Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Partners
|
Acasa la Vlcanii Noroiosi
Acasă la vulcanii noroiosi E august si trecut de prînz cînd descindem în Buzau cu intentia de a ne îndrepta
spre vulcanii noroiosi. Pîna în Berca se poate ajunge si cu trenul, dar daca nu ai chef
sa astepti personalul iesi spre fabrica de bere si faci stopul. 20 de km. Pe culmea
dealului din fata, ruinele stirbe ale cetatii ctitorite în 1694 de stolnicul Mihalcea
Cîndescu încearca sa ne abata din drum, dar caldura e mare si dealul prea abrupt
Ajungem în piata, dincolo de care, pe stînga, un drum urca spre Beciu si
Pîclele. Sîntem tentati sa pornim pe jos, dar localnicii ne sfatuiesc sa asteptam
autobuzul. Cautam cofetaria. Partidele politice cunosc realitatile comunei. Lipiti pe o
vitrina, doi candidati înfratiti printr-o strîngere de mîna zîmbesc deasupra
sloganului albastru: împreuna vom învinge saracia!. În sfîrsit autobuzul. Urmam drumul neasfaltat ce
trece serpuind printre dealuri ca-n desenele Walt Disney. Trecem cumpana apelor, apoi la o
curba în care din dreapta apare un drum betonat, oamenii locului ne îndeamna sa
coborîm. Pîna în sat mai e putin, noi ne abatem însa pe drumul betonat ce ne conduce
printre sonde si dealuri la o colonie de unde o sageata de tabla ce si-a trait gloria ne
îndeamna spre Pîclele Mari, monument al naturii. Soarele sta sa apuna cînd ajungem pe
vîrful dealului. Abandonam rucsacii la marginea platoului arid format din noroiul scurs
din conurile craterelor dispuse haotic. Precum Guliver, sarim peste masive muntoase, pasim
peste fluvii (de noroi), sau trecem cu elan peste vai adînci. De la înaltimea noastra
vedem platoul ca pe o fotografie din satelit, un micropeisaj închipuind scoarta terestra
la scara. Fotografiem ajutati de ultimele raze de soare. În lumina razanta glodul
straluceste cu reflexii portocalii în vîrful craterelor de cîtiva metri înaltime, sau
în fierbatorile largi a caror circumferinta ajunge uneori la cîtiva metri. Fugim din
crater în crater. Acolo unde noroiul nu s-a uscat înca, civilizatia a zgîriat nume
efemere, o încercare disperata de a depasi adevarul eminescian: musti de-o zi pe-o
lume mica
Cu imaginile întiparite pe retina adormim sub pînza cortului
întins la adapostul unor tufisuri. A doua zi urcam din
nou printr-o padurice de stejar spre Pîclele Mici. Pe vai schitate ce converg spre
vîrful dealului curge noroiul linistit ca un fluviu. Sus, din nou platoul arid, lanturi
muntoase, crevase adînci, cratere, fierbatori. De asta data noroiul e mult mai fluid
curgînd vivace în limbi capricioase. Unele cratere sînt linistite, debordînd constant,
altele sînt irascibile, bolborosesc si împroasca atunci cînd te astepti mai putin. Din
loc în loc civilizatia si-a lasat PET-urile pe care natura încearca sa le digere
acoperindu-le cu glod. În lumina cruda a diminetii, hieroglifele adînci ale crapaturilor
sugereaza seceta. Craterele erup, soarele arde
Esti tentat sa pariezi pe temperaturi
înalte, dar vîrînd degetul în noroi nu poti sa nu te minunezi de exactitatea si
frumusetea descrierii lui Alexandru Odobescu din Pseudokynegeticos: "aici si-a
asezat necuratul cazanele cu smoala clocotita: pe sub pamînt gîlgîie si fierbe glodul
noroios, mai rece decît gheata, mai greu decît ceata". Plecam. Coborîm odata cu noroiul ce devine din ce
în ce mai vîscos. În jurul nostru sondele lucreaza singure creind senzatia parasirii
precipitate, iar soarele arde ca-ntr-un film cu avioane prabusite-n desert
Author: Kiru Chis Dorin Views: 3644, Last update: Tue, Feb 24, 2004 |
Comment | Lucian Jurca, Thu, Feb 26, 2004, 4:25 pm
Atractiva descriere. La vara musai o vizita pe acolo!
Cam cat ar fi de mers de unde va lasat masina pana la Paclele Mari si apoi mai departe pana la PacleleMici?
| Comments for this article |
|