Montaniard

Posted by: Cătălin Olteanu in de-ale lui Cătălin Olteanu , Munţii Carpaţi , de-ale lui Cătălin

Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)

            Am participat la multe discuţii, verbale sau în scris, despre cuvântul "montaniard". Există o mai veche dispută. Unii, mai ales vârstnicii, susţin ca să spunem "drumeţ", "turist montan" sau "om de munte". Nici eu nu mai sunt tânăr, am 64 de ani şi 40 de ani de munte (cam 60-100 zile pe an!!! - drumeţie, alpinism, schi, salvamont), dar sunt de părere că putem adopta (este de fapt adoptat!) cuvântul "montaniard". Nu de mult, într-un jurnal al unui refugiu montan, unde eu folosisem (şi folosesc curent când scriu despre Munte) cuvântul "montaniard", cineva, "om de munte", îmi replica: "Deschide Dinule un dicţionar şi nu mai folosi anapoda acest termen".
            Da, în dicţionarele Larousse mai vechi se explica: (scuze că citez din memorie) "locuitor de la munte, muntean". Într-un dicţionar French-English din '90, pe care îl am în faţă, "montagnard" e tradus prin "mountain dweller, highlander", adică "locuitor de la munte".
            Nu ştiu dacă în ediţiile recente nu apare cuvântul scris româneşte precum şi sensul nou al lui. În toate domeniile, dicţionarele rămân în urma realităţii. Credeţi că în dicţionarele noastre mai vechi (sau şi franceze) la cuvântul "piton" era trecut şi sensul "alpinistic"? Sau la "surplombă" şi "colţari"? Dar acum există în dicţionarele noastre şi sensurile alpinistice ale acestor cuvinte. Şi poate că încă nu ar exista, dacă în colectivul de redacţie, printre colaboratori, nu ar fi fost şi Marcian Bleahu - geolog şi Al. Beldie - ing. silvic, care au fost şi alpinişti.
            E normal că un sens nou al unui cuvânt îl iau din limbi străine şi îl folosesc mai întâi cei din domeniu şi apoi îl află şi eventual îl adoptă şi lingviştii. Poate aşa au procedat sau vor proceda lingviştii francezi şi ai nostri, citind scrierile despre munte.
            Să nu-mi spună mie cineva că LIONEL TERRAY nu ştia ce sens are cuvântul montaniard. Sunt un fericit posesor al ediţiei franceze din 1965 a fascinantei sale cărţi "Cuceritorii inutilului", cadou de la bunul meu prieten Ghiţă, nepotul direct al lui Emil Racoviţă. Prima frază a primului capitol, "Decouverte de la montagne" (Descoperirea muntelui) sună aşa: "Născut la poalele Alpilor (nota mea: În Grenoble, deci nu într-un sat sau cătun din Alpi!), fost campion de schi, ghid profesionist, alpinist de mari ture, membru a opt expediţii în Anzi şi Himalaya, mi-am consacrat toată viaţa mea muntelui şi dacă acest cuvânt are un sens, JE SUIS UN MONTAGNARD (sublinierea mea) adica "EU SUNT UN MONTANIARD".
            E adevărat că în ediţia în limba română (1972), pe care o datorăm speologului clujean Cornelui Pleşa, el a tradus "sunt un om de munte", căci aşa e scris în dicţionarele româneşti de atunci. Şi în "Mic dicţionar enciclopedic" (mic... de 1010 pagini!) - ediţia 1986, la "montagniarzi" scrie doar atât: "denumire dată deputaţilor revoluţionari democraţi din adunarea Legislativă din timpul revoluţiei franceze, care ocupau locurile cele mai de sus din sala Adunării"!!! În acelaşi dicţionar nu apare cuvântul "montaniard", scris româneşte, nu apare nici sensul lui de "om de la munte", darmite cel de "om care iubeşte şi frecventează muntele".
            După părerea mea, noul sens al cuvântului "montaniard" este "Un om care iubeşte Muntele, care îl abordează cu echipament şi cunoştinţe adecvate evitării accidentelor şi care are un comportament ecologic".
            Aşadar, nu trebuie să ai palmaresul lui Lionel Terray ca să fii montaniard. MONTANIARD, în sensul nou al cuvântului - sens care dacă încă nu a intrat, sigur va intra în toate dicţionarele - poate fi şi un orăşean, care nici măcar nu s-a născut la munte, dar CARE IUBEŞTE MUNTELE, care îl abordează adecvat, care cunoaşte şi respectă legile scrise şi nescrise ale muntelui, legi care aşa cum cred că am mai spus, o parte din ele sunt de fapt legile bunului simţ! Montaniard e un Om care intră în Munte ca într-o catedrală, cu smerenie şi iese de acolo mai sănătos, mai tânăr, mai bun, mai OM.

Author: Dinu Mititeanu
Views: 5036, Last update: Mon, Oct 20, 2003

Comment

Konrad Beti, Wed, Oct 22, 2003, 7:59 pm

Frumos scris. Nici nu stiam macar ca "montaniard" nu are intelesul de om de munte. Mie mi se pare chiar ca face o descriere mai generala a iubitorilor de drumetii montane, decat, de exemplu cuvantul "alpinist". Alpinist imi sugereaza mai degraba un "catarator" decat un colindator al muntilor.

"Om de munte" mi se pare iarsi o descriere frumoasa. Nu sunt insa sub nici o forma de acord cu mai rar intalnitul, din fericire, "muntzoman". Suna groaznic. Parca spui maimutoi. Si in plus, transmite un mesaj indirect, si anume ca cel care il foloseste e complet pe dinafara cu fenomenul montan.

Sa aveti o zi superba.

Comments for this article