Campusel 11-15 Octombrie 2003

Sambata 11.10.03

Ne intalnim la (BBComputer) Manitoba eu, Zoli si Nico la
ora 12.00h
De aici mergem dupa Bery acasa(Bou Rosu). Ne prinde ora
13.00 in Arad. Cerul este inorat dar nu ploua...rotile
masini incep sa se invarta indreptandune spre granita
dintre patru mari masive muntoase. Itinerrarul nostru
este Arad-Varadia de
Mures-Deva-Calan-Hateg-Petrosani-Campu lui
Neag-Cantonul de vanatoare Campusel(330km)
Aici ne intalnim cu Echi(cabanierul de la Campusel)
care era tare ocupat cu pregatirile pentru
oaspeti. Este sezonul de vanatoare si vin straini la
vanat de capre negre in Retezat. Optiunea sa dormim in
cabana a cazut. Ne montam corturile in perimetrul
cabanei si ne punem sa ne facem ceva cald de
mancare. Apare si Cristi Manulescu adminisrtatorul
cabanei si padurarul care se ocupa de zona asta. Ne
spune sa nu umblam prin zona Piatra Iorgovanului ca sa
nu speriem vanatu si sa nu fim impuscati cumva. Zoli si
cu Bery sunt indignati la auzirea vesti. Seara la
lumina lampi de carbid discutiile despre marcajele din
M-tii Apuseni se cam aprind...poate si din cauza
bauturi lui Bachus poate si din cauza oboseli.

Duminica 12.10.03

Ne trezim la ora 07.00 dupa o noapte racoroasa dar
fara precipitati. La ora 08.20 ne intalnim cu Cristi
M.(padurarul) care ne va duce cu masina pana la
intrarea in Ch. Scorotei. La 08.30 suntem la podet care
se dovedeste pentru uni a fi foarte greu de
trecut. Urmam marcajul rar punct galben prin
Ch. Scorotei pana in poiana de sub biserica 09.10h. Aici
vom lua micul dejun. Biserica este de fapt o stanca
izolata in forma de turn. Trebuia sa ne intalnim cu
Cristi. M la o mica bifurcatie de poteci urmand a urca
impreuna cu el pana la refugiul din Dilma cu Brazi dar
se pare ca noi am trecut de acea bifurcatie. Parasim
poteca marcata si urcam spre Vf. Pietrele Albe, dar...a
inceput sa picure din ce in ce mai tare si suntem
nevoiti sa ne oprim. Facem cale intoarsa dupa ce am
asteptat minute bune ca vremea sa se schimbe. Ne
strecuram printre picaturile de ploaie facand cale
intoarsa pana in Campusel 12.15h. Ne instalam in
living(in traducere micul popas din Campusel) unde vom
sta pana la ora 22.00h. Inainte de apusul soarelui Nico
striga Curcubeuuuuul! Toti sarim ca arsi dupa aparatele
care erau in corturi... Inainte de a pleca din Arad eu
le povesteam ca am vazut Curcubeu dublu...dar Zoli se
uita neincrezator la mine si zicea Doru...dublu
zici! Da Zoli dublu... Doru...esti sigur ca era
dublu? Na! ce incredere au prieteni in mine. Toata lumea
fotografia Curcubeul din Campusel doar eu stigam...
nu-l vad in aparat...nu-l vad!!! Aveam filtru de
polarizare si am uitat de el.(Curcubeul apare sub
forma unui arc cu concavitatea in jos, colorat in
culorile spectrului, dispuse concentric, violetul
aflandu-se in interiorul arcului, iar rosul la
exterior. Culorile curcubeului se succed in
ordine, rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si
violet"ROGVAIV"acestea aparand mai mult sau mai putin
acccentuate. Curcubeul apare atunci, cand in partea
opusa soarelui se afla un nor de poaie. Adesea apare si
al doilea curcubeu, avand culorile mai putin vii si
dispuse invers fata de primul. Aparitia Curcubeului
este un semn ca timpul instabil se va indrepta si va
veni o vreme frumoasa. In continuare mancam, bem si
discutam ce vom face in ziua urmatoare. Nico intretine
atmosfera cu rasetele ei.

