de-ale lui mihai cibotaru

Calimanii sau cum ne -am petrecut pe munte Ziua Nationala a Frantei Pe langa unele "dezavantaje" ale iesirilor de vara (aglomeratie, caldura caniculara etc) fata de turele de iarna, marele atu este faptul ca ziua are chiar si 15-16 ore, lucru care iti da mai multa libertate de miscare. Dupa consultari repetate ale prognozei meteo care pe la inceputul saptamanii faceau numeroase referiri la vreme urata si ploioasa,  joi seara il sun pe Adi si hotaram pana la urma o iesire in Calimani aproape indiferent de vreme, asta mai ales avand in vedere precedentele legate de "norocul" nostru privind vremea probabila. Acelasi tren spre Vatra Dornei (de data asta de la Dolhasca plin cu culegatori de afine care au dublat capacitatea maxima a unui vagon CFR), aceeasi gara plina de boschetari din orasul dornean, aceleasi peisaje de vis care se deruleaza prin fata ochilor. Din gara plec direct spre...

„Daca veţi urca vreodata — si eu va sfatuiesc sa urcati — prin umbra Carpatilor Rasariteni, pe la Piatra Neamt şi Tirgul Neamt spre locurile celei dintai descalecari, de la un timp veti baga de seama ca se vorbeste tot mai putin despre Ceahlau, muntele venerat al Moldovei, şi ca pe masura ce se apropie Tara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, in vorbirea si în constiinta oamenilor, unui alt munte a carui stea incepe sa se ridice la orizont. Iar atunci cand veti lasa miazanoaptea, cotind spre apus, catre tinuturile paduroase ce se ridica in zare, catre patria de demult a bourilor, atunci, pe masura ce va veti afunda intr-o lume de legenda si de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui il veti auzi tot mai des, ca pe al unei realitati primordiale cu care toate celelalte intra in relatii. Soarele rasare sau apune pe Rarau, norii se aduna sau se împrastie de pe Rarau, Moldova si Bistrita curg de o parte...

Dupa ceva timp de stat “in the city”, in care ni s-au afumat plamanii si aerul mizer ne-au infectat simturile olfactive hotaram ca e timpul sa o luam din loc si sa dam o tura pe munte. Si unde in alta parte decat in Ceahlau, cel mai la indemana si cel mai drag mie (acolo mi-am inoculat dragostea pentru munte) dar si Elenei (si ea a luat “microbul” tot pe Ceahlau). Mai ales ca prognoza meteo spunea ca va fi prima zapada not higher than one inch – sursa weather channel.

Asadar vineri 25.08.2006, pe la 5 dimineata suna ceasul. Rucsacul in spate si rapid la gara. Urc in acceleratul Iaşi-Timisoara de la ora 06:02 care urmeaza sa ma duca in Vatra Dornei (11:16).