofta de odihna. Las farmecul potecilor pentru a doua zi …     Prima zi de toamna. Dimineata soarele si-a scos nasul pe cer, dar norii de pe la hotarele satului...

- Program de desfasurare: VINERI: 17.00 –20.00 - Inscrieri 5 Octombrie 20.00 - Sedinta tehnica (recomandam prezenta) Sc.Gen.5, Zarnesti SIMBATA: 07.00 - 08.30 - Inscrieri 6 Octombrie 09.00 - START 19.00 - Premiere - Categorii: - Masculin individual: 18 – 29, 30 – 40, + 40, Open - Feminin individual: Open

Dupa ce, plecati din Durau cu autobuzul, am ajuns la viaductul de la Poiana Teiului, Dumnezeu ne-a scos in cale un camion al carui sofer, din Vatra Dornei, ne-a luat pana la Zugreni. Ne-a lasat la gura Colbului de unde incepe traseul spre Rarau, pe valea Colbului si apoi în urcus direct, prin padure, spre cabana. Timpul extraordinar de frumos era numai bun de drumetie. Am prins drumul forestier, umbrit de arinis, care urca de-a lungul apei, cu Pietrosul Bistritei gata sa se prabuseasca deasupra noastra. Timpul, drumul si peisajul ne-a creat o stare de euforie care ne punea aripi la picioare. Am trecut pe langa o movila imensa de steril aflata la gura unei mine parasite dupa care drumul s-a...

Timpul a trecut, anii m-au facut mai intelept, zburdalnicia copilariei a ramas undeva in urma, tumultul tineretii s-a mai atenuat. Eram de-acum cap de familie, tatal unei fetite nici mai zburdalnica, nici mai potolita decat eram eu la anii ei. Trecusera aproape 16 ani de cand in minte-mi se incrustase imaginea muntelui. 16 ani de cand il visam. Incet-incet, starea materiala a prins a permite sa-mi potolesc patima. Mai intii am descoperit revista ,,Romania Pitoreasca” ,apoi micile ghiduri turistice din colecţia ,,Munţii Nostri”. Am inceput sa le cumpar si sa visez citindu-le. Inceputul l-am facut cu bicicleta pe sosea, vizitand manastirile din Muntii Neamtului si apoi pe cele din nordul Moldovei In una din aceste excursii am parcurs drumul de la Targu Neamt...