Luni 13.10.03

Ceasul ne anunta ca este ora 07.00h, dar mai lenevim
putin in saci de dormit. Ploaia sa oprit si cerul este
senin...din aceasta cauza temperatura aerului a scazut
sub zero grade celsius. Afara totul este alb dar nu din
cauza zapezi, de vina este Bruma alt fenomen
meteorologic iar pe cort sa format o pojghita suptire
de gheata. Varianta cu Piatra Iorgovanului se amana
deocamdata asa ca hotaram la 09.05h sa urcam pana in
pasul Jiu-Cerna 1330m 09.55h de unde vom urca in M-tii
Valcan. Din Campusel pana in pas sunt aproximativ 3-4km
pe drumul care duce in Herculane(in acest moment este
impracticabil aoto-moto...foarte greu bicicletelor) In
pas luam micul dejun incalziti de razele soarelui. Ora
10.40h incepem sa urcam spre creasta Oslei prin stanga
refugiului din pas(fara marcaj). Super vremea pentru
fotografiat...cer albastru! Fotografiem Piatra
Iorgovanului pe care vrem sa urcam dar nu putem din
cauza vanatorilor... Zoli e revoltat! Pentru prima si
ultima data vedem um marcaj fantomatic cruce rosie
care nu stim de unde si pana unde merge. Noi ne
continuam drumul spre creasta. Cu cat urcam mai sus
avem o vizibilitate buna asupra imprejurimilor. Nu
urcam mai mult de 15' si gasim un punct de belvedere
asupra vai Cernei, Muntiilor Cernei, Muntiilor Mehedinti
si Muntiior Godeanu... Se vad ciucevele si lacul lui
Iovan, super peisaje. Din pacate cerul se acopera cu
nori negri de ploaie(Cumulonimbus) Inainte sa urcam pe
vf. Pestineanu 1930m Zoli sparge gasca si se desparte
de noi continuindusi traseul pe sub creasta
Oslei. Nico, Bery si cu mine urcam pe
vf. Pestineanu(13.15h) de unde vom incepe aventura care
se numeste Oslea-Oslita.
Nori devin tot mai agitati pe partea estica a crestei
unde nu avem vizibilitate mai deloc, in schimb spre
vest soarele lumina frumoasele creste inzapezite ale
Retezatului facandune parca in ciuda. Inainte de a urca
pe cel mai inalt vf. Din M-tii Vilcan vf. Oslea 1946m
facem un popas pentru a ne face un ceai si o ciocolata
calda, dar avem surpriza de a ne da seama ca nu avem
apa, asa ca noroc cu zapada de pe creste pe care am
topito si din care a rezultat apa mult dorita. Bun
ceaiul si ciocolata calda la inaltimi...hmmm. Nori vin
si pleca pe creasta acoperind si decoperind frumoasa
dantelarie a potecii. Se vede o umbra pe
vf. Oslea!?...mai e cineva pe creasta zic yo! Surpriza
Zoli ne asteapta sa sarbatorim impreuna cucerirea lui
1946m, yeeeeeee!(14.30h)
Poze document si SMS-uri pe varf. Dedic acest varf
prietenului nosru Dan(Rica) care stim cat de mult si-ar
fi dorit sa fie aici cu noi... TYSKIE pentru prieteni
si prietenie. Din nou ne despartim de Zoli care coboara
la Campusel pe o culme secundara fara marcaj. Noi ne
continuam pe creasta Oslita dar nu inainte de a trece
si de varfurile Ciocatu 1906m si vf. Coada
Oslei1899m. Intradevar extraordinara creasta pot sa o
