Cu cortul in Iezer :: 15-16 martie

Mijloc de martie... Intrucat avertizarea de avalanse era de grad 3-4 in Fagaras si Bucegi la peste 1800 m am optat sa mergem in Iezer pentru o noapte la inaltime aici problemele cu zapada fiind de obicei mult mai mici. Mihai a propus sa plecam foarte devreme din Pitesti asa ca la 5 dimineata eram cu rucsacii in masina. In drum spre Campulung cerul incepe deja sa se lumineze catre est dar deocamdata nu suficient de mult ca sa ne dam seama cam cum va fi vremea. Prognoza era de posibile ploi slabe si izolate in partea de sud a tarii, informatii insuficiente ca sa ne facem o idee cat de cat.

Pe la 6 dimineata intram in Leresti; s-a luminat destul si pare bine catre nord, oricum nu sunt nori compacti. Pina la baraj, la Rausor, sunt vreo 10 km si apoi inca vreo 10 km pina la Voina, la cabana. Intalnim in drum si un autobuz local (de mare utilitate pe vremuri cand trebuia sa apelam la mijloacele de transport locale). Dupa Leresti, un mic sat de rromi, "pitoresc" ca toate satele de acest gen; constatam ca drumul este insa mult mai bun ca altadata. Pina la baraj insa si mai sus, pina la cabana, este destul de prost si trebuie sa faci slalom printre gropile de pe sosea dar Dacia se descurca bine.

In fine, ajungem la cabana, pustiu dupa cum ne asteptam dar si foarte uscat... ma refer la noroi care era inghetat si la lipsa zapezii; chiar si pe sus, petice mari de iarba, nicidecum zapada la care ne asteptam. Ramanem totusi la varianta de dormit in cort in speranta ca o sa gasim o zona cu zapada suficienta sa punem cortul pe zapada intrucat cuie n-aveam, acesta fiind planul. Pe la 7 suntem gata echipati (bocanci de iarna, coltari in rucsac, piolet, bete, rachete de zapada... tot tacamul, mai bine sa le caram degeaba decat sa avem nevoie si sa nu le avem la noi...) si pornim. Mihai hotaraste sa urcam pe Gainatul Mare asa ca ne intoarcem putin pe sosea, traversam Raul Targului si urcam pe Valea Larga, pe drumul forestier pe unde merg (impreuna deocamdata) banda rosie si triunghi rosu. Dupa cca. 3 km ajungem la "Caprarie" unde cele doua marcaje se despart. Triunghiul rosu merge catre dreapta si incepe sa urce pe piciorul impadurit din fata avand ca destinatie finala Cojocaru, in valea Dambovitei, posibila legatura cu Piatra Craiului. Noi continuam pe banda rosie catre stanga si... trosc... rucsacul meu ramane intr-o mana, catarama de la cureaua dreapta isi da obstescul sfarsit. Sigur, era de asteptat sa se intample odata si-odata insa nu este momentul cel mai potrivit. Noroc ca se poate improviza un nod care se va dovedi suficient, numai ca nu se mai poate ajusta lungimea in aceste conditii dar asta e mai putin important. Bem putina apa din paraul pe care tocmai l-am traversam, ne mai dezechipam intrucat drumul pina aici ne-a mai incalzit putin si pe la 7.50 incepem sa urcam poteca serpuita prin padure.

Marcajul este in regula, oricum nu prea este zapada ca sa nu se cunoasca poteca deci nu sunt probleme de orientare. Urcam incet pentru ca nu ne grabim si nici nu vrem sa transpiram (prea tare) mai ales daca vrem sa ramanem la cort peste noapte (chiar daca avem haine de schimb). Pe masura ce urcam cerul se cam acopera, speram sa fie doar ceva temporar. Pe alocuri mai abrupta, uneori mai cu noroi, alteori inghetata, poteca ne duce sustinut in sus si dupa circa 1 ora iesim intr-o zona mai luminata de unde putem vedea Iezerul Mare printre copacii mai rari. De aici poteca se abate oarecum catre dreapta si continua prin padure, pe alocuri urcand usor pe versantul estic pe unde incepe chiar sa se arate soarele. Peticele de zapada sunt tot mai dese ceea ce este mai comod pentru bocancii de iarna decat pe pamantul inghetat sau printre bolovani. Dupa inca cca. 20 minute iesim intr-un luminis; ca punct de reper sunt cativa brazi cazuti, unul mai uscat chiar langa unul dintre ultimii brazi cu marcaj, util ca punct de reper cand vii de sus si doresti sa nimeresti poteca de coborare prin padure dar, sigur, nu poti sa stii cat timp vor mai sta brazii cazuti si nu vor fi folositi ca lemn de foc.

Spre Papusa

Dupa 10-15 minute lasam in spate ultimii brazi si vedem in stanga, la limita padurii, stana de pe Gainatul Mare. Facem o scurta pauza de ciocolata cu rom (senzatii tari) si ne punem ceva de vant fiindca aici e mai racoare. In principiu poteca ar trebui sa cam ocoleasca Gainatul Mare dar urcam catre varf pentru o vizibilitate mai buna, ghidati de antena care se vede tot mai bine aproape de varf. Probabil ca marcajul este doar pe pietrele acoperite de zapada. E mai placut de urcat pe zapada dar stratul nu este continuu. Cand ajungem aproape de antena cotim totusi catre stanga ca sa nu ocolim prea mult. Acum deja se vede bine Papusa pe care-l luam ca punct de reper (nu c-ar fi vreo problema de orientare dar pe vreme proasta, ceata este). Pe alocuri incepem sa mai vedem si banda rosie pe cate-o piatra neacoperita de zapada.

Iezerul Mare, Rosu, Batrana
(in urcus spre Papusa)

In Saua Gainatul Mare, pe la 1780 m, poteca noastra se intersecteaza cu banda albastra care vine dinspre Saua Argesel - Plaiul Papusii (care porneste tocmai de jos din Leresti). Noi continuam catre nord, catre Saua Gradisteanu, alt punct important de intersectie de poteci (si de ratacire pe vreme proasta). Pina atunci insa facem o scurta pauza de masa pe la 10.45 intr-o seuta mai adapostita de vant pentru ca la sculare, la 4.30 dimineata, n-am mancat mare lucru la o ora asa matinala. Deja de-aici vedem cam tot masivul. De partea cealalta a potcoavei, Iezerul Mare si Rosu par sa aiba mai multa zapada. Chiar daca bate usor vantul atmosfera e un pic neclara, la distanta e cam pacla asa ca pozele probabil n-or sa fie prea reusite dar macar in scop de documentare...

Culmea Vacarea, Iezerul Mare, Rosu, Piscanu, Batrana, Fracea, Tambura, Papusa
(de la stanga la dreapta)

Cu forte proaspete ne punem iar in miscare si mai urcam cateva pante domoale si ajungem in Saua Gradisteanu cam pe la 11.20. Aici puteam urca si venind de la Cuca pe banda albastra via Culmea Gradisteanu dar aveam de facut cei 4, 5 km de drum intre Voina si Cuca. In Saua Gradisteanu ajunge si crucea albastra care vine dinspre Piscul Ars - Saua Tefeleica - Piscul Calului - Muntisoru - Rucar. De-acum incepe o bucata serioasa de urcus catre Papusa, marcata de cativa stalpi. Daca pe vreme buna (cum este acum) poti urca dupa cum te inspira peisajul, pe vreme proasta poti foarte usor sa deviezi de la traseu in absenta altor puncte de reper. Acum insa, aproape tot timpul cu Papusa in fata, urcam de voie cand mai de-a dreptul, cand in zig-zag, cand pe zapada, cand pe pasunea uscata. Pe masura ce urcam privirea este atrasa deseori catre dreapta unde se vede, din pacate, destul de neclar, Piatra Craiului. Chiar daca e ceva pacla conturul cunoscut al crestei, Poienita Ascunsa, Marele Grohotis si celelalte minuni ale Craiului se lasa descoperite. In spate, in vale, lacul strans in spatele barajului de la Rausor luceste usor in soare. Cam la jumatatea urcusului, dupa vreo 45 minute ne tragem putin sufletul vreo 10 minute si mai facem niste poze cu Iezerul Mare. Dupa inca vreo 45 minute suntem aproape sus, sub Papusa; am urmat poteca ce ocoleste practic varful prin stanga abatandu-se catre Spintecatura Papusii.

