Pietroasa, inedita abordare

Posted by: Ioan BĂŽndeanu in Drumetie montana alaturi de Petru Lucian Goja , d'ale lui Ionel

Consemnare 22 05 2005
Pietroasa, inedita abordare
De Sf. Împăraţi Constantin şi Elena 21 05 2005
Cu D. Iştvan, I. Pop, A. Portase, Brena & eu

Acum cînd revăd mental traseul parcurs cu o zi în urmă împreună cu amicii mei de drumeţii montane, soarele generos scaldă urbea conferindu-i aspectul unei faste zile de primăvară (un aiurit reporter radio trîmbiţase triumfalist că 21 mai e.prima zi de vară, solstiţiul urmînd abia peste o lună, deh, cam aşa a fost şi-n 2000, cu eronata schimbare de mileniu) . Cei circa 30-35 km tălpuiţi, cu bocancul sau cizma, de la ora 8 dim. la 21 seara, scoţienele neguri matinale, umiditatea de cel puţin 98 %, răcoarea alternînd cu zăpuşeala, obraznicele hăţaşuri menite să ne pună la-ncercare capacitatea de orientare, resursele fizice, tenacitatea, scurtele rătăciri generate de aiuristicul marcaj turistic recent realizat, ţipătul sfîşietor al acvilei chemîndu-şi soaţa, superbele albii placate-n compacte andezituri sau marne, repezişurile de ape, mini cascadele, marmitele cristaline , stratificatele multimilenar lave sau sedimentarele foietaje, gîngurinzii tandru porumbei guleraţi din pajiştea cu afin şi merişor a Ţiganului.pal galbenele orhidee, mai rar cele ciclamen înflorite pe Pietroasa înainte ca fagul să-şi fi scos la vedere verdele crud al frunzei.toate au rămas ca simboluri fişate-n sufletele noastre încîntate sau/şi pe pelicula foto.
Sîmbătă dim., 4, 30 h, mă scol aruncînd întrebătoare priviri lumii de dincolo de termopane. Noros. Umed. Nu plouă. Începe abia pe la 5, 15, molcom, răcoros, părînd a lua-n zeflemea propusa pentru 7, 30 h tură. Adun la repezeală bagajul, ceaiul de mentă, salcîm, cimbrişor clocoteşte repede, Brena freamătă de nerăbdarea plecării. Ne întîlnim la locul tradiţional, dîndu-ne mîinile scrutăm neîncrezători cenuşiul bolţii apoi o luăm spre Tăuţii Măgherăuş-Băiţa. Culmile dealurilor şi munceilor împăduriţi sunt prinse-n căciuli alb-dense de neguri. Oprim la Lomaş, de aici o luăm spre amontele v. Băiţa lăsînd la stînga v. Chiuzoşa (Tyuzoşa) -marcaj recent, triunghi galben , mai mic decît standardul, atipic plasat nu în triunghi alb ci pe pătrat alb (autohtone inovaţii sau.licenţe turistico-poetice?). Continuăm pe drumul auto-forestier şi în amontele v.-Colbu, admirînd profesioniştii tradiţionali ai mangalului de bocşă, două imense igluuri de stivuiţi meteri de foioase, acoperiţi cu cenuşă neagră, fumegă amalgamîndu-şi emanaţiile diafane cu cele ale negurilor, un altul e abia stivuit, urmînd a fi acoperit cu deşeuri şi neagră cenuşă apoi aprins. În lunca îngustă şi la lizierele lăstărişului dens de făget pîlcuri pal-albastre de nu mă uita, altele ciclamen intercalate holdelor de leurdă cu pămătufuri de minuscule albe flori apoi întinse zone alb-imaculate, minuscule floricele mii, de traista ciobanului. Primele marmite , repezişuri argintii în şuvoaie sau evantai de ape, perpetuă muzică, şoapte . Codri maturi de foioase, încă destul de mult paltin, versanţi defrişaţi în urmă cu un deceniu sau mai recent, acaparaţi de spontane lăstărişuri dense perie, plantaţii de molid, de 10-15 ani, tenebroase, impenetrabile habitate. Argintii sau aurii codobaturi fascinîndu-ne cu zoborul lor săltat, tril vioi de păsăret. Cuarţiferele andezituri caracterizează geologic zona. Un pod şi bifurcaţia la care ne separăm în două echipe, la stînga, pe v. Cireşului spre cabana silvică şi vf. Pietroasa vor continua Mitică şi Alec, la dreapta, pe v. Paltinu, Ionică cu mine, ambele echipe au rostul de-a parcurge aşa zis recent marcatele turistic trasee şi prelevarea cotaţiilor GPS, întîlnirea urmînd să aibă loc spre prînz, la fîntîniţa izvor din culmea estică a Ţiganului. Pe o lespede din dreapta scrie cu roşu-Paltinu (borna silvică VI/122).
Ne despărţim urîndu-ne baftă şi. Doamne fereşte de ploaie! În curînd, în dreapta văii, apar două depozite mari de nea, urmele avalanşelor iernii trecute, ciudat, suntem la foarte mică altitudine. Mugetul unei drujbe trădează un muncitor ce lucrează la a doua tăiere de asanare, mai sus, în mijlocul drumului, calupul paralelipipedic şi înalt de vreun metru al fostei sonde de prospecatare geologică. A trecut 11/2 oră de la plecare. Ajungem la o bifurcaţie a v. Paltinului, varianta cunoscută şi bătută de copil cu Papa şi amicii noştri de drumeţii continuă în faţă, spre nord, cealaltă, neumblată de mine, vine din nord-est. Făgetul matur e punctat aici de cîţiva molizi fotogenici (borna silvică VI/119-alt. 597 m conf GPS). O luăm la dreapta, premiera începe pentru mine. Marcajul e rar şi constant atipic. Nu există încă probleme de orientare, o vale curge la dreapta noastră, suim mai accentuat pe drumul auto-forestier binişor întreţinut dînd de o colibă şi fostă rampă de încărcare dominată de brazi şi molizi. Au înflorit deja, minusculele flori bej-cafenii masculine atîrnă ca nişte zdrenţe în timp ce femininele conuleţe rubinii se avîntă-n vîrful ramurilor, spre cer. Un grup de picnicari cărînd un disc pentru friptane coboară dinspre cabana silvică unde au înnoptat.în filegorie (neavînd cheie), probabil încălziţi de bahice licori, altfel. Ora 10, 10 adică trecute 2 ore de la plecare, cochetă, în faţa noastră, înconjurată de un molidiş dens, de circa 15-20 de ani, e cabana silvică, estetică, îngrijită, mai la est filegoria-pavilionul şindriluit, în faţa lor mai fumegă vatra focului haiducesc. Continuăm la stînga, pe un drum de TAF înierbat, mai încolo mocirlos, aici apar două premarcaje, pătrate albe pe care urmează să fie plasat triunghiul galben. Cotim dreapta, în faţă continuă un vîlcel umed, fost drum de TAF înierbat. Dense neguri, oricum plantaţia ar obtura orice perspectivă. Panta se accentuează, piramidale păienjenişuri argintii acompaniază malurile drumului, în ele captiv-diamantine picături de ploaie şi rouă sau gâze-pradă. Ieşim într-o poiană scurmată de roţiel de TAF, un fir de apă curge susurînd de-alungul lui. Niciunde marcajul triunghi galben, continuăm spre nord-est, mai mult intuitiv, convinşi că poiana Paltinu e undeva la stînga (nord-vest), ascunsă de desetul impenetrabil al plantaţiei de molid intercalat cu făget şi paltin spontan. Nule şanse de orientare, dăm de continuarea poienii rectangulare, orientată NV-SE, cu pantă accentuată. Au trecut 21/2 ore. Fagii rămaşi nedoborîţi se ivesc-dispar în învăluitor lăptoasele neguri. Tatonăm încoace-ncolo, în final dînd de un pătrat alb pe o piatră, la stînga poienii, în urma de TAF. Ne întrebăm de ce nu au fost utilizaţi ca suporţi maturii fagi? Încotro de-acuma? Intuitiv spre nord-est, traverăsm mocirloasa albie a unui pîrîiaş continuînd pe drumul de TAF orientat nord. Mai sus coteşte spre vest unde apare o plantaţie de zadă, îmi amintesc că aşa ceva e la dreapta poienii Paltinul, prin urmare suntem undeva pe versanţii sud-estici ai Ţiganului. Apare făget monumental, rar paltini uriaşi, la dreapta, drumul (vechi) de TAF continuă tangent coastei spre vest, înălţîndu-ne treptat deasupra depresiunii ce rămîne-n stînga. Traseul drumului se astupă treptat cu lăstăriş de făget, ne punem hanoracele, continuăm uzi leoarcă apoi, acolo unde drumul lăstăros începe să coboare, decidem s-o luăm spre dreapta (nord) pe un vîlcel înierbat (fostă cale extracţie buşetini ), la început pe sub încovoiata boltă vegetal-umedă, apare versantul bolovănos-megalitic, argintiu-stratificat andezitic, al Ţiganului, atacăm direct apoi în serpentine, panta e accentuată, apar urmele cerbilor şi ciutelor, un picior suind de la SE la NV şi.pătratul alb al premarcajului triunghi galben atipic. Au trecut 3, 50 ore cînd dăm de borna silvică VI/116 (1058 m alt. ). Continuăm la stînga, pe picior şi după 41/4 ore de la plecare la stînga noastră se ivesc meterezele şi contraforţii fotogenici ai Ţiganului curgînd spre sud ca nişte medievale vestigii. Din păcate locul tradiţional de belvedere nu ne oferă meritata panoramare spre sud, negurile acaparează totul, nu mă abţin însă să nu trag un cadru demn de un basm sau un hitchcokian horror, totul e marcat de o suav-tenebroasă picturalitate.efemeră. Suim pe vîrful drapat cu merişoare şi afin abia înflorite, doi porumbei guleraţi ciugulesc florile dulci-acrişoare, le admirăm penajul albastru închis cu smaraldice irizaţii, albele gulere, nu se sperie dar după cîteva clipe de reverie îşi iau greoi zborul spre protectoarele coroane ale fagilor. 1179 m, banda roşie cu alb, de creastă principală, de ani de zile excelent (deşi nu tocmai standardizat) realizat de sătmăreni dinspre Vama-Băile Puturoasa -Şaua Triholmuri-Paltinul spre Pietroasa-Ţiganu-Culmea Ţiganul-Luna Şes -valea Talnei Mari (Negreşti Oaş) în urmă cu vreun deceniu. Ora 12, 15 -borna silvică VI/115. Încerc nişte cadre spre est, acolo unde colacul negurilor asaltează culmea principală ( dinspre vf. Frăsineasa spre Soci). N-are sens. Păcat. Nu continuăm la stînga, spe înşeuarea ce duce spre Pietroasa ci la dreapta, lăsînd spre sud stîncării pitoreşti, coborînd accentuat (pe bandă roşie turistică şi H silvic), în circa 20 minute ajungînd în poieniţa Izvorul Ţiganului. Holdă portocalie de calcea calului, fîntîniţa îngrijită, cu scund ghizd de pietre, lipitori, minusculi crustacei, animate virgule zvîcnind în înnotul lor ciudat, prin tufe mulţime de pet-uri, cutii de conserve, un fag ars de vatra plasată la baza trunchiului, (pseudo) turistice mîrlănii. Ne schimbăm, îmbrăcăm hanoracele pentru a contracara răcoarea umedă, igienizăm iritaţi poiana, incinerăm pet-urile, pungile de plastic, ambalajele de tot felul, la un foc de tabără ce înviorează atmosfera. Trece vre-un ceas şi jumătate pînă ce Brena-i anunţă pe colegii noştri ce se ivesc dinspre vest. S-au rătăcit şi ei, imediat după ce plecaseră de la cabana silvică din valea Cireşului, derutaţi de un recent drum de TAF, dînd într-un hăţaş obraznic şi umed înainte de-a ajunge pe Pietroasa-sud şi a da în banda roşie de culme principală. Mitică ne spune că pîrîul născut din izvorul de suprafaţă a Ţiganului constituie obîrşia v. Băiţa (sau Valea Blestemată-nimerit, într-un fel, nume). Aşteptăm ca prietenii noştri să-şi tragă sufletele apoi continuăm pe bandă roşie, spre est, lăsînd la dreapta un vîrf ascuţit cu stîncării pitoreşti pe care vom sui la întoarcere, admirînd foietajul lavelor răcite, poteca de culme şi marcajul se orientează treptat spre stînga (nord) cu făget în dreapta şi molidiş de 25-30 de ani la stînga, impenetrabil, duble săgeţi ingenios plasate indică varianta de culme sau curbă de nivel (borna silvică VI/149), începe o coborîre spre o înşeuare dincolo de care se iveşte un marcaj -triple săgeţi alb-roşii -pentru tot atîtea variante de suiş pe un ţugui andezitic impresionant, sau ocolirea lui prin sud-vest sau nord-est. Şedinţe foto apoi atacarea, pe variante diferite, a stîncăriei (Brena, inepuizabilă, optează pentru.toate variantele ). Suntem pe Culmea Ţiganului dinspre Luna Şes. Creştetul nord-vestic e drapat cu afiniş umezit de rouă. Ciudăţeniile fagilor, de la îmbinări lasciv-tandre la uriaşe tumori, toarte , capete de fantastici calmari, căpăţini de exoftalmic holbate maimuţe, inimaginabilă fantezia şi creativitatea naturii! Mai rari plopi, paltini. Revenim spre Izvorul Ţiganului în strident-lugubre chemări înfiorante ale acvilei ţipătoare, imediat se aude ecoul urmat de răspunsul soaţei. Stinsesem focul la plecare dar se reaprinsese, îl stingem stropindu-l din belşug cu apă apoi o luăm spre pietroasa, nu pe culmea ce duce spre vf.