Informatii despre Dolomiti

    Aşa cum le zice şi numele, Dolomiţii sunt munţi, nu munte. O mare de creste cvasi izolate, cărora italienii le zic „valuri”. În Dolomiţi nu se laudă nimeni că "a făcut creasta" iar cărările de picior aşa cum le ştim noi în Carpaţi, sunt puţine. Dolomiţii seamănă pe undeva cu peretele vestic al Pietrei Craiului: îţi ridică în faţă turnuri şi pereţi verticali pe crestele şi pe brânele cărora alpinişti celebri şi ghizi montani au descoperit drumuri şi le-au amenajat cu cabluri, scări şi punţi suspendate pentru a putea fi parcurse de turişti, aşa numitele "drumuri de fier". În Dolomiţi nu faci vărfuri, ci "via ferrata".

    Cel mai comun mijloc de a explora această mare împietrită este de a recurge la serviciile unui camping din localităţile presărate printre aceste creste şi de a urca şi coborâ în fiecare zi pe una dintre ele. Diferenţele de nivel pot atinge uşor 2000 m însă un sistem bine pus la punct de cabine, telescaune şi "tomberoane" te ajută (binenţeles, contra cost) în acest sens. De asemenea din localităţi şi până în pasurile din care de regulă încep traseele şi pornesc "cablurile", există curse regulate de autobus (Dolomiti Bus) al căror orar (respectat la minut) se găseşte în broşuri oferite gratuit. La orice staţie de telescaun există hărţi imense cu traseele din zonă şi uneori chiar pliante gratuite. Deasemenea se pot cumpăra hărţi de buzunar aproape în orice magazin (preferabil la punctele de informare turistică unde costa 2, 5Euro faţă de 7 Euro în restul magazinelor)

Dolomiţii sunt accesibili pentru turism doar pe perioada verii, traseele închizându-se în septembrie. Odată cu închiderea traseelor trag obloanele şi campingurile şi se scot şi cursele de autobus de care aminteam, ceea ce duce la noţiunea de sezon turistic (iarna se schiază intens, dar asta e altă poveste). Luna cea mai bună pentru ascensiuni e luna august şi tot atunci preţurile la toate serviciile enumerate ating vârful maxim.

    Cabanele lor se numesc refugii şi pe lângă faptul că sunt numeroase, sunt bine aprovizionate şi oferă condiţii occidentale (curent electric, WC, apă curentă şi desigur cazare şi hrană)... la preţuri occidentale.

Ca şi particularitate, fiecare refugiu are ştampila lui şi o găselniţă comercială este DOLOMITI PASSAPORTO, o imitaţie de paşaport în care colecţionezi aceste ştampile, te semnezi cu coechipierii, faci însemnări, lipeşti bilete de telescaun şi orice alte flecuşteţe ca într-un veritabil caiet de amintiri.

    O altă particularitate a acestor munţi o constituie urmele primului Război Mondial, a acelui "nostra Grande Guerra" cum le place italienilor să-i zică. În urma confruntărilor armate dintre italieni şi austrieci au rămas pretutindeni grote antropice, tranşee fortificate, adăposturi de tragere şi clădiri în ruină. În zonele Lagazuoi, 5 Torri şi Tre Sassi acestea sunt organizate ca muzee in situ, încercând să ilustreze căt mai bine spiritul acelor vremuri.

    Mai multe detalii, imagini, trasee şi hărţi, precum şi jurnalul ascensiunilor noastre din august 2007 se găsesc pe pagina ProExpedition:  http://www.proexpedition.org/destinatii/Dolomiti/Dolomitiprez.htm

Comment

gabriel-antonie lazarovici, Fri, Jul 25, 2008, 8:44 am Foarte bun acest jurnal. Redactat concis, la obiect, cu multe informatii practice. Este un model demn de urmat. Felicitari!

Alin Ciprian Ciulă, Tue, Jul 29, 2008, 11:14 am Un excelent 'remember' dolomitic Mi-a placut foarte mult situl, relatarile sunt de-a dreptul savuroase, pozele graitoare si reprezentative... Felicitari!

Alin Ciprian Ciulă, Thu, Sep 11, 2008, 4:06 pm Atata pofta mi-a facut acest articol, ca tocmai ce-am revenit dupa ce-am tras o tura de cateva zile: Cristallo, Tre Cime, Tofane, Sorapiss. Natura desavarsita, istorie si civilizatie, toate intr-un loc!

Comments for this article