Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
13-14 mai 2006 :: Pe Leaota (2133 m alt) Posted by: Emi Cristea in de-ale lui Emi Cristea
In gara Sinaia, sunt cules de catre Pit (Marian Radu), si dupa ce imi arunc rucsacul in portbagaj, pornim la drum. Trecem pasul dintre Valea Prahovei si Valea Ialomitei, spre Moroeni, pe o sosea destul de stricata, si coboram spre Fieni, orasul de unde este una din intrarile in Leaota. Suntem cinci de toti, iar undeva prin traseu, ne-a luat-o inainte Zoli, care a fost mai matinal la plecare (a fugit cu autobuzul Brasov – Targoviste). In micul orasel de pe Valea Ialomitei, ne aprovizionam cu ce ne mai lipsea din rucsaci, dupa care o luam la deal, pe Valea Ialomicioarei, spre manastirea Ť Adormirea Maicii Domnului ť. Dupa ce iesim din Runcu, drumul se strica, intr-un forestier cu zone bune si zone rele. Nu trec cativa kilometri, si vazand ca tot ne taram cu scutul masinii prin bolovani, decidem sa ne dam jos, ramanand ca doar Marian si rucsacii sa mearga mai departe cu masina. Pe langa noi curge Ialomicioara, venind de sub poalele Leaotei. O luam la pas rapid, spre manastirea de la poalele muntelui, tinand si noi sa nu-l lasam pe Marian sa ajunga cu prea mult inaintea noastra. Dupa aproape un ceas de drum forestier, zarim WV cu numar de Brasov, parcat langa rau, si pe sofer, cu aparatul foto sun brat la pozat de floricele. Stam cateva minute bune, sa ne tragem sufletul dupa alergatura. Langa noi, opresc doi biciclisti, porniti la o tura de forestiere, dupa cum se vedea. Intram repede in vorba, si-i intrebam daca au de gand sa urce Leaota (ar fi ceva interesant, la care eu nu prea m-as incumeta, ca nu m-ar tine gambele). Ehh, au iesit si ei la o plimbare pana la manastire, din cate ne povestesc. Surpriza mare avea sa fie, cand ajuns acasa, voi afla ca asa m-am cunoscut cu Radu Hera, colegul de la Alpinet. Surpriza mare si pentru mine si pentru el, si pentru Marian, cand aveam sa-i spun. Ce mica e lumea uneori. Radu venise cu sotia la o plimbare cu bicicletele, ne-am salutat ca doi turisti ce se intalnesc pe munte, am schimbat cateva vorbe … si acasa, intamplator, a vazut in statusul meu de la messenger, ca am fost in Leaota in acelasi week-end cu el. Ne luam rucsacii in spinare, si traversam curtea manastirii. Se investeste mult pe aici, caci din cate am vazut isi construiesc maicutele ditamai vila de chilii, iar maicuta sefa, se plimba cu masina de teren Mazda, lasand privirea in jos cand o salutau turistii din poteca. De la manastire spre cabana Leaota, alegem varianta cu drumul de caruta. Dar pana sa ajungem in drum, taiem primele serpentine drept pe cumpana de ape, chinuindu-ne spatele si picioarele, cu geamantanele noastre in carca. Cand am ajuns la drum, eram uzi de parca trecuse furtuna peste noi. Ei, acum parca era mai bine, caci urcam agale, pe un drumeag lat, mirosind verdele de primavara. Si ca sa nu ne fie efortul prea mare, drumul se tinea in serpentine, de-alungul culmii, fara sa ne faca panta prea mare. La cate un popas pe marginea lui, la umbra unui brad, ne trageam sufletul, si mai pierdeam cateva minute fotografiind florile de munte, ce odata cu luna mai si-au scos nasucul de sub pamant. Dimineata, cerul era senin, asa cum prognozasera si meteorologii. Lumea dormea dusa, mai putin nea Zoli, care se trezise de cu rasarit, si-si savura cafeaua la bancutele din fata cabanei. Voiam sa plecam spre varf. I-am intrebat pe ceilalti daca vin, dar din partea lor am primit cate un mormait somnoros ca un raspuns negativ. Saracul Marian era cel mai napastuit, chinuindu-l de cateva zile o masea de minte ce s-a apucat tocmai acum sa iasa. De aici eram in gol alpin. Inspre Leaota se vedea toata culmea acea lunga, care o tot tinea pe la 1700-1800 metri, kilometri intregi. Cerul era variabil, dar nici o urma nu dadea semne ca ar vrea sa ploua in aceasta zi frumoasa de mai. De pe mototoi, dupa ce am admirat indelung imprejurimile (la mare distanta de noi se vedea Furnica din Bucegi), am inceput sa urcam usor spre culmea principala, spre primul varf mai inalt din zona, Romanescu. Chiar sub el, am dat de drumul alpin, construit nu stim in ce scopuri, din Valea Dambovitei pana aici. Ajunsi in drum stiam ca avem cale lunga pana sub Leaota, tinand curba de nivel pe sub cateva varfuri greoaie, prin niste locuri ce semanau foarte mult cu Muntii Baiului. In jurul nostru, pe marginea drumului, pe langa petice de zapada, iesisera la soare campuri intregi de branduse, tinand sa ne spuna ca iernii i s-a transmis un Ť hai pa ť hotarat, asteptand caldura verii. Dupa primele curbe, am vazut doua varfuri inzapezite, si parca un pic gemene. Prima oara am cazut amandoi in capcana de a zice Ť Leaota !!ť Dar nu era sa fie. Ne-am dumirit imediat, scotand harta, ca sunt varfurile Rateiului (cel mai inalt, avand 2018 m altitudine). Eram sub varful Frumuselu, si spre dreapta se lasa un drum larg pana la o stana construita la liziera padurii. Ar fi fost un interesant loc de bivuac si aceasta stana, si eram mult mai aproape si de varf. Pe drum incepem sa trecem pe langa petece mari de zapada, printre care au mai rasarit si branduse, in lupta dintre primavara si iarna. Soarele incepe sa arda tot mai tare, si nici nu simtim cand trecem si de varfurile Frumuselu si Vaca, dand nas in nas cu Leaota. In sfarsit vedem varful. De aici analizam si pe unde sa urcam spre punctul cel mai inalt, astfel incat sa nu calcam prea multa zapada (nestiind de jos cum este situatia in culme, mi-am luat si coltarii in rucsacel, caci in ultima saptamana a tot dat cu zapada). Am ramas uimiti sa vedem ca este destul de putina zapada pe culme. Doar versantii erau mai inzapeziti, culmea principala fiind libera. Mai aveam de strabatut ceva cale pana in saua de sub Leaota, lasand in stanga Vf. Tancavei (1823 metri), pana in mica curmatura din care se desparte drumul in doua. La stanga, taiata in munte, este calea spre Valea Dambovitei (frumos ar fi pe aici cu bicicleta), la dreapta drumul alpin taie coasta muntelui pana sub Ratei, intre el si Leaota, undeva la 2000 metri. Facem un mic popas (in care eu profit sa fotografiez cornisele de pe coasta nord-vestica a muntelui) dupa care abordam varful. De jur imprejur, numai munti inzapeziti … Iezerul, Craiul si mai aproape Bucegii, unde vaile de sub Omu sunt pline de zapada. Odata sositi pe varf, a inceput si vantul sa sufle mai tare. Nu mai tine in tricouri, si nu mai stam nici prea mult pe culme. Parca e mai bine la adapostul culmii pe sub care am venit. Inspre Ratei, culmea Leaotei coboara insotita de zapada, dar sub varful vecin, zapada isi pierde vigoarea si se stinge in iarba uscata, pe care n-a trezit-o inca primavara la viata. La capatul drumului forestier ne reunim trupa, ne suim cu greu in masina si o luam spre Fieni. Aici ne vom desparti. Masina spre Targoviste si Bucuresti, iar eu si cu Zoli la ocazie spre Brasov … ca doar autobuzul trecuse la deal de mai bine de o ora. N-am scapat nici asta data de ghinion la ocazie. E duminica, spre Sinaia nu urca nici naiba, doar un microbuz obosit care ne duce in Moroeni. Mai avem 25 de kilometri, si nici o solutie. Pana la o Dacie … care trage dreapta si ne zice ca ne duce oriunde daca dam banul. Hopa, un rechin la drumul mare. Acu` de voie de nevoie pare singura solutie. Asa ca negociem … nici prea prea nici foarte foarte … 250.000 amandoi, pana la Sinaia. Cam multi bani, dar mult mai putin ca la Taxi. Asa ca acceptam. Rechinu`, un vagabond din asta mai nervos, de prin Fieni, tine sa ne arate pe drumul prost ca Dacia lui din `87 e mai tare ca toate jipanurile ce le depaseste pe drum … cam cu emotii excursia, da` numai bine, ca ajungem in gara Sinaia pe la 6 jumatate, cu cinci minute inaintea trenului. Nici nu visam … Urcam in tren, cu nasul, caci timp de bilete nu a mai fost. In gara, surpriza, ma trezesc si cu Adina si Cristi, colegii de la Floare de Colt, intorsi de la o plimbare dupa narcise. Asa ca pana in Brasov, povestim, si depanam impreuna drumurile plimbate in acest week-end. Frumos week-end … si din pacate, pentru mine, ultimul din aceasta primavara … Dar vine imediat doamna vara … si-am sa iau iar rucsacul in spate. Fotografii din LEAOTA - Emi Cristea, Asociatia de Turism FLOARE DE COLT Brasov
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 844 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |