Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Posted by: Andrei Tiberiu Sturek in de-ale lui Sturek Andrei

Cand m-am hotarat sa scriu acest articol, am pornit de la ideea in care cred si acum si anume ca cei care tin cu adevarat la munte si la valorile lui nu pot ramane indiferenti la suferintele lui.

Am urcat zilele trecute pana la Campusel, in partea superioara a Vaii Jiului, care acolo se numeste doar Scocul Jiului iar raul este mai mult un paraias. Ma leaga amintiri foarte frumoase ale unor drumetii de pe vremuri, cand am urcat vechile poteci. Valea salbatica, in care alterneaza poienile cu zonele de chei, padurile nesfarsite de brad, dantelaria ciudata a calcarelor din creasta sau muchia zimtata a Oslei m-au fermecat intotdeauna, ca pe toti cei care au trecut pe aici. Am trait in pasul, numit foarte simplu, Jiu-Cerna, sentimentul ca ma aflu la un hotar de lume: de-o parte crestele ciucevelor, de alta parte peretii Iorgovanului si ai Albelor; de o parte brazi supli, de alta parte copacei ciudati ai climei submediteraneene ce urca pana la obirsiile Cernisoarei. Un drum simplu, forestier, marcajele turistice care ne sunt atat de familiare si casuta pitoreasca de la Campusel (casa de vanatoare) erau singurele marturii ale prezentei omului. Si era atat de liniste...

Dar, cum spuneam, asta era “pe vremuri”…

Acum, o “artera moderna si trainica” – cum ar fi spus cronicarii de acum douazeci de ani, isi strecoara curbele pe Scoc, pana la Campusel. Este vorba de mediatizatul “drum al lui Basescu”, viitorul DN 66A, care va lega Valea Jiului de Cerna-Sat si mai departe, de Herculane.

Cinstit sa fiu, drumul este o lucrare foarte frumoasa, cum ar merita multe drumuri din Romania sa fie. Se vede de la o posta ca s-a investit foarte multa munca si foarte multi bani: taluzuri si rambleuri executate impecabil, poduri si podete de beton, parapeti stralucitori, semnalizare rutiera suficienta, marcaje de asemenea. Mi-au ridicat semne de intrebare cateva podete peste Jiu care duceau catre nicaieri, nefiind continuate cu vreun drum lateral, ba mai mult, pe ele era plantati braduti. Cabanierul de la Campusel m-a luminat: cica ar fi vorba de locuri de refugiu pentru animalele salbatice! De parca pana acum animalele nu au mai trecut pe aici! In fine, poate altcineva poate da o explicatie mai plauzibila.

Drumul este modernizat doar pana la Campusel iar lucrarile vor continua se pare, in primavara anului viitor.

Nu vreau sa negociez aici avantajele sau dezavantajele patrunderii cailor moderne de civilizatie in mijlocul naturii. Avem exemplul cunoscut de toti al Transfagarasanului. Este bine sau nu ca el exista? Putem da raspunsuri peste raspunsuri.

Fara acest drum, foarte multi oameni nu s-ar fi bucurat poate niciodata de frumusetea peisajului alpin. Turistii ar fi fost mai putini, locurile de munca in zona de asemenea. Poate multi oameni au dobandit dragoste fata de munte si natura tocmai dupa ce au admirat caldarea Balii sau cascada Capra. Poate.

Dar tot fara acest drum, in caldarea Balii ar fi liniste. Fara zgomot de motoare sau de ATV-uri. Fara fum de mici. Fara peturi. Fara pocnete de petarde. Ar fi liniste, cu siguranta.

Revenind la Campusel. Vilutele de vacanta se intind acum pana mai sus de gura Butei. La Campul Mielului deja au aparatut tablitele cu “Teren de vanzare”. Pe zapada proaspata de nici cateva zile, am zarit peturi si hartii, weekendul prelungit de 1 decembrie aducand foarte multa lume in zona.

Imi dau perfect seama ca acest drum se va termina foarte repede, din moment ce are “nasi” atat de renumiti. Stiu insa ca a existat o opozitie destul de ferma din partea Administratiei Parcului National “Retezat”. S-a trecut peste. S-au obtinut toate avizele. Scurt. Drumul intra insa de la anul pe teritoriul Parcului National “Domogled – Valea Cernei”. Pe care il va strabate pe o portiune destul de lunga, chiar prin mijlocul sau, nu periferic, ca in Retezat. Viata ursului, a jderului, a viperei si a altor animale, mai mari sau mai marunte, mai vesele sau mai triste, vor fi zdravan zdruncinate de pick-hammere, buldozere, motoare, injuraturi muncitoresti, etc.

Dar santierul se va termina si linistea va cobora iarasi in Valea Cernei. Drumul va ramane insa la dispozitia turistilor, curiosi sa vada din goana masinii aceasta lume de basm. Ce va ramane in urma lor?... Ce ramane peste tot in natura pe unde omul intra cu cizmele… Am viziuni de cosmar: scocul sufocat de gunoaie. Valea Jiului de Vest, cu malurile pe care se insira toate deseurile civilizatiei (asa cum puteti vedea intre Iscroni si Bumbesti). Lunca de la Campul Mielului, plina de termopane, fundatii si ATV-uri. Vetre de foc si hartii imprastiate la Campusel si in pasul Jiu-Cerna. Izbucul Cernei, astupat de navete de bere, puse “la rece”. Lacul Valea lui Iovan, misunand de hidrobiciclete, ski-jeturi si garnisit cu pontoane, caci romanul vrea musai casa de vacanta pe malul apei. Case de vacanta si pensiuni in lunca de la Podul Gardomanului. Hoteluri la Cerna-Sat. Partie de schi si telescaun pe Oslea. Asfalt pe Lapusnicul Mare sau pe Transalpinul din Parang, candva…

M-am scuturat de acest cosmar si am inceput sa ma gandesc la ce se poate face. Daca se poate face ceva. Pentru ca problema nu o reprezinta de fapt, drumul. Ci tot ce va aduce el. Si va aduce de fapt ceea ce vedem in jurul nostru: nesimtire, lipsa de educatie si prost gust.

Retezatul si Valea Cernei nu merita asta. Se pare insa ca vrem cu tot dinadinsul sa cucerim si una din ultimele redute ale salbaticiei neintinate cum este Valea Cernisoarei, in amonte de Izbucul Cernei. Aceasta ambitie seamana asa mult cu alte ambitii pe care le credeam inmormantate de istorie cum a fost ambitia de a face un lac de acumulare in inima Retezatului, la Gura Apei, lac ce nu va fi, cred, niciodata plin; ambitia de a strabate pe asfaltul asa prozaic, inaltimile mandre ale Fagarasului sau de a dezgoli muntii, maltratand peisajul, in cautare de minereuri, ca la Costesti, Rosia Montana sau in alte locuri.

De ce drumurile mentionate de istorie nu pot ramane doar “Drumul lui Deubel” sau “Drumul Neamtului”?

Author: Andrei Tiberiu Sturek
Views: 7544, Last update: Wed, Dec 10, 2008


Comment
Fără foto Cristian Axon, Wed, Dec 10, 2008, 4:08 pm

Andrei, nu drumurile sunt vinovate, ci oamenii. Si in Austria, de exemplu, in parcul national Hohe Tauern, cu peste 300 de varfuri peste 3000 m, exista o sosea de acces, cu plata la ambele capete; totusi acolo curatenia e impecabila si oamenii se bucura de facilitatile de transport pentru a se apropia de munte cu respect...

Fără foto Grigore Sârbu, Wed, Dec 10, 2008, 8:32 pm

"Fara acest drum, foarte multi oameni nu s-ar fi bucurat poate niciodata de frumusetea peisajului alpin."
Si pentru ca bucuria sa fie deplina vedeti si imaginile de la
http://www.green-report.ro/foto/muntii-retezat-decorati-cu-asfalt
---
Grig

Andrei Tiberiu Sturek Andrei Tiberiu Sturek, Wed, Dec 10, 2008, 9:09 pm

Ei, stiu si eu ca drumurile nu sunt vinovate dar la noi se impune sa renunatam la infrastructura ca sa avem o natura curata... Pentru ca in ceea ce priveste educatia sau aplicarea, eventual in forta, a legii, eu m-am resemnat...
Eu ma refeream la Transfagarasan in fraza citata de Grigore dar cred ca s-ar putea aplica si la DN 66A. Dar ma repet, eu cred ca Retezatul nu isi permite "luxul" de a avea un astfel de drum in "coasta".

Cătălin Viorel Frenţ Cătălin Viorel Frenţ, Thu, Dec 11, 2008, 10:16 pm

Andrei, subscriu la cele spuse de dl. Axon. Am mai spus, si americanii au la parcuri nationale/naturale. Nu le protejeaza prin "neamenajare/nepasare". Tocmai, dau dovada ca prin amenajare/organizare impun respect in adevaratul sens al cuvantului. Ca cine nu respecta... Sincer nu cred ca romani pot crede/spune una sau alta despre un munte sau altul, n-au vazut multe altele. Daca un titan ca Yellowstone sau Yosemite isi permit... Retezatul isi permite si el. Greseala e ca se amenajeaza un drum, se construiesc vile si se vand terenuri... haotic, nu exista un plan care sa fie cat mai finisat de la inceput, ca mai apoi sa se impuna restrictiile.
Apropo, stiati ca in SUA, un ofiter de politie are nevoie de mandat pt. perchezitie in caz de ceva; poate pare paradoxal, dar reprezentantii mediului (rangerii parcurilor) nu au nevoie de asa ceva, avand acces liber oriunde, oricand, daca ei cred ca s-a comis o ilegalitate, chiar daca e seful statului. Ai libertatea de a face gratar in parc, e loc amenajat de colectare a carbunilor incinsi, caprioarele, ratonii, sa nu mai zic de veverite si iepuri mai trec strazile in mijlocul oraselor. Stiti de ce? Peste tot mai exista parcele de paduri din care nu se ridica nici macar un lemn uscat cazut la pamant pt. ca zonele verzi sunt respectate. Cine indrazneste sa arunce un pet, sa vaneze un animal protejat (e binecunoscut cazul cand niste braconieri si-au abandonat masinile scumpe de teren in varf de munte, incarcate de animale vanate ilegal, confiscate ulterior, dar au scapat de puscarie fugind pe jos si declarand masinile furate), sau sa faca focul cu lemne uscate din padure, nu numai ca plateste amenda, dar neconditionat face si ceva puscarie. Noua asta ne lipsesc in tara: regulile si aplicanti onesti ai regulilor. Reguli mai avem, insa ne lipseste si mai tare omul care sa aplice regulile fara frica ca a doua zi e mutat disciplinar pe Vf. Toaca.

SIMONA MARTIN SIMONA MARTIN, Fri, Dec 12, 2008, 5:37 pm

De cite ori trec pe la Cimpu mielului imi doresc din tot sufletul sa cumpar acele paminturi pentru a nu se construi nimic niciodata pe ele. E trist sa vezi locuri pe care le iubesti pline de oameni ce nu le merita.

Cătălin Viorel Frenţ Cătălin Viorel Frenţ, Tue, Dec 16, 2008, 9:17 pm

Asa mi-as dori si eu Simona, din pacate pe locurile acelea s-a inceput a se construi in urma cu mai bine de 30-40 ani. Nimic nu mai e ca acum 50 de ani si peste 100 de ani nu sa sa mai fie ca acum. Tibi are dreptate in samanta ideii lui... drumurile astea nu le meritam pentru ca societatea romaneasca nu e inca pregatita sa mentina locurile curate, asa cum le iubim noi.

Romoşanu Viorica Romoşanu Viorica, Mon, Mar 16, 2009, 10:58 am

Acele poduri care duc spre nicaieri in padure sunt facute pentru ca animalele sa poata traversa apa. Drumul nou construit este foarte inalt iar animalele nu pot sari de la asa o inaltime pentru a traversa apa. Sii...da ai mare dreptate zona nu mai e ce a fost odata..desi..drumul este f frumos

Comments for this article
Login or register to comment