Ţiganului pe care venisem cu Ionică ci pe o variantă nordică, docilă, pe curbă de nivel, debutînd la izvor, la poalele unui hăţaş de molidiş pitind pete murinde de zăpadă, cu covor de luşcuţe, brînduşe trecînde, pleoştiţi călugări. La ora 16, 10 suntem în vf. Pietroasa (1200 m conf. hărţii.rămasă acasă, 1205 m conf două, diferite ca performană, GPS-uri). Făgetul dinspre pîrtia Pietroasa-Luna Şes n-a înfrunzit, de fapt, coborînd spre vf. Paltinul aveam să constatăm că nici spre sud-vest, în pajiştea alpină a Pietroase ne bucurară mai întîi un ienupăr scund, doi mesteceni îngemănaţi pe care-i luasem într-o noapte vijelioasă petrecută-n cort aici ca hiperbolic urs năpustindu-se vrăjmas asupră-ne, cîţiva molizi pitici, un solitar pin deja pîngărit şi, surpriză, crem-galbene orhidee (Orhis pauster), părul porcului, iarba fiarelor (iarbă neagră-Caluna vulgaris). Impresionează însă multitudinea scoruşilor sălbatici, scunzi acum, poate peste vreo 20 de ani (de vom mai fi) ne vor bucura cu ciorchinii albelor flori iar toamna cu portocaliu-rubiniul fructelor apreciate de urşi şi păsăret. Nici vorbă de panoramare spre Negreşti Oaş-lacul Călineşti, vf. Jeleznicu Mare sau Satu Mare. Neguri, nori, vizibilitate la max. 300 m. De mulţi ani tripiedul trigonometric din lemn nu mai e pe vîrf, mai există o bornă de piatră, alături o groapă cu pet-uri, sticloanţe de tot felul, doze de aluminiu.lemne de foc. Facem şi-aici, cît de cît, ordine apoi coborîm spre vest, pe marcaj bandă roşie şi cruce albastră. Crucea roşie o ia la dreapta Sfinxului spre Luna Şes-valea Talnei Mari . Nici o adiere, doar un porumbel gulerat alergat de Brena dintre tufele de merişor şi afin. Se-nalţă-n zboru-i cu grele bătăi de aripi descriind o amplă seceră. Urme de copite de cerb. Tăiem pajiştea alpină a lungii poiene orientate est-vest căutînd marcajul bandă roşie, îl descoperim pe cînd cerul se degajă treptat spre vest-nord-est , căciula sur-negricioasă a norilor se înalţă lăsînd scăldat în soare Negreşti Oaş, mai apoi lacul artificial Călineşti Oaş, spre sud-vest apare vf. Paltinu (953) spre care ne îndreptăm lăsînd în urmă stîncării, orhidee crem dar şi varietatea ciclamen, trecute anemone. Pe o piatră vedem marcajul bandă roşie, suim apoi Paltinul. Alte urme de copite de cerb, spectaculos pinten stîncos cu abrupt sud-estic, sub noi vasta depresiune a v. Cireşului, la stînga cea a v. Paltinului, în zare strălucind oglinzile iazurilor de steril, deasupra lor hidoase zdrenţe maroniu-negre de nori prevestitori de ploaie, mai la stînga vf. Ulmoasa curtat de fotogenic migrînde neguri spre Poiana Şeituri, mai departe vf. Ostra, în spatele lui, deasemeni ca o uriaşă căpiţă împădurită vf. Hija, decalat şi mai mare vf. Strîmba. Dincolo de culmea Frăsineasa-Bagneu depresiunea Blidar-Firiza, lacul de acumulare nu se vede însă decît de pe Pietroasa. Continuă şi mai alres nesperată degajare a orizontului, întorcînd privirile spre nord-est ne bucură Pietroasa, o claie vulcanică tipică, cu pajişte sudică , grohote, solitare stîncării şi impresionantul Sfinx plus circul de turnuri andezitice la limita nord-vestică. Noi trebuie să