Am urcat pe varf fara rucsac, evident, cu mai mult spor, doar cu aparatul foto. Ultimele doua dati cand am mai incercat sa venim pe Papusa ceata odata si ninsoarea alta data ne-au taiat entuziasmul si ne-am intors. Acum insa e soare, e caldut, e zapada, e minunat... Mai sunt urme pe-aici dar destul de vechi, nu par din zilele trecute. Versantul dinspre Crai are chiar si niste mici cornise care sporesc farmecul varfului si niste pante cu zapada... Am stat vreo 15 minute sus admirand totul imprejur, Craiul, Fagarasii, restul Iezerului... parca nu-ti vine sa mai pleci... o odihna binemeritata dupa cei peste 1400 m diferenta nivel pe care i-am facut pina aici dar, sigur, merita oboseala. Inapoi in poteca si pe la 13.30 ne mobilizam si coboram cu atentie catre Spintecatura Papusii. Nu e zapada foarte mare dar suficienta si panta destul de mare ca sa zbori destul daca nu esti atent. In caldarea din spatele varfului vantul aproape nu bate deloc si este foarte cald. Si foarte multa zapada adunata aici. Dar nu pare sa fie nici o problema, nu sunt pante atat de abrupte si lungi sa se acumuleze multa zapada care sa o ia la vale. Coboram totusi in tacere si cu atentie.

Urcus din Spintecatura Papusii

Cam in 15 minute suntem jos si privim panta pe care trebuie s-o urcam in partea cealalta. Fata sudica a muntelui (Tambura) este bine acoperita aici cu zapada, pante este mare si se vede si o linie de ruptura a zapezii. Insa noi urcam chiar pe muchie si, chiar daca este abrupt pe alocuri, nu este nici o problema si ne descurcam doar cu betele, fara piolet... Mihai de fapt pentru ca eu profit de urmele lui si oricum raman in spate ca sa fac poze fiindca sunt niste unghiuri interesante aici. Pina sus pe Tambura ar fi de urcat vreo 70 m dar poteca ocoleste usor pe fata sudica si nu consideram foarte interesant sa mergem chiar pe creasta matematica. Pe alocuri poteca este mai expusa, zapada e moale cu o crusta foarte fina de gheta deasupra. Probabil ca dimineata este beton si nu s-ar putea fara coltari; acum insa trebuie sa ai grija sa nu derapezi in zapada moale dar betele isi fac datoria. Incet-incet Papusa ramane in spate. Pe la 2 si ceva ne oprim sa mai luam o gustare si sa mai bem ceea ce este chiar mai important; 2 litri ar fi un minim necesar pe soarele asta, ideal vreo 3 litri pe zi dar cine sa care atata apa; ne multumim cam cu 1 litru de fiecare si ne promitem ca recuperam seara la cort. De-acum incolo, pina pe la Batrana cel putin, e mai mult promenada, "creasta" este de fapt o poteca larga, plata, e o plimbare placuta dupa oboseala care s-a acumulat pina aici.

Continuam in tacere, fiecare cu gandurile lui, cu soarele in fata, admirand zonele invecinate. Cand nu adie vantul nu se aude absolut nimic afara de propria respiratie. Pasarelele inca nu s-au dezmortit suficient ca sa urce pina aici si alte vietati chiar nu sunt. Dupa inca o ora ne mai oprim pentru vreo 5 minute caci incepe o oarecare panta catre zona Batrana. Nu mai mergem insa mult si Mihai sugereaza sa ne oprim caci pare o zona buna de pus cortul, destul de plata, cu suficienta zapada sa-l putem ancora, ceva mai jos de creasta, ferit cat de cat de vantul care pare sa sufle predominant dinspre nord. Asa ca pe la 15.40 ne dam jos rucsacii si ne pregatim sa campam. Este devreme dar pregatirile de seara oricum dureaza destul asa ca e bine sa le faci pe lumina... iar locul este placut. Si daca tot am carat rachetele de zapada pina aici le punem in picioare si incercam sa nivelam putin locul... cat de cat... Cortul interior il fixam cu 2 bete si cei doi pioleti care intra vreo 30-40 cm in zapada, suficient de mult. Pentru cortul exterior mai folosim 2 bete si prelungitoarele de la rachete pe care le ingropam bine ca niste ancore; este mai mult decat suficient, n-o sa fie nici un uragan peste noapte.

Pregatiri pentru campare

Pe la 16.30 Vaude-ul lui Mihai este gata, bagajele desfacute si culcusul pregatit... urmeaza pregatirile pentru masa. Punem arzatorul intr-o absida a cortului sa fie cat de cat la adapost de curent si incepem sa topim zapada. Butelia inceputa pe care o aveam de asta-vara din Fagaras isi da duhul destul de repede, reuseste doar sa topeasca cam jumatate de litru asa ca trecem repede la cea noua. Dupa zgomotul pe care-l scoate iti mai vine inima la loc. Intre timp mai adaug un strat subtire de izmenute pe dedesupt, renunt la parazapezi care oricum sunt ude pe interior de la transpiratie si-mi schimb si ciorapii ca plasticii daca nu se uda de afara, se umezesc de la propria transpiratie... parca e mai bine asa, totusi daca stai prea mult pe loc frigul incepe sa se simta. Noroc ca trebuie sa facem putina miscare: supraveghem arzatorul, mai punem zapada, mai mestecam apa calaie care, incet-incet, se incalzeste suficient pentru mancare. Felul unu si doi combinate: o mancare deshidratata de legume, taitei si pui peste care trebuie doar sa adaugi apa fierbinte... inchizi punga la loc, o lasi cateva minute si gata masa... mai comod decat supele care trebuie fierte; vara mai e cum mai e dar iarna dureaza ceva mai mult. Mancam direct din punga si pare foarte buna si consistenta; nu mai facem si supa (desi aveam supe instant). Preferam sa trecem la cate o portie dubla de cacao fierbinte imbunatatita cu niste ciocolata suplimentara si uite-asa pe la 17.30 suntem gata si cu masa. Mai topim insa zapada ca sa ne umplem bidoanele sa avem apa peste noapte si, eventual, dimineata. Intre timp zapada s-a intarit destul ca sa fie nevoie sa racaim cu cana ca sa culegem pentru topit.

Pregatiri pentru culcare
(in centru, in ultimul plan, Iezerul Mare)

Soarele aproape ca a disparut complet dupa Batrana si umbra se instaleaza o data cu frigul dar nu mai conteaza fiindca deja am rezolvat ceea ce era mai important. Mihai se baga mai devreme in cort pentru e mult in urma cu somnul, bioritmul lui fiind inca adaptat fusului orar de peste ocean. Si intrucat se pare ca e musai sa ajunga la dentist maine dupa masa schimbam complet planul pentru a doua zi. N-o sa mai facem si restul de creasta din pacate, o sa coboram direct pe Plaiul lui Patru ca sa putem ajunge pe la pranz acasa... ramane pe alta data, muntele nu pleaca nicaieri, bine ca acum suntem aici. Eu mai raman pe-afara pentru o plimbare sa ma mai incalzesc la picioare si sa mai fac ceva fotografii. Apusul e minunat, pacat ca nu suntem undeva cu vedere libera catre vest. Urc totusi putin pina in creasta dar mi-e cam lene sa merg pina spre Batrana si oricum se intuneca destul de repede asa ca fac repede niste poze si improvizez cum pot un trepied. Sunt ceva fasii de nori chiar spre apus care se coloreaza in galben, rosu, portocaliu pina cand soarele isi ia complet la revedere si se pregateste de culcare. Este liniste, nu mai bate vantul si e foarte placut dar daca nu mai e lumina chiar ca nu prea mai ai ce sa faci... si la urma urmei o sa fie bine si in cort sau cel putin asa imi imaginez... asa ca ma retrag si eu in cele din urma si pe la 19.00 ma bag in culcus. Plimbarea a fost buna ca m-am mai incalzit. Singura problema e ca podeaua e cam tare si e greu de gasit o pozitie comoda, cand pe o parte, cand pe cealalta... e si cam inghesuiala in sac, butelia, bidoanele, aparatul foto si pe deasupra si eu in pufoaica pentru ca nu mi-am luat un sac gros. Mi-aduc aminte si de ciorapii schimbati asa ca ii bag si pe ei la caldura, la piept; pina dimineata or sa fie zvantati complet.

Am pus telefonul sa sune pe la 5 dimineata, macar sa dormim ceva pina atunci, ceea ce insa nu prea se intampla. La un moment dat aprind frontala sa vad cat e ceasul, nu e nici 2, deci mai avem de motait. Se face insa ceva mai frig, la picioare doar fiindca geaca groasa este totusi suficienta. In cele din urma pe 4.50 aprindem lumina, ajunge cu atata odihna, eu imi frec picioarele sa le aduc la o temperatura mai civilizata si montez si arzatorul sa facem ceva cald de baut. Nici prin cap nu ne trece sa iesim in frig sa luam ceva zapada fiindca avem apa din bidoane. Mancam cate o portie de cereale, bem cacao calda si parca e ceva mai bine. Cortul e uscat, nu e condens care sa fi inghetat, deci a respirat bine peste noapte; foaia exterioara insa sclipeste de cristale mici de gheata la lumina frontalei. Afara chiar incepe sa se lumineze asa ca ne mobilizam sa iesim. Cel mai complicat este cu incaltatul; sigur, plasticii n-au inghetat dar parca intra cam greu in picioare.

In fine, pe la 6.00 suntem afara, e o lumina placuta, se vede si luna iar toata valea e acoperita de nori, destul de jos sub noi. Pornim la o plimbare pina pe Batrana, macar atat daca tot am venit pina aici. Zapada scartaie placut sub bocanci si e minunat urcusul la ora asta matinala fara bagaj, doar cu aparatul foto. In fata noastra cerul incepe sa se coloreze, linia orizontului fiind de un roz pal incadrata de albul zapezii si albastrului cerului de dimineata. Din cand in cand cate un ochi inapoi sa nu ratam momentul iesirii soarelui din patura de nori dinspre rasarit, lucru care se petrece pe la 6.35 (avantajul imaginilor digitale ca stii exact la ce ora sunt facute). Incerc sa fac toate imaginile pe manual fiindca pe automat ies prea deschise, aparatul probabil ca nu stie ca este un rasarit, chiar daca are ceas in el:-) Din pacate reflexia in lentila n-o pot evita decat daca pun soarele exact in centru dar pina cand o sa lucrez cu unul mai destept ma multumesc cu asta mic. Pe la 6.40 ajungem si pe Batrana si ne pozam in diferite pozitii:-) Fagarasul este departe dar piramida Moldoveanu - Vistea este bun ca punct de reper; se vede bine si Lespezi - Negoiu asa ca incerc sa fac ce pot, cu cei 4x zoom pe care-i am si vad apoi acasa ce iese. Urcam si pe celalalt varf al Batranei (daca tot am dat banii astia). Mai facem ceva poze si, cu regret, ne intoarcem.

Iezerul Mare, Rosu, Piscanu, saua Batrana, Batrana
(de la stanga la dreapta)
(in ultimul plan, muntii Fagaras)

Soarele este deja sus, e lumina, norii din vale incep incet-incet sa se ridice; cu siguranta si azi va fi o zi cu soare (cel putin asa era prognoza). Pe la 7.30 suntem in plin proces de demontare a cortului. Prelungitoarele de la rachete s-au lasat mai greu convinse sa iasa din zapada betonata din jurul lor asa ca a fost nevoie de interventia pioletului; betele insa au fost maleabile; a trebuit sa curatam bine gheata de pe ele ca sa putem baga la loc rozetele. Pe la 8 si ceva pornim voiniceste la vale lasand in spate un cer albastru minunat. Coboram drept in jos si la un moment dat ocolim spre stanga sa ocolim o viroaga mare, ceea ce nu a fost foarte inspirat. Daca priveam mai bine de sus si daca ceata din vale ne lasa sa vedem poate ne dadeam seama ca nu era piciorul pe care trebuia sa coboram; asta vom realiza mult mai jos cand era prea tarziu. Deocamdata mergem incetisor la vale, in contracurent cu norii care se ridicau asa ca in curand nu mai vedem nimic spre Iezerul Mare. Dupa mai putin de 1 ora ne inscriem pe o limba lunga de zapada care merge spre dreapta si se termina pina aproape de locul dezgolit unde se afla stana (de fapt pe Plaiul lui Patru sunt 2 stani). Zapada e destul de tare, nu s-a inmuiat suficient chiar daca este zapuseala si calcaiele nu intra foarte mult asa suntem atenti la coborare; e o panta destul de lunga ca sa prinzi viteza mare pina ai reusi sa te opresti. Dupa ce se termina limba de zapada trecem pe langa o momaie (aparent, semn bun), apoi pe langa stana, mai aruncam un ochi in spate catre Papusa si Spintecatura si coboram pina la liziera sa cautam intrarea in padure (pe Plaiul lui Patru este triunghi rosu); am ajuns cam repede aici fiindca acest picior este mai scurt.

