Tibles 16-17 Iulie 2005

Posted by: Ioan BĂŽndeanu in d'ale lui Ionel

Constienti de pauza de ploi care se anunta pe week-end, am decis sa urcam Tiblesul (1825m). Plecare la 6.30 din Cluj cu 2 masini: Ionut, Alina, Ionel, Vasi, Mari, Lili, Ady pe ruta Cluj-Dej-Targu Lapus-Grosii Tiblesului, avand ca punct de sosire si campare Cantonul Izvorul Rau unde, in loc de canton am dat de ditamai blocul de 2 etaje cu mansarda, inca nefinisat, dar in picioare, ridicat pe locul vechiului canton ars in urma cu cativa ani.

Din Grosii Tiblesului a facut jonctiunea cu noi si Alin, venit din Sighet, definitivand grupul si deschizand apetitul depanarii amintirilor in urma revederii. Ajunsi la ora 10, parcam masinile pe un tapsan vizavi de canton, stabilim planul de bataie si pornim grabiti si in forta pe drumul forestier ce urca 3.5km pana la mina Izvorul Rau spre varful Tibles (marcaj banda albastra). O data cu primele curbe, se profileaza impunator varful Arcer, deasupra padurii verzi ce-si defineste clar liziera sub el. 40 minute pana la anexele minei, inca 10 minute pana la mina. Mina e inchisa, din ea iesind cu un debit de parau de munte, Izvorul Rau, apa al carei toponim nu e greu de descifrat, in urma numeroaselor exploatari miniere, dovada: platoul format din pietrele si sterilul extras din mina, ce da un aer straniu. Pe piciorul opus minei, interesant si provocator de noi promisiuni si aventura, e tunelul sapat sub masivul Tibles ce iese in partea Dragomirestilor, chiar in Maramures, avand o lungime de 2km. Drumul forestier, se opreste pe platoul bine nivelat de steril, drum de altfel bun pentru o masina mai inalta. Continuam pe un fost drum de TAF, nabadit acum de buruieni si copacei tineri, si transformat in urma nefolosirii intr-o simpla poteca, folosita probabil de ciobanii din zona. Marcajul e vizibil pe copaci. Urcam pe niste serpentine cu panta pronuntata pana intr-o poiana, sub care se afla o stana. Muntii Lapusului se intrevad sub o perdea de ploaie, care prin tunetele din ce in ce mai pronuntate, ne anunta ca ne va stropi si pe noi. Marim pasul pe panta ce urca luminisul pana la padure, deasupra careia, la 15 minute de urcus din poiana cu stana, ajungem la adapostul refugiului Arcer (1427m) sub forma de casuta, situat pe piciorul de sub varful omonim intr-un luminis. Interesant, ca de la refugiu se vede varful Tibles, si nu Arcerul. Desi casuta arata si se tine inca bine - dovada nu doar plexiglasul care inca mai exista la geamurile de jos, in pod acestea lipsind cu desavarsire - urmele civilizatiei moderne exista: mizeria in refugiu formeaza un strat considerabil pe jos, iar urmele de taciune de pe fiecare grinda ne fac cunostinta cu toti cei care au trecut si au scris istorie trecerii lor, inclusiv interpretii preferati. Interesant, langa refugiu nu gasim izvor. Ploaia ne sperie 5 minute, dar se deschide din nou, si plecam, cu speranta mai puternica spre varf pe traseul marcat banda albastra - de la refugiu mai pleaca o poteca (punct albastru) ce urca pe picior pana pe vf. Arcer. La 15 minute de refugiu dam si de izvor, care isi aduna apele dintr-o cascada mica, strajuita de o stanca impunatoare. Poteca pana la cascada e blocata in multe locuri de brazi grosi, cazuti probabil in timpul iernii sau vreunei furtuni. Parasim curba de nivel si poteca incepe sa urce in golul alpin, din ce in ce mai vag vizibil. Daca pana la golul alpin poteca fusese folosita de oi, acum marcajul si poteca marcata incepea incet-incet sa se piarda. La 400m de saua dintre Arcer si Tibles, poteca se pierde in iarba mare si continuam pieptis spre creasta. Dupa 4h30, de la canton, atingem creasta Tiblesului. Tara Maramuresului se deschide frumoasa si verde. Singurele asezaminte vizibile sunt Dragomirestiul in N si grupul de case din Valea Fiadului in E, in rest doar case izolate pe dealurile si poienile inconjuratoare. Nori negri se saluta bodoganind in jurul nostru, impingandu-ne mai departe spre varf si pe care-l atingem dupa 10 minute. Varful Branu se profileaza spre masivul Rodnei, incercand parca, dar fara succes, sa acopere urmele Pietrosului caruia abia i se vede baza din norii albi ce-i saruta inaltimile. Varfurile Gargalaului si Ineului, profilate cu inteles parca in creasta Rodnei, ne-aduc aminte de o tura in masiv - de neuitat. Mancam rapid si acceptam o coborare de urgenta, amenintati de norii negri, pe o vale abrupta ce coboara de sub vf Tibles, in poteca marcata banda albastra. Facem o pauza de revenire inapoi la refugiu si continuam alert spre canton. Ploaia se dezlantuie cand suntem in dreptul minei adapostindu-ne sub un acopris al anexelor minei. Trece ploaia si continuam grabiti, sa nu ne ude alta, spre locul de campare. O zi frumoasa s-a terminat cu bine: campam, mancam si...adormim in bataia picurilor de ploaie ce zgandaresc folia de cort.

Multumiri tuturor celor prezenti.
Multumiri lui Djonexx pentru poze si puncte GPS.
http://djonexx.netimage.ro/poze/index.php? set=Tibles%202005.07
http://www.alpinet.org/bin/poteci/trackprofile.php? lng=ro&id=119

ady beleanu