Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Posted by: Andrei Tiberiu Sturek in Geo-Alpinet , de-ale lui Sturek Andrei

In peisajul cu note dominante de calcar si vegetatie submediteraneana, Crovurile din Muntii Mehedinti sau cum mai sunt denumite, "Poienile de Sus ale Cernei", ocupa in loc aparte prin originalitatea formelor de relief, a formelor exocarstice si nu in ultimul rand prin caracterul exclusiv pastoral al interventiei omului in aceste locuri.

Ce sunt de fapt, Crovurile din Muntii Mehedinti? Sunt o succesiune de poieni insorite, acoperite cu iarba grasa, cu fundul plat, situate la altitudini diferite si care se fac remarcate prin faptul ca sunt inconjurate de creste calcaroase, de-a lungul lor. Calcarul alb creeaza un placut contrast cu verdele poienilor, strapuns ici colo de campuri de lapiezuri.

Prin urmare, ele sunt o forma de exocarst. In functie de dimensiuni au fost denumite fie polii, fie uvale, fie doline. Denumirea de "polie" este atribuita celor de dimensiuni mari (cum este Beletina) in timp ce aceea de "dolina" se preteaza mai ales celor foarte adanci si nu foarte largi (cum sunt Crovul Medved si Crovul Mare).

Aceste poieni au fost cunoscute de mult timp de oamenii locului care au statornicit aici stane (azi se mai gasesc in Beletina, Crovul Medved si Crovul Mare) din care porneau, ca si azi, cu cirezi de vite sau turme de oi la pasunat in intreaga intindere a poienilor.

Din punct de vedere turistic insa, zona aceasta a fost insa cam uitata. Doar publicatiile recente (Muntii Carpati - nr 37, articolele de pe Alpinet) au adus un pic de prospetime in detaliile cunoscute despre Crovuri. Nu inteleg insa de ce marcajul punct galben este mentionat pe harta din Muntii Carpati, eu nu am gasit vreun semn in crovuri. Vechile ghiduri turistice (ale Vaii Cernei, in special) fac referiri doar in treacat la ele.In volumul "Pesteri din Romania", aparut in 1984, se face o descriere fugara dar originala a traseului ce le strabate de-a lungul. Cristian Lascu compara acolo Poiana Beletina cu un "miraculos stadion, de o perfecta netezime", comparatie absolut reala. Ceva mai multe informatii gasim in volumul lui St. Negrea, intitulat: "Ad Aquas Hecruli Sacras - Baile Herculane si Valea Cernei"(2002). Ce trebuie mentionat este insa faptul ca marcajele turistice ce ne duc spre poieni sunt ori foarte vechi, ori foarte rare. Calea de acces pe care o propune acest articol, este marcata sporadic doar in prima parte.

Punctul de pornire pe traseu este saua "La Mazdronea", punct pe care l-am mentionat si pentru traseul ce urca spre Varful lui Stan. De aici, din marginea defrisarii salbatice care a incoltit aceasta parte a muntelui, incepem sa urcam pe un drum de tractor spre sud, calauziti de marcajul destul de vechi banda rosie. Urcusul dureaza cam 40 de minute, masurate din sa, este destul de dificil si ne scoate in apropierea campurilor de lapiezuri de sub Varful lui Stan, spre est de acesta.

Ne putem odihni cateva minute, desfatandu-ne cu frumoasele privelisti ce se deschid spre Muntii Cernei si Godeanu, spre Culmea joasa a Cernei, spre Oslea si depresiunile submontane din Oltenia, pana spre Targu Jiu. Pe vreme senina, se zareste fara probleme pana si Parangul Mare, spre nord-est sau Dunarea spre sud.

Aici urmeaza cel mai dificil sector in ceea ce priveste orientarea. Incepem sa ne indreptam spre sud, coborand usor si apoi traversand vreo doua mici vaioage ce se lasa inspre Godeanu. Ne inscriem apoi pe o vale mai larga, inspre dreapta, impadurita. Suntem deja in lumea alba a calcarului, care se iteste ici-colo, printre copaci. Marcajul este inexistent aici, de fapt nici poteca nu exista. Din fericire, padurea nu este prea deasa. Ideea este sa mentinem directia generala sud-vest. In cateva randuri trebuie sa ocolim niste doline circulare care ne pot dezorienta. Un alt reper este ca trebuie sa urcam in mod constant si lin. Dupa circa 1h 45' ore din sa, incepem sa zarim printre copani stralucirea Poienii Beletina.

