Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Posted by: Gheorghe-Emil Pop in de-ale lui Gheorghe-Emil Pop

Motto:

Exista in toate o masura. Cand nu mai

suntem copii suntem deja morti...

Uneori cand stau si ascult unele piese muzicale sau privesc cate un documentarel de turism, ma apuca un dor nebun de drumetie. Anul acesta, mai mult ca oricand, fenomenul s-a intetit si s-a manifestat cu o frecventa din ce in ce mai mare. Rascolind printre niste niste lucrusoare, am gasit un mic si vechi carnetel, cu copertile si paginile ingalbenite de vreme, privindu-l au inceput sa se deruleze in minte si suflet amintiri si imagini ce le lasasem de mult in strafundurile fiintei mele. Era vechiul jurnal de calatorie din prima drumetie – expeditie montana de acum 30 de ani. Emotiile m-au napadit si o lacima s-a furisat pe nesimtite. Rasfoind cateva pagini descopar probabilul motiv al dorurilor mele atat de dese din ultima vreme: pe 22 iunie 1978 am coborat din tren la poalele Ceahlaului incepandu-mi ucenicia in ale muntelui; implineam 30 de ani de drumeteala.

In vara lui ’78 treceam in clasa a VIII-a, eram in vacanta dar numai cu numele. O grupa de copii inca se mai aduna la scoala impreuna cu un invatator si o profesoara de germana, impreuna dezbatand, organizand, alergand de colo colo dupa una si alta, punand la punct marea aventura: “Asaltul Carpatilor”; la propriu si la figurat. In acele timpuri un program remarcabil se derula in scoli pentru popularizarea turismului, cu preponderenta al celui montan prin care se urmarea familiarizarea copiilor cu natura, cu mediul: Expeditiile Cutezatorii.

Prin lungile ore petrecute impreuna la “scoala de munte” invatam despre comportamentul pe munte, organizarea campingului de corturi, disciplina in camping, cabana si pe trasee, despre politetea in grup si cu ceilati drumeti, ecologie (desi termenul nu era inca incetatenit), multe lucruri de bun simt care astazi parca dispar cu fiecare zi ce trece.

Expeditia avea sa se deruleze pe parcusul a 10 zile si costase 300 de lei (cazare in corturi, cabane, masa, drum). In scoli exista la vremea aceea (cel putin la noi exista) un minim de dotare cu echipament expeditionar compus din corturi, cateva ranite, un aragaz de voiaj si butelie de campanie. Restul ne ramanea in sarcina sa le procuram dupa posibilitati.

De la sfarsitul scolii si pana dupa expeditie, cu totii am intrat intr-un fel de cantonament in care aveam sa ne pregatim temeinic asupra marii aventuri ce avea sa vina. Ni s-au impartit sarcini, posturi ocupationale in cadrul expeditiei, am stabilit traseele ce le vom urma, am primit primele lectii elementare de orientare. Totul ca la carte, de parca am fi plecat in Himalaia. S-au stabilit ierarhii, ne-am ales un nume si o emblema (ne numeam Soimii Carpatilor), am trecut la procurarea celor necesare si… s-au nascut primele legaturi de prietenie sau de… dragoste. Privit ca un tot, intreaga activitate si atmosfera semanau cu un zumzet dint-un stup de albine.

Dupa procurarea echipamentului si a hranei, cu doua – trei zile inainte de marea aventura, intr-o mare sedinta, am impartit echipamentul comun si am invatat sa incarcam ranitele. Emotiile cresteau cu fiecare clipa ce ne apropia de marea intalnire cu Zeul Munte.

Apoi a venit ziua ce mare care a debutat cu o ploaie rece, mocaneasca. Dar entuziasmul era pe masura aventurii, facand din noi niste uriasi desi eram o mana de mogaldete inhamate la niste ranite tot atat de mari ca si noi.

Totul a fost sublim, fara termen de comparatie cu nimic din viata obisnuita. Rememorand acele zile parca simt si acum emotiile si tot bagajul de sentimente ce l-am purtat cu mine la intalnirea cu Maria Sa Muntele. G. P. www.veniticunoi.blogspot.com

Author: Gheorghe-Emil Pop
Views: 5213, Last update: Sun, Feb 8, 2009


Comment
Fără foto Diana Georgescu, Mon, Nov 30, 2009, 3:10 pm

Salut,

Nu-mi vine sa cred ca am dat de un adevarat expeditionar din competitia Cutezatorilor! Eu n-am participat in aceste expeditii, dar scriu o carte (ok, o teza de doctorat, pe care sper sa o public candva) despre copilarie in anii 70 si 80 in Romania si vreau sa dedic un capitol Expeditiilor Cutezatorii. Ideea mi-a venit cand am ajuns sa vorbesc cu Victor Constantinescu, care coordoneaza clubul de sport si turism de la Palatul Copiilor din Buc si care a participat in expeditii din 69. In clubul lui, am mai gasit vreo 15 jurnale de expeditii din anii 70 si 80, care mi-au trezit curiozitatea. De cateva luni, tot incerc sa dau de urma expeditionarilor, ca sa aflu direct de la ei cum au trait aceste experiente si iata, bucurie mare, articolul tau!

Nu stiu daca te-ar interesa sa ne intalnim si pentru o discutie/interviu pentru proiectul meu. Sau, in cazul in care nu ai timp pentru o intalnire sau nu esti in Bucuresti, poate ne auzim pe skype?

Mi-a facut mare placere sa-ti citesc amintirile din copilarie si sper sa ne auzim.

Salutari cutezatoare,
Diana

Comments for this article
Login or register to comment