aseaman cu creasta din Piatra Craiului sau a Builei
Vanturarita. Poteci
inguste, catarari, jnepenis, calcar, hauri si capre
negre...da intradevar am avut ocazia sa vedem si o
capra neagra(Rupicapra Rupicapra). Nu ne imaginam ca ar
fi un habitat bun pentru capre negre dar se pare ca
ne-am inselat. Aproximativ ora 16.00h luam a doua masa
pe creasta...reglam din pita ca sa ne
saturam.: o). Extraterestri!!! What?... Gloria, Gloria
strig yo! scoateti aparatele...repede! Nico de emoti isi
scapa rucsacelul in caldare, noroc ca nu avea aparatul
foto in el. Gloria nu era vreo sirena sau vreo bunoaca
ci un fenomen meteorologic intalnit doar in zonele de
munte unde aerul este foatre curat. Apare sub forma
unui sistem de inele colorate in culorile
spectrului, cu violetul in interior si cu rosul la
exterior, care inconjoara umbra proiectata pe un
nor. Fenomenul se produce datorita difractiei luminii
pe picaturile de apa din nori. Eu ma sacrific si cobor
dupa rucsacel lasandui pe ei sa fotografieze fenomenul
meteorologic. Dupa 15' ne regrupam din nou in creasta
si incepem sa ne continuam traseul. Urmeaza zona cea
mai frumoasa dar si cea mai dificila a crestei
Oslea-Oslita. Coborarea din creasta se dovedeste mult
mai dificila decat urcarea. La terminarea golului alpin
coboram fara marcaj prin padure dupa indicatiile lui
Dan(Polonezul) pana dam de un vechi... foarte vechi
drum forestier care in unele locuri nu semana deloc a
drum forestier. Prima data o luam la stinga cum am
coborat dar nu dupa mult timp ne oprim si facem cale
intoarsa, nu de alta dar intunericul a inceput sa-si
faca prezenta si drumul urca tot mai sus iar noi
trebuia sa coboram. Hotarare buna am facut pentru ca
asa si trebuia de la inceput sa facem. Dupa un timp
drumul dispare in negura nopti transformanduse in
poteca care si ea disparea din cand in cand printre
tufisurile cu spini. Apare un punct rosu care ne da
speranta ca suntem pe drumul cel bun, marcaj care ne
duce pana pe firul unui mic paraias. Noroc cu Bery care
preventiv a pus frontala cu el si am reusit sa gasesc
poteca in bezna care sa lasat peste noi. Coboram pe
langa firul apei pana la confluenta cu Jiul de vest
unde suntem nevoiti sa ne descaltam pentru a trece
apa. De aici nu mergem 10'si suntem la Campu Mielului
unde ne asteapta Zoli cu masina ingrijorat ca nu am
ajuns. Bucurosi de reintalnire ne intoarcem in living
ca sa sarbatorim ziua care a trecut. Zoli ne-a sevit cu
o ciorba calda gatita de el, iar Nico cu o traditionala
Tuica de prune care sa dovedit a fi
medicament...vitamina chiar! Facem din nou o sedinta
pentru a hotara traseul de maine. Democratic sa votat
sa mergem spre Caldarea Soarbele. Eu cedez primul si ma
duc sa ma culc...incet, incet si ceilalati fac acelasi
lucru. Dar Nico si Zoli fac fetivalul rasului pana
aproape de miezul nopti... Super echipa!

Marti 14.10.03

Din nou ora 07.00h! Cer albastru! Pregatim rucsaci de
azi si la ora 08.45h plecam din Campusel spre Valea
Soarbele pe acelasi drum pe care am fost si ieri
dimineata(drumul de legatura Jiu-Cerna) aproximativ
1.8km. Nu ajungem in pas dar nici departe nu
suntem.09.20h Nu gasim intrarea in traseu. Ne intoarcem
putin. Dupa cateva bajbaieli Zoli ne indruma spre valea
corecta. Aici gasim un marcaj slab punct rosu... dar
exista! Pe care incepem sa urcam incet din cauza
exploatari de lemn dar si a viituriilor care au
distrus valea, copaci rasturnati, bolovani...10.45h
ajungem la stana Soarbele. Lume de basm! Aici luam micul
dejun: ratuta de oua a la Soarbele si un ceai
fiebinte. Zoli nu vrea sa manance cu noi...spargator de
gasca. Dar pana la urma dupa rugamintile colegei de
cort gusta si el din bunatatile bucatariei de
munte. Super e aici fara ciobani si fara caini, atata
liniste, atata frumusete.12.15h plecam de la stana
Soarbele spre Saua Paltina fara marcaj trecand pe
langa dolina in care se afla Taul fara Fund. Trecem
paraul pe malul stang si urcam in lungul morenei care
separa paraul de un torent paralel. Mai sus traversam
morena spre dreapta si urcam in culmea care duce spre
Saua Paltina. De aici se deschide o priveliste larga
asupra caldari si vaii Soarbele, ca si asupra muntelui
Iaru, o lama de calcar care ne desparte de peretele
vestic al Pietrei Iorgovanului. Aici ne oprim pentu
"teme"(foto) si pentru a savura frumusetea ce ne
inconjoara. Grandioasa cetatea de piatra a
Retezatului, grandioasa valea Soarbele...cu ape care se
pierd in adancurile muntelui prin locuri inca de
nimeni cunoscute. Aici ne despartim pentru putin
timp. Eu merg sa privesc lacul din caldarea Soarbele
dupa care voi urca printre petece de zapada pana in
Saua Paltina. Zoli, Nico si Bery raman in spate pentru a
mai fotografia Piatra Iorgovanului din diferite
unghiuri. In sa voi da de marcaj banda rosie(creasta
principala) si triunghi rosu(Campusel-Lunca
Berhina). De aici se vede Godeanu...salbaticul
Godeanu, se vede Tarcu si partea centrala a Retezatului
cu Vf Peleaga cu Vf Papusa imbracati in straie de
iarna. Ne regrupam cu totii in creasta principala de
unde ne continuam traseul spre Piatra Iorgovanului. Uni
au avut retineri de a intra in aceasta zona penru ca
am fost anuntati verbal sa nu ne bagam pentru a nu
speria vanatul...dar atata timp cat potecile sunt
omologate ca si trasee turistice nu poate nimeni sa-ti
interzica sa umbli pe ele...16.05h suntem sub varf
unde ne si lasam rucsaci pentru a urca pe 2014m. Urcam
toti in afara de Zoli. Suntem pe Piatra Iorgovanului se
vede culmea Oslea! Ciucevele! Godeanu! Tarcu! Parangu si
toata partea centrala a Retezatului... Facem poze
document si coboram la rucsaci. La ora 16.45h urmam
marcajul triunghi rosu spre Campusel.17.20h suntem pe
muchia din golul alpin(La cocoase). La 3' de cabana
silvica ne intalnim cu vanatori care coborau si ei cu
un trofeu de capra neagara in mana. Trista
imagine...cum vin vanatori straini sa impuste caprele
negre din muntii nostri dupa ce pe ale lor le-au
impuscat.
In seara asta sarbatorim cele doua zile de vreme buna
cu bere, tuica si cu tot felul de mancaruri
sofisticate. Invitat de onoare este cabanierul Echi
care ne va face si un recital muzical.(Pacat ca nu am
avut caseta pentru reportofon) Tarziu in noapte ne
retragem in corturi dupa ce Nico a intretinut din nou
atmosfera cu rasetele ei.

Miercuri 15.10.03

Dimineata ne trezim cu picaturile de ploaia care
cadeau pe cort. Nori au coborat pe creste. Sa dus vremea
buna! Eu tre'sa cobor acasa...gata cu concediul. Gasca
se hotareste sa coboare si ea pe vremea asta nu poti
sa faci nimic, decat sa stai in cort. Luam ultimul mic
dejun in living, la Campusel. Pe toata durata taberei
primusurile pe alcool sau dovedit mult mai bune decat
cel pe gaz. Facem poze document cu Echi si cantonul de
vanatoare. Strangem corturile pe ploaie si ne retragem
tacuti din peisajul de vis pe care il ofera toamna cu
culorile ei de basm. Apa Jiului a inceput sa creasca si
sa se tulbure. La Campul lui Neag ne oprim pentru ai da
telefon lui Somebody. Cum ne apropiem de Petrosani
telefoanele mobile incep sa sune...aflam ca la Arad
soarele isi face de cap singur pe cer...si la noi
totul este acoperit de nori: o(... Pe drum Bery ne
povesteste despre pesteri si formatiunile din
pesteri. Cu cat ne apropiem de casa nori se risipesc
facandusi aparitia maretul soare. Ajungem cu bine in
Arad inainte de a apune soarele...

Salutare DORU T

SZEKELY IOAN(ECHI) CRISTI MANULESCU(Padurarul)
Str Preparatiei Nr3 Tel: 0254510400
Bl.7 Sc.3 Ap.43 Campul lui Neag (HD)
Loc Valcan Jud Hunedoara

Author: DORU TURCUS Views: 10521, Last update: Tue, Oct 28, 2003