Iesim la capatul rasaritean al poienii. Aceasta ni se arata in toata splendoarea ei. Cel mai mult frapeaza suprafata sa perfect orizontala. Ici si colo, ca niste turme de oi in miniatura, scot capetele la lumina bolovanii de calcar, ascutiti, vechi martori ai trecutului geologic framantat al regiunii. In departare zarim stanele situate inspre poalele padurii, mai la adapost de vanturile destul de aspre ce bat aici cand vremea se burzuluieste. Caii pasc nestingheriti in acest decor.

Strabatem de-a lungul poiana, avand in dreapta Varful lui Stan, care ne apare mult mai accesibil din aceasta parte fata de cum apare vazut din Valea Arsasca. Un traseu marcat cu punct albastru porneste spre varf si ne duce sus in cca 1h. Noi ne continuam drumul si trecem apoi printr-o mica inseuare catre Poiana Mare. De aici drumul nostru se va desfasura paralel cu Valea Cernei. Intre sirul crovurilor si abrupturile acesteia, se vor inlantui geanturi prapastioase.

Spre capatul Poienii Mari urcam bland, printre bolovani marunti, ca sa ajungem intr-un frumos punct de belvedere asupra Crovului Mare. Acesta ne apare ca o caldare adanca, inconjurata de versanti inierbati, punctati din loc in loc de copaci. In fundul dolinei este o stana. Noi l-am gasit acolo pe Pavel Trita din Izverna, care ne-a mai povestit cate ceva despre zona.

In Crovul Mare ajunge dinspre Valea Cernei traseul marcat cu cruce rosie ce urca pe Foeroaga Tamna si se continua catre comuna Izverna.

Coboram cam 100m diferenta de nivel pana in Crovul Mare si reluam urcusul pe partea cealalta. Depasim pragul de calcar din varf si coboram, in maxim 10 minute, foarte bland, in Poienile Porcului.

Acestea sunt aproximativ circulare si de asemenea, foarte netede. Din zona lor incepe sa fie vizibil foarte spectaculos, catre directia din care am venit, si Varful lui Stan. Inspre rasarit se zareste creasta principala a Muntilor Mehedinti, calcaroasa, unde se remarca Varful Broscan (1308m), cel mai important din aceasta portiune a crestei. Un eventual traseu care ar parcurge-o, intre Beletina si Varful Pietrele Albe, ar fi destul de sinuos si cu diferente destul de mari de nivel. Harta din Muntii Carpati mentioneaza banda rosie pe creasta, eu nu am parcurs acest traseu dar imi vine greu de crezut ca este marcat, dat fiind ca banda rosie lipseste in general in aceasta zona din Muntii Mehedinti, la fel ca si tablitele indicatoare.

Pe la mijlocul primei poieni din cele 2 numite "ale Porcului", ne putem abate cam 150m spre dreapta, catre un mic zid natural de piatra, intre 2 geanturi, pe care il putem escalada pentru a avea in fata ochilor o frumoasa priveliste catre Valea Cernei.

La capatul Poienilor Porcului vom urca vreo 30m diferenta de nivel pentru a ajunge in saua ce le desparte de Crovul Medved. In acest loc vom avea o frumoasa perspectiva catre varful Pietrele Albe (1335m), catre Plostinioarele si catre Valea Cernei dar si spre Varful lui Stan. De aici putem obtine o imagine "clasica" a Crovurilor: poienile, in insiruirea lor si pe fundal, Varful lui Stan. Spre sud, Pietrele Albe apare ca un varf tesit, dintr-un amestec de grohotisuri si culmi calcaroase foarte abrupte, imposibil de escaladat direct din crovul Medved.

Cuvantul "medved" inseamna "urs" in limba slava. Intreaga toponimie a Vaii Cernei si a Muntilor Mehedinti se afla sub influenta lingvistica de peste Dunare. Denumiri ca Barza, Domogled, Prolaz, Gornenti sau Topolova sunt tot atatea dovezi.

Crovul Medved seamana destul de mult cu Crovul Mare dar este ceva mai intins. Si aici gasim o stana. Coborarea in poiana este insa ceva mai abrupta si mai lunga. Dupa ce strabatem zona sa cea mai joasa, incepem sa urcam spre Plostinioarele. Urcusul este destul de pronuntat si ne scoate in ultima poiana din sirul Crovurilor, Plostinioarele, in circa 30 de minute. Acestea ne apar mai putin intinse, usor rotunjite pe margini.

Excursia de-a lungul crovurilor se incheie aici. Poiana Plostina este ascunsa vederii de un palc de padure. Putem continua drumetia in Muntii Mehedinti, urcand pe Pietrele Albe si apoi parcurgand salbatica zona pana pe Costeagu si mai departe, coborand in Poiana Tesnei. Trebuie mentionat ca sectorul dintre Pietrele Albe si Poiana Tesnei poate pune serioase probleme de orientare si este destul de lung (3h). De aceea, este bine sa alegem ca loc de tabara Crovul Medved, rezervandu-ne a doua zi in intregime pentru ultima parte a excursiei, pana in Tesna.

Orientarea nu pune niciun fel de probleme in poieni, decat daca este ceata. Lipsa unui marcaj nu este deci neplacuta, dar marcajul banda rosie aplicat corespunzator intre saua "La Mazdronea" si Poiana Beletina ar conferi mai multa continuitate traseului.

Author: Andrei Tiberiu Sturek
Views: 8856, Last update: Sat, Oct 13, 2007


Comment
Fără foto Adrian Rosca, Wed, Oct 17, 2007, 9:57 pm

Cateva mici comentarii care in parte au mai fost postate pe Alpinet anul trecut:

Drumul de tractor din pasul Godeanu e marcat in prima portiune cu banda rosie dar apoi drumul o ia spre dreapta (V-SV), iar marcajul continua in sus pe poteca slaba.
Atentie la drumul forestier care incepe putin mai jos de sa catre valea Arsasca, dar care dupa un mic urcus initial urmeaza curba de nivel catre vest, trece mai apoi pe langa o stana. Drum marcat cu triunghi albastru, nesemnalat pe nici o harta, dar care este o buna alternativa de urcus catre Vf lui Stan! Si chiar as vrea sa stiu unde duce.
La iesirea din padure poteca e practic inexistenta, fiind foarte greu pentru cei ce vin din sensul celalat (cazul meu) sa o gaseasca. In zona de gol apar campuri de lapiezuri, poteca fiind iarasi slaba de fapt mai mult o dara de noroi pe lapiezurile albe. Marcajul devine practic inexistent, aparand la un moment dat pe o piatra, fiind vizibil din sensul opus. Varful lui Stan se face de regula din acest loc, tinand culmea catre vest, facand slalom printre lapiezuri foarte spectaculoase. Pe varf nu am intalnit marcajul punct albastru, din poiana Beletina putandu-se observa in schimb un versant sudic al Stanului plin de vegetatie abundenta si cred ca greu accesibil.
Din Beletina coboara spre Poiana Dirconi marcajul bun triunghi albastru dar care mai incolo te incurca exact in punctul cheie al traseului, continuarea catre Poiana Mare facandu-se catre SV aproape de iesirea din aval a Poienii Beletina. Continuarea traseului este usor de identificat, parcurgand o zona relativ plata impanzita cu "pitici de gradina", verdele ierbii avand aici o nuanta cu totul deosebita.
De la capatul Poienii Mari se coboara abrupt pana in fundul Crovului Mare unde se intersecteaza poteca marcata cu cruce rosie (pe vremuri punct galben) care urca prin cheile seci ale Foeroagei. Chiar aici se distinge un vechi marcaj punct galben pe un fag batran aflat chiar pe partea sudica a potecii amintite. "Misterul" marcajului punct galben este simplu de descrifrat, daca abordam un traseu prin frumoasele poieni ale Medvedului aflate la bza geanturilor ce strajuie crovurile. Aici o sa avem surpriza sa gasim o poteca paralela cu celebrele crovuri care marcata cu punct galben (marcaj des desi foarte vechi) care duce aproape de intrarea in cheile seci. Apoi, pe un bolovan din chei se disting doua marcaje: cruce rosie si abia vizibil un punct galben! Anul trecut nu era nici o stana in Crovul Mare, ci doar cea din crovul Medved, unde se afla si fantana binecunoscuta. Ca un fapt divers, in poienile Medvedului se mai gasesc fantani, chiar in poteca.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Fri, Oct 19, 2007, 7:36 am

Faina descrierea, mi-a trezit amintiri frumoase:-) Am venit o data dinspre Tasna spre Medved si cateva poze din aceasta excursie se pot gasi la link-ul http://alpinet.org/bin/foto/showfoto.php? lng=ro&item=49398&vot=0

Comments for this article
Login or register to comment