Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Posted by: Emi Cristea in de-ale lui Emi Cristea

N-a putut sa fie aceeasi vreme frumoasa de sambata. Dar porniti la drum, nu am mai putut da inapoi.
    Intalnirea a fost destul de tarzie, pe la 9 dimineata, in Darste. Nu ne-am adunat prea multi, zapada uda neindemnand lumea la drum.Sapte Scari Dar sase, paream destui pentru a alunga plictiseala de pe drum.
Scara mare de la Sapte Scari    Apropierea de Piatra Mare nu este mereu placuta. Ne saturasem deja de asfaltul ce ne poarta pasii spre Dambu Morii, astfel ca atunci cand am intrat in poteca am simtit o clipa de bucurie. Cerul noros ne facea sa nu fim prea veseli, iar zapada uda si alunecoasa incepuse deja sa ne trezeasca irascibilitate.
    Colac peste pupaza, din rucsacul meu se raspandeste un puternic miros de praz. M-am grabit eu sa accept oferta mamei de a lua praz cu mine, si nici nu m-am uitat ca era feliat. Putea dupa mine ca dupa o cucoana ce vine de la piata. Si ca sa nu fie prea placuta treaba, manusi, caciula, bluza, toate miroseau a praz prin rucsac. Ehh, daca ne-am rataci ne-om intoarce dupa mirosul de praz imprastiat prin padure. 
    Peste noi bate un vant cald de primavara. Sunt temperature ridicate pentru luna februarie. Dar pare doar o amagire de primavera. Iar unii chiar asteptam primavara … asteptam primul ghiocel. De abia plecati dinspre Dambu Morii, am fost depasiti de un grup de trei, intre care domnisoara Alina din Pitesti. Surpriza placuta, sa ne intalnim pe aici prin munti. Ne-am insotit si interesectat pasii pana spre Sapte Scari, noi pe poteca, ei pe firul vaii. In conditiile de zapada existente, nu pot garanta ca pe firul vaii era mai dificil … dimpotriva.
    Dupa ce trecem podetul de lemn, si lasam in urma constructia de lemn ce s-ar fi vrut sa fie refugiu, ajungem la intrarea in Canionul Sapte Scari. Ziduri de gheata cad peste peretii canionului, avertizand parca sa nu trecem. Printre blocurile albe-albastre, il gasim pe Dan Dinu, fotograful de la CPNT, tinand de mana … intr-o parte prietena si in cealalta aparatul foto. Tot aici ne reintalnim cu Alina si cei doi amici ai ei. Tipii, pregatiti cu coltari si pioleti de gheata, vor sa faca o ascensiune pe unul din peretii de gheata de prin canion. 
    Ne hotaram in final sa intram prin spintecatura dintre pereti. La scara cea mare treaba se aglomereaza brusc. Multi doritori … ingust spatiul. Tehnica de la agonie la extaz … de la ghetute cu tot gros si patrat, pana la coltarii celor doi cataratori in gheata (unul dintre ei, Alex de la Ursul Trubadur Bucuresti). Lasam fetele in fata, sa urce rand pe rand scara. Cea mai emotionata era Anca, ea insistand pana atunci sa ocolim canionul. Ehh; aveam noi incredere ca se va desVarful Piatra Marecurca. Cei doi cu coltari au mai spart din gheata de la primele scari, astfel ca ne-au usurat noua ascensiunea. Am trecut de scara, emotiile s-au mai risipit iar dupa vreo zece minute am ajuns in partea de sus a canionului. Cabana Piatra Mare
   Urcam incep pe Sipoaia in sus. Zapada tot moale. Din ultimele buletine nivometrice aflasem ca izoterma de 0 grade Celsius era la peste 1700 metri altitudine. In consecinta, zapada se topea peste tot. Poteca foarte bine batuta ne ajuta insa ascensiunea, astfel ca dupa o ora si ceva de la Sapte Scari, parasisem valea Sipoaiei si urcam ultima portiune spre cabana, prin padurea de molid. Incepuse sa fulguie usor, dar sip e varf se simtea ca se adunasera nori negri si grei. Ne cam luasem gandul de la culmea principala. Cu ultimele eforturi sustinute, si cu gandul la ciorba calda, am iutit pasii pe poteca abia iesita din padure.
    Am facut un scurt popas pe stanca de la marginea poienii. Voiam sa fotografiez imprejurimile. De pe varf, doua persoane cobora incet spre cabana. Nu i-a lasat vremea rea sa zaboveasca prea mult.
  
    In cabana caldura, miresme placute dinspre bucatarie si … lume cunoscuta. Iulia de la Caraiman, cu inca un amic, ne zambeste de la masa vecina. Executam rapid cate o ciorba calda de fasole, cu otet si tarhon. Sa tot lingi farfuria … da` ne trimite la “somn” vinul fiert, prea fiert pentru oboseala ce se adunase in noi. Pana la urma … am carat degeaba si mancarea de acasa si prazul ala nenorocit. Grupul nostruNe-am saturat cu fasole si o mamaliga cu branza impartita intre mine, Irina si Anca. Sincer, la branza aia sarata de pe mamaliga ar fi mers o bere, dar … m-au fugarit ceilalti, ca se facea tarziu, ne lua somnul si trebuia sa o intindem. 
    Am parasit cabana. Dupa o poza de grup, ne-am luat picioarele la vale spre drumul Familiar. Ca sa fie mai mare si oftica, soarele a iesit peste tot, aruncand ultimele raze prin zapada din belsug. Peste tot se insenina. Doar pe varf cativa nori mai faceau umbra zapezii … da` si aia erau pe cale de disparitie. Am trecut prin Poiana Livada Mare, unde pana nu multi ani in urma, era o stana si un mic izvor, la marginea padurii. In dreapta am lasat poteca spre Gatul Chibei (prea lung traseul pentru ora tarzie) si am intrat in padurea deasa de molid. Ne grabeam, caci era aproape 5 ceasul iar peste o ora se intuneca. Nu prea aveam chef de umblat noaptea prin padure si ni se cam lungisera picioarele de atata mers. In Dambu Morii ne-am adunat tot grupul, imprastiat de mult prin padure, in functie de mersul fiecaruia sau de cheful de fotografiat. Pana una alta ne-am apucat de hranit cainii din zona cu mancarea plimbata pana la cabana si inapoi. Fara nici un chef, am luat soseaua la picior spre Brasov. Ni se facuse un dor de primavera.

    Iar vantul cald ce batea … ne aducea miros de primavara. Dar … iarna nu e inca trecuta. Si va trebui sa ne rezumam la a ne bucura inca de zapada, pentru o vreme.
    Imi doresc sa vad primul ghiocel …
Author: Emi Cristea
Views: 20095, Last update: Mon, Mar 6, 2006


Login or register to comment