continuăm spre sud-vest, banda roşie a sătmărenilor, pe direcţia Şaua Triholmuri. Zărim prin neguri Muntele Mic, Piatra Tisei şi Măgura Mare la sud de el, important pentru noi ca orientaree fiind Deluţu, împădurit, recent înverzit, pe care trebuie să-l ocolim prin nord-vest pentru a descinde-n valea Limpedea şi-n cele din urmă înspre Lomaş, la maşină. Ora 17. Ce teribile poze s-ar putea face, pe soare amurgind în roşietice flăcări oblice, spre Pietroasa de pe Paltinu! Nu-i vreme însă. Coborîm la dreapta spre marcaj, poteca nu mai există de mult, turmele împuţinîndu-se iar turiştii.niciunde (vorba lui Ionică, or fi coborît deja.), poiană umedă, cu holde înlănţuite de trecute luşcuţe, bun loc de campare, ferit de furtuni. Ne orientăm după marcajul turistic dar şi H-ul silvic coborînd culmea la început custuros-stîncoasă apoi lărgită. La 17, 20 ajungem într-un loc în care culmea redevine accidentat stîncoasă şi orientată nord vest, banda roşie dispare, tatonăm, greşim neluînd-o spre sud-vest (aici se impunea ca stămărenii să fi plasat o săgeată stînga, n-au făcut-o). Coborîm aşadar spre nord-vest, peste grohote, lespezi apoi, relizînd eroare după consultarea busolei, cotim stînga prin bolovăniş ajungînd la H şi rarul marcaj bandă roşie. Continuăm la vale, pe picior, din nou marcajul dispare, dăm de un drum de TAF, Mitică descoperă traseul în dreapta noastră, ne repliem într-acolo, ajungem într-o rarişte-înşeuare (ora 18) unde banda roşie întîlneşte marcajul din vara 2004, aşa zisa bandă galbenă (din nou mic, atipic, sporadic) ce trebuie să ocolească prin nord vf. Deluţu coborînd în v. Limpedea pentru a da de triunghiul albastru venind dinspre Băiţa. Facem din nou echipele, Mitică şi Alec pornesc la stînga, pe marcaj bandă galbenă ( rătăcindu-se la o derutantă săgeată a acestuia.spre înapoi, ajungînd la final .în v. Cireşului pe care suiseră, cu Dl Adami şi Runcu la dreapta), noi înainte, pe bandă roşie, pe direcţia Şaua Triholmuri, trebuind să dăm după cîteva succesive mici vîrfuri (unul mai serios) de o mare înşeuare în care ajunge marcajul nou triunghi albastru dinspre Băiţa via v. Limpedea. Urme de trecere ale unei turme de oi, potecă bunicică, depăşim bornele silvice VI/38 şi III/ 283 plasate în acelaşi loc, una pe piatră, cealaltă pe un fag, urmează borna II/285 apoi o înşeuare, cu pini nativi la stînga precedînd plantaţia de molid de circa 25-30 de ani, spre nord-vest se întrezăreşte o poiană, locul probabil al stînei. Marcajul bandă roşie continuă pe culme vestică suind un vîrf dincolo de care e înşeuarea cu marcaj triunghi albastru şi-n apropiere, spre sud-est, o captare de apă plus drumul auto-forestier de pe v. Limpedea. Ionică observă aici două benzi albe, cît nişte pişcoturi, deducem că între ele ar urma să apară.cîndva cea galbenă căutată de noi, variantă sud-estică spre v. Limpedea. În timp ce ei ia cote GPS, eu caut continuare şi, la circa 30 apoi 50 m sud dau de 3 puncte albe pensulate pe fagi tineri, presupunînd că va urma marcarea ulterioară cu bandă galbenă. O potecă veche, neumblată taie versantul conducîndu-se spre molidişul asanat a doua oară, dovadă haosul materialului lemnos abandonat în urmă cu doi ani, nu mai dăm de nici un reper dar intuiţia şi experienţa de decenii ne scoate din impas, mai ales cînd printr-o breşă vedem la stînga versantul nord-vestic a Deluţului, poteca se lărgeşte, ia aspect de şleau, se înserează, coborîm în trombă pentru a recupera, derapînd adesea pe solul frunzos-clisos după ploi, aspectul devine cel al unui drum de TAF, auzim susur de ape, imediat traversăm p. Deluţu la confluenţa cu v. Limpedea într-o poieniţă. Abia aici, ca din ceruri pogorît, solitar, necontinuat spre undeva, banda galbenă?! Pe molizii drumului auto cu suie nord-vest spre vizibila de aici Piatra Tisei, marcajul triunghi albastru, din nou atipic, de la formă, plasat pe un pătrat alb în loc de triunghi alb exterior, la mărimea vizibil diminuată. Murmur de voci, două femei, cîţiva bărbaţi alături de adolescenţi, o colibă-grajd, altă colibă sub folie, dormitorul plus o bucătărie de campanie, toate pitite strategic între molizi, ferite de furtuni, o remocă cu baloţi de lucernă, 5 cai semigrei frumoşi, învăţaţi la pădure, o Dacia rebegită pentru aprovizionarea cu dea-le gurii. Uni-s din Recea, alţii moroşeni din Berbeşti, vor sta şi lucra aici toată vara şi toamna, la tăierea a doua de asanare, adunînd stive de meteri pentru foc. Angajaţi ai pădurarului. Schimbăm impresii. Brena mai trage o baie-n undele curate.pentru a se-nămoli imediat în lunca mocirloasă acaparată de mentă broştească. N-au lucrat azi, fiind Sf. Constantin şi Elena dar după ora 14.au lăsat sărbătoarea trecînd la greaua muncă şi pregătirea încărcăturilor ce vor începe a fi duse de marţi încolo spre vînzare E 19, 10 h, niciunde ortacii noştri care trebuiau să ajungă-naintea noastră. E seara, rece , ţînţarii şi musculiţele de fag ne asaltează obraznice. Ionică porneşte-n amontele Limpezii pentru cotare GPS. Revine la 19, 50 cînd decidem să pornim la vale pentru a lichida cei 5 km pînă la confluenţa cu v. Băiţa şi de acolo-n sus , vre-un jumătate km pînă la Lomaş-maşină. Marcaj triunghi albastru aiurea plasat, lateral, în loc spre/dinspre direcţia de înaintare, pe capete de pod înierbate în loc de arbori sau stîncării (la debutul traseului văzuserăm un marcaj triunghi galben recent pus pe.un buştean de fag ce urma să fie încărcat şi transportat la gater, no comment!). Superbă valea Limpedea, din păcate colmatată, obturată cu numeroase deşeuri de lemn post asanarea a doua, grajduri şi colibe pentru scurte şederi, albie placată cu andezite, mini cascade, şuvoaie, o superbă cascadă evantai (unde-mi epuizez filmul, oricum e seară.) apoi minune, şerpuiri ale văii printre versanţi magnific polistratificaţi-sarmatice marne sur-argintii, o altă cascadă şi.deasupra ei, din stînga, altă minune, finalul p. Porcului.în cascadă. Din spate, pe deasupra Pietrei Tisei, soarele se joacă cu noi aureolîndu-ne divin , valea se lărgeşte, la dreapta apare o poieniţă cu fînaţă verde-biliard şi cu adevărat minunată căbănuţă de vacanţă, lîngă ea ingeniosul proprietar prepară la scară .gospodărească, în mniler, mangal de bocşă, mai jos roata metalică cu cupe trădează minicentrala electrică. Ora 21, ajungem la gura văii şi gospodăria silvică, vizavi, ascultînd ştirile la un radio portabil, Mitică, aşezat pe o bancă. Suntem liniştiţi acum. Păcat că-i aşteptaserăm degeaba 50 minute în poieniţa de la confluenţa v. Deluţu cu Limpedea în timp ce ei.ne aşteptaseră la Lomaş.
Pornim spre casă, adolescenţi solitari sau în grupuri coboară la vreo discotecă , dinspre Ulmoasa spre Băiţa. Luna, uriaş disc argintiu ne acompaniază reintarea-n civilizaţie şi.rutinierul normal. La ora 22 ajung acasă, pînă şi biata Brena e noroioasă şi frîntă. Dar ce amintiri de peste zi avem! Vă asigur că nu mă gîndesc la cîrceii tălpilor. Am o singură nedumerire, dacă acel expert în trasee şi marcaje s-a ostenit să le bată cu piciorul şi realize, cu efort şi costuri, de ce a facut-o neprofesionist, iresponsabil? Crezuse că nu va fi verificat? Conştiinţa.un lamentabil fîs.

Author: Lucian Petru Goja
Views: 3429, Last update: Mon, May 23, 2005