Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
14 aprilie 2007 :: Mai bogat cu un munte (Ţibleş) Posted by: Emi Cristea in de-ale lui Emi Cristea
Albumul foto ALPINET 14 aprilie:: Minele Izvorul Rau (890 m) - Refugiul Arcer (1443 m) - Vf. Tibles (1839 m) - Minele Izvorul Rau - Cantonul Izvorul Rau (670 m)
Am ramas iar, prea in urma, si trag tare pe panta insorita, ce duce spre padurea de sub Arcer. Restul ne asteapta sus, tolaniti in iarba inalta. Pe drum, campuri de branduse de primavara, ne provoaca iar la o odihna printre ele. Avem un ritm infernal … o ora de mers, o ora de pauza. In stilul asta chiar ne vom ocupa toata ziua. Intram in padurea rece, de molizi. Drumul alpin isi duce serpentinele prin racoarea umbrei. Deja suntem in zapada, si nu-i mic stratul. Mult nu o mai tin, ca e inmuiata de caldura lui aprilie. Sufletul ni-l tragem abia la Refugiul Arcer. Ca tot pomenesc de el, frumos adapostul d-le. Intr-un mic luminis, protejat de padure, la 1443 m altitudine, niste iubitori de liniste au construit adapostul de lemn. Si peste toate cele rele din lume … uite ca a rezistat, si ne bucura si pe noi, sa facem cunostinta cu el. Pe cer, s-au adunat cativa norisori … da` nu-s de speriat. Sa zicem ca au sosit si dansii, sa devina treaba mai fotogenica, prin Tibles. Ar fi de ales sa urcam prin Arcer, dar ne tenteaza mai mult direct spre Tibles. Acum sa vedem si cum o tine zapada cu noi. Pe curba de nivel traversam muntele, spre valea dintre Arcer si Tibles. Pe sub un molid chinuit de natura, trebuie sa ne strecuram, unul cate unul. Mai greu de trecut cu rucsacii mari … Cate un picior mai scapa prin zapada mare, intrand pana la genunchi, dar, in general, vechile urme ale celor dinainte noastra, ne tin bine la suprafata. In valcelul de sub Arcer fetele se opresc pentru aprovizionarea cu apa. Deasupra noastra, o cascada isi arunca apele spre noi. Toara zona zvacneste sub zorii primaverii. Pe sub stratul gros de zapada, la fiecare pas, auzi susurul apelor provenite din topire. Totul curge … Cascada, cu debit puternic, devine o curiozitate. In timp ce o parte urca pana la ea, raman in poteca, fotografiind puternicul culoar de avalansa, ce s-a format in josul jgheabului. Traversam in partea cealalta, micsorand grupul nostru, caci fetele au continuat de la cascada, pe deasupra, printr-o padurice de jnepeni. Dupa cateva zeci de metri, iesim intr-o vale mai adanca, si mai lata. Suntem intre Arcer (1830 m) si Tibles (1839 m). Asta-i muntele ce-l voiam. Spectaculos si atat de rar … Ramai impresionat, la altitudinile astea, atat de coborate, sa intalnesti relief specific zonelor de peste 2000 metri. De sub saua dintre cele doua varfuri, coboara puternic o vale dezgolita. Pe ea se vad si urmele avalanselor din zilele cu multa zapada (banuiesc ca perioada de la sfarsitul lui martie, cand a nins puternic). Din dreapta, conflueaza chiar in punctul in care stam noi, un jgheab mai inclinat, care vine de sub varf.
