Faleza de Ramades - Franta !

Incep mica si sper neplictisitoarea povestire, prin a va spune ca sunt extrem de fericit ca am plecat in Franta si plus de asta am mai descoperit si un tanar talent in arta catararii. Pe 15 august a.c., am parasit Romania cu gandul de a-mi gasii ceva de lucru ca alpinist utilitar in Franta. Cu putin timp inainte, cu inca 5 colegi, "terminasem" o lucrare mai rapid decat trebuia (Holcim Ciment Campulung-Muscel), pe motive financiare, deci, va inchipuiti ca la ce "mafie" exista si in alpinismul utilitar romanesc, nu am ezitat nici o clipa sa plec. Totul bine, am ajuns, am vazut ce era de vazut si acum gata, la treaba. Dar cum "socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea din targ", nu mi-a mers prea bine. De ce? Pentru ca nici urma de alpinism utilitar in zona (sudul Frantei). Doar cules de struguri si de mere, atat. Am cautat pe internet, nimic. In aceste conditii ma gandeam sa vin in tara doar ca fratele meu m-a convins sa mai stau. Orasul in care locuiam se numeste Apt si se afla la 100 de km de Marsilia, este un orasel de munte situat la o altitudine ce variaza intre 400 si 650 m. In aceste zile de vacanta, pentru ca altceva nu era, am aflat ca la nici 8 km de Apt ar fi amenajate trasee de escalada. Prima data am plecat cu harta zonei, pe jos si dupa vreo 3 ore de cautari am reusit sa dau de o faleza, care de la departare nu prezenta nimic interesant. In schimb pe masura ce m-am apropiat am inceput sa-mi dau seama cat de perfecta este stanca. Aproape toata faleza este inzestrata de mama natura cu alveole de toate marimile (dar ai putea sa juri ca sunt sapate de vreo mana iscusita). In fine, in week-end-ul urmator m-am dus cu materialele pe care le luasem la mine si am inceput sa urc de unul singur in fiecare traseu cate 5 - 10 m, in functie de cat era de dificil, dupa care rapel. Fratele meu, de profesie militar, tocmai termina-se un stagiu de alpinism militar iar materialele din dotare (cele de alpinism) le-a tinut acasa catva timp. Cum incepuse sa-i placa si lui foarte mult cataratul am plecat impreuna la respectiva faleza. De fapt, sa nu o tin in mister:Plateau des Claparedes, Falaise des Ramades, Comune de Buoux. Sunt trasee de maxim 2 lungimi de coarda si gardul de dificultate majoritar este 6a - 6b. Oricum m-am oprit la o portiune care mi-a placut mai mult, sectorul Beda cu 9 trasee pe care le numesc in continuare: La beda; L'escoube; Tout va bien!; Marabounta;Chrysalide; D. S. F.; La berlut des berlots;Franco-Belge si La touloun. Nu sunt un as in escalada dar sunt mandru de mine caci am reusit sa termin 7 dintre ele (e adevarat ca am mai plasat un friend pe ici pe colo, dar de..). Acum sa va spun de unde vine talentul de care vorbeam mai sus: in week-end-ul urmator au mers la stanca si nepoteii mei (baiat si fata). Totul a decurs normal pana cand nepotica mea Ingrid a inceput sa urle ca sa o urcam si pe ea. La cei 4 anisori ai ei si papusile la care se gandeste (sau se gandea), nu era prea mare lucru de crezut, dar... a inceput dupa cateva coborari in coarda (o tractionam paaaana in regrupare), sa urle si mai tare pentru ca numai ea vroia sa stea in ham. In zilele ce au urmat, Ingrid a inceput sa invete cat de cat sa caute si sa foloseasca prizele pe care reusea sa le gaseasca. Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca are un talent inascut pentru escalada (doar e nepoata mea; nu? glumind inchid paranteza) si tot ce-i posibil ca Ingrid cat de curand sa inceapa initierea in escalada intr-un club care va fi mai aproape de oras (in Apt nu exista). Acum dupa ce mi s-a terminat nevoita "vacanta", vin acasa bucuros ca nu sunt singurul din familie care indrageste alpinismul si escalada si sper ca toata lumea care are, stie sau vede copii care prezinta un minim talent sa-i ajute sa practice acest sport. In incheiere, va multumesc pentru atentia acordata si asa cum am mai spus si la inceput, sper sa nu va fii plictisit.

Comment

Cristian Zicos, Mon, Oct 28, 2002, 1:21 am Dragut!!

Petruţa Francisc, Tue, Oct 29, 2002, 9:13 am nici vorba de plictiseala, oricum este un lucru nemaipomenit sa ii pui in fata unei asemenea "epreuve" de curaj, chiar daca nu realizeaza intru totul pericolul... este o dovada de incredere acordata si nu mai sunt considerati ca mici si "neputinciosi"...oricum decat sa traiasca acest sentiment in fata ordinatorului (astazi majoritatea copiilor "cresc pe internet"-nu este un lucru rau ca au acces la informatie, din contra, dar parca au uitat sa mai fie copii, sa traiasca in comuniune cu natura si cu animalele) mai bine ca i-ati dat ocazia sa o traiasca pe viu...si daca ati descoperit ca este si talentata cu atat mai bine... nu putem decat sa fim partasi la bucuria dumneavoastra:felicitari!

Comments for this article