Nici urma de marcaj desi am cautat sarguincios, in schimb multe marcaje forestiere care pareau sa aibe o logica, in sensul ca mergeau oarecum la vale, spre dreapta; in plus, niste urme prin zapada prin padure. Sigur, marcajele padurarilor nu intotdeauna duc unde trebuie, aveam deja dubii mari ca am fi fost unde trebuia dar am hotarat sa coboram gandindu-ne ca undeva trebuie sa iesim desi nu este intotdeauna solutia cea mai buna... ca sa nu spun ca de fapt niciodata! Urmele insa coboara, e drept se cam pierd la un moment dat dar, cu mici exceptii, padurea e relativ rara si se poate cobori relativ normal. Suntem pe o culme care trebuie sa ajunga undeva, incadrata de doua paraie care se aud tot mai clar, ceea ce poate sa fie bine sau sa nu fie prea bine; un fir de apa te duce intotdeauna la unul mai mare in vale dar, evident, nu stii daca-l poti urma pina la o carare sau drum. Marcajele forestiere de pe copaci continua ceea ce inseamna ca se poate totusi circula pe acolo. Oricum, am tinut culmea atat cat s-a putut, am ocolit putin de vreo doua ori ca era cam accidentata dar apoi a parut ca se cam rupe. Intrucat firul de apa din dreapta se vedea deja aproape si nu parea foarte abrupt pina la el am hotarat sa coboram fiindca parea ca in fata urmeaza o ruptura de panta. Am coborat pina la apa cu atentie, fara probleme, am iesit in firul apei, mica de altfel, si, surpriza (placuta bineinteles), se vede un ditamai drumul. Si-asa se face ca am iesit destul de aproape de Cuca. Coborarea prin padure a fost cam 1 ora. Foarte probabil piciorul pe care am coborat a fost Fracea si evident am pornit prost de sus; daca nu erau norii din vale ar fi trebuit sa vedem ca piciorul asta e mult mai scurt decat Plaiul lui Patru pe unde trebuia de fapt sa coboram. Iar daca poti cumva vedea si ceea ce se afla la liziera padurii, pe Plaiul lui Patru sunt doua stani (cel putin asa e notat in cartea lui I. I. Dunareanu). Important de stiut ca se poate cobori si pe acest picior chiar daca nu este poteca insa nu e recomandat decat daca chiar ai ajuns acolo si nu ai ce face altceva. Foarte probabil (dar nu obligatoriu) si de la stana sa fie vreo poteca prin padure. Pina la Voina am marsaluit pe drum cativa km si cam asta a fost tot...

www.mariusradu.ro

Comment

Emi Cristea , Fri, Mar 30, 2007, 1:30 am Asa imi plac articolele Bine, documentate, si povestite cu farmec. Aprecierile mele, Marius.

Virgil Iordache, Sun, Apr 1, 2007, 8:53 am Mi-a placut tura voastra. Ati pozat si P. Craiului? Pe 16-17 martie eu am urcat pe Vacarea pana la vf. Iezer, cu somn la refugiu si coborare pe piciorul Iezer, mi s-a parut ca nu era nimeni in tot masivul, dar uite ca erati pe partea cealalta

Marius Radu, Sun, Apr 1, 2007, 4:31 pm Si noi planuiam sa ajungem pina pe Iezer a doua zi... dar n-a fost sa fie de data asta... spre Crai era cam pacla, nu au iesit poze intersante. Da, si noi am avut senzatia ca eram singuri

Razvan Nuţă, Mon, Apr 2, 2007, 1:39 pm Mi-a placut mult felul in care ai scris articolul, foarte folositor pt. cei ce-l citesc.. Intre timp, pe 23 - 24 martie a nins la greu in zona, am urcat si noi de la Cuca pe 25, si am cam inotat prin zapada pana la brau spre Gradisteanu! Tot respectu'...

Gligorie Emanoil Pârvu, Tue, Apr 3, 2007, 7:29 pm Frumos si folositor articol pentru cei pusi sa-si foloseasca resursele cu cumpatare. Un vechi salvamontist mi-a povestit cum a rezistat (blocat fiind la lacul Caltun) doar cu un primus si o conserva de carne: tocana in prima zi, ciorba (cu zapada) peste resturi, in a doua zi si ceai (cu zapada si doua bucati de zahar cubic) in a treia...

Ionuţ Soare, Thu, Jul 24, 2008, 10:43 pm Nu am mai fost din mai în Iezer, mi s-a făcut dor. Frumoasă vreme ai prins

Comments for this article