Pe aici am vrea sa o luam … Zapada tine cu noi. Temperatura ridicata a zilei a inmuiat stratul, astfel incat nu avem nevoie de coltari (nici nu luasem vreunul, cu noi; in functie de stareaza zapezii sunt mai multe posibilitati de acces spre varf). Ne insiram in linie, pe directia cu cea mai mare panta a jgheabului si incepe sa urcam … nu fara emotii. De avalansa nu e … consistenta zapezii spune totul, doar ca trebuie avut atentie la picioare (o alunecare ne-ar fi pus la efort dublu pe acea panta), ca nu-i de ici de colo sa urci iarasi 300 metri diferenta de nivel. In jgheab, la intrare, altimetrul arata 1520 m, iar zona somitala ne duce undeva la 1820 (sub Tibles). Adi si Paul deschid drumul, facand urmele cat mai adanci si mai apropiate intre ele (Tya e mai mica de statura, si sa nu o chinuim cu urme labartate, sa se intinda de la una la alta). Incet, prindem altitudine. Acum suntem doar pe culoarul acesta neted, imprejmuit de padurici de jnepeni. Panta prinde tot mai multa putere, iar bocancii intra tot mai putin in zapada. Doar sa nu dam de portinu tari, ca trebuie sa iesim in stanga, in jnepenis … (si nu ma prea trage sufletu` la asa ceva, din experiente din trecut …). Pauzele dese nu fac bine, si incep sa simt tot mai mult, muschii contractati, la piciorul stang. De ar fi dupa mine, as urca tot jgheabul dintr-un foc … numai sa ma vad sus. Nici de foto nu-mi prea arde, si ma tot uit la altimetru, sa vad cat mai avem. Din stanga, sus pe creasta, le vad pe Ani si pe Nico, aparand de pe alta varianta. Ele nu mai coborasera in jgheab, ca nu avea nici un sens de la cascada. Daca ar fi fost dupa mine, as fi ales valea mai adanca, ce vine de sub sa. Nu ar fi fost atata panta. Dar m-am supus majoritatii … si nu zic, nu; chiar a meritat! Suntem pe creasta. Am iesit, traversand la stanga, pe curba de nivel, ultima portiune mai expusa. De aici pana pe varf e vorba de cateva minute. Inaintea noastra, inghitim dintr-o privire toata creasta Rodnei. Dincolo de Rodnei, la stanga, se continua masivele Maramuresului. Nu cunosc bine zona, si nu pot sa-mi dau seama din priviri, care-s Toroioaga, Pop Ivan si restul … Pot doar sa recunosc Rodnei, cu masivul Pietros (2303 m), si cu coada crestei ce se ridica tare in Ineu (2279 m). Oare cand voi ajunge si acolo!?
Inca un pas, doi … suntem pe Tibles. Am ajuns la 1839 metri altitudine, si cum m-am obisnuit … altimetrul nu a dat rateu. Arata 1840 (dar il tin in mana, fiind in picioare). Spre stanga, creasta Tiblesului continua cu Vf. Bran (1840 m), cel mai inalt din muntii acestia. Altfel … nu recunosc peisajul. Sunt prima oara aici, si nici nu am citit ceva despre acesti munti, pana sa vin in zona. Roata, de jur imprejur, se vede primavara de la zonele mai putin inalte, in timp ce pe varf iarna e la dansa acasa. Langa noi, la cativa metri, se odihneste crucea montata de credinciosi pe varf. Este interesanta … si rar mi-a fost dat sa vad asa ceva pe crestete de munte. Nu zabovim prea mult, ca e destul vanticel sus. Cat sa mancam ceva pe fuga, si sa ne saturam de fotografii, iar apoi ne dam de vale. Desi as fi preferat o intoarcere prin Arcer, sa descoperim si acele coclauri, ne grabeste pofta de a fi cat mai repede la corturi, sa ne bucuram de o seara odihnitoare, langa un susur de apa. De-ar fi asa … Suntem in jgheabul pe care am urcat. In sus mi s-a parut destul de la limita, cu panta, dar zapada molicica imbie lumea la dat pe fund. Acu`, sinceri sa fim … n-ai unde sa te duci … decat in firul cel mare de vale. Saritori nu-s, culoarul are vreo treizeci de metri latime, si senzatie … ne gadila fundul, privirile, si cheful de distractie. Si dupa ce ai urcat 300 metri diferenta de nivel in jumatate de ceas, ii vezi cum se scurg in cateva minute. Am vrut sa cobor ok, sa fotografiez, sa filmez, dar m-am plictisit repede, ramanand singur sub creasta. Asa ca mi-am bagat toate aparatele in rucsac, si mi-am pus fundul la bataie. Numai sa tina nadragii … Iar pe ultimele sute de metri a trebuit sa imping din bete, ca zapada era uda, si panta mult potolita … iar fundul, fleasca. Ne-am regrupat, si am intrat in padurea devastata de furtuni. Sarind peste aceleasi trunchiuri de molizi, ne grabeam pasii spre Refugiul Arcer. Doua trei clipe de ragaz, ne-au mai dat sansa sa surprindem in urma, spectacolul norisorilor Mi-am bagat nasul in refugiul simpatic, de la umbra padurii. Bine intretinut … dar sa nu uitam ca suntem in munti putini umblati. Candva am sa ma reintorc la ei. Ne adunam cu totii, si coboram prin padurea intunecata, sa iesim in golul alpin de deasupra Prelucilor. Ultimele campuri cu branduse … ultimele bucurii in soare, ultima gura de aer limpede si apoi … si apoi nimic nu a mai fost ...
|
Members: 29725
Authenticated: 2 Visitors: 774 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |