ALPINinfo mai-iunie 2000

După cum se observă, în luna mai ALPIN info nu a apărut iar acest număr este dublu şi puţin mai gros. Să vă explic...

Prin natura lui, acest gen de buletin "voluntar" nu are o viaţă foarte lungă. Încă de la primul număr am ştiut acest lucru, dar am încercat să rezistăm cât mai mult, pentru a aduce un firicel de informaţie. Am reuşit s-o facem lună de lună, de un an jumătate, dar uite că au apărut semne că nu mai avem prea mult de "trăit".

În aceste condiţii, avem două variante: ori rărim apariţia şi creştem cantitatea de informaţii, ori renunţăm şi-şi vede fiecare de treabă.

Eu personal optez pentru prima variantă, dar nu depinde numai de mine. Oricum, ALPIN info va apare cel puţin până în luna iulie, când se epuizează "abonamentele".

Sper că ne înţelegeţi.

Marian Anghel

Premiera a fost efectuată de echipa Mircea Noaghiu, Constantin Pădureanu, Geza Todor şi Jozsef Vass în anul 1975.

Materiale necesare pentru o echipă de doi alpinişti: o coardă de 40 m, 12 bucle de asigurare cu carabiniere, eventual scăriţe.

Pentru a ajunge la baza traseului, de la complexul " Raza Soarelui " aflat la capătul staţiunii Lacu Roşu urcăm spre peretele sudic al Făgetului Ciucului. Traversăm la stânga pe sub perete şi trecem creasta care delimitează peretele sudic. După un scurt urcuş prin pădure ajungem la baza peretelui vestic al Făgetului Ciucului. Intrarea în traseu se află în partea centrală a peretelui, lângă un copac crescut la baza stâncii.

Pentru o mai bună identificare, traseul nefiind marcat la bază, de copac a fost legată o bucată de cordelină roz.

Prima lungime de coardă: Urcăm vertical trei metri după care înaintăm oblic stânga pe o brână înierbată. De unde se termină brâna urcăm puţin vertical, după care traversăm oblic dreapta peste o faţă înierbată. La capătul traverseului regrupăm la două pitoane proaste.

A doua lungime de coardă: Înaintăm oblic stânga peste o zonă puţin friabilă până sub o placă de stâncă unde întâlnim primele spituri ale traseului (de fapt sunt nişte şuruburi forate). ATENŢIE! Toate spiturile din traseu au urechea cu gaură foarte mică şi nu se pot asigura decât cu carabiniere subţiri. Trecem placa după care prindem o fisură orientată ascendent spre dreapta. La capătul fisurii un traverseu spre dreapta ne scoate în regrupare.

A treia lungime de coardă: Din regrupare traversăm la dreapta până sub un diedru vertical. Urcăm diedrul, iar după un traverseu la stânga regrupăm.

A patra lungime de coardă: înaintăm pe verticala peretelui la început prin căţărare artificială, apoi prin căţărare liberă aproximativ 30 m şi regrupăm incomod.

A cincea lungime de coardă: Ne căţărăm puţin vertical, după care parcurgem un prag înierbat ascendent spre dreapta. Traversăm la stânga şi escaladăm în continuare o fisură arcuită spre dreapta, pitonată pentru escaladă artificială. La capătul fisurii regrupăm.

A şasea lungime de coardă: este mai scurtă şi este pitonată pentru escaladă artificială. Din regrupare înaintăm puţin vertical, după care printr- un traverseu ascendent dreapta ne apropiem de o surplombă mare. La sfârşitul traverseului regrupăm pe un prag.

A şaptea lungime de coardă: Ne căţărăm până sub surplombă şi înaintăm ascendent stânga până sub o altă surplombă. După un scurt traverseu spre dreapta ajungem deasupra la prima surplombă. Urmează o placă de stâncă echipată cu spituri şi o porţiune de căţărare uşoară care ne conduc într-o zonă împădurită. Aici traseul se încheie.

Retragerea: Urmăm în coborâre, spre est o potecă vizibilă care se strecoară pa deasupra peretelui sudic spre Şaua Varaşcău. Din şa ne orientăm spre dreapta şi în scurt timp ajungem la complexul " Raza soarelui "

Daniel Lung (Leu)
C. A. R.. CLUJ

19 mai 1985

Dragii nostri

Ne pare rau ca in loc sa fim acum langa voi, ceea ce parea foarte posibil dupa cum mergeau lucrurile, trebuie sa va dam cea mai rea veste care se poate da.

A murit Cezar. S-a intamplat pe 15 mai in mijlocul peretelui Konabon. Instalasem cortul (tabara II) desupra campului de seracuri vizibil de jos, putin in stanga marii caderi de gheata. Dimineata la ora 9 am plecat in recunoastere, Taina spre baza crestei din extrema dreapta, Cezar in sus pe creasta dinstanga caderii de gheata, ca sa vedem pe unde e mai bine sa continuam.

Intentionam sa mai facem o tabara inainte sau pe creasta principala. Emil a ramas in cort, a vea maseaua umflata si era pe antibiotice. Taina s-a intors la pranz, era ceata. Pe Cezar nu l-am mai vazut ceata persistand pana pe la 5-6 si nici n-a raspuns la strigatele noastre. Pe seara, cand s-a inseninat, Emil s-a dus in sus, dar pana a cazut intunericul nici un semn. Am plecat dimineata pe la ora 3: 30, am urmat urmele luisi dupa ce ne-am inaltat putin pe creasta, l-am vazut jos in dreapta, cazut sub marea bariera de seracuri, in partea superioara a conului de dejectie.

Am ajuns la el la rasaritul soarelui. Avea o sigura lovitura ingrozitoare la frunte si era evident ca statuse acolo toata noaptea. Credem ca seara nu-l vazusem din cauza reliefului pantei.

Nu avea nici rucsac, nici coltari, nici hanorac, si banuim ca sau a alunecat in timp ce-si scosese rucacul sa se imbrace sau - mai probabil - ca a fost lovit de o piatra sau o bucata de gheata venita de sus, candva in timpul dupa-amiezii. Moartea a fost cu siguranta instantanee. L-am ingropat in locul unde l-am gasit. Ce sa va spunem? Totul mergea bine, ar fi trebuit ca in max. 3 zile sa fim pe varf. Ne simteam bine si nu ne lipsea nimic.

Nu credem ca a fost vorba de o imprudenta. Conditiile erau normale. Traseul e usor si nu prezinta probleme tehnice deosebite in portiunea aceea si nici pericole obiective. A fost o nesansa teribila. Dar, cum se intampla de obicei pe orice munte mare sau mic oricine oricand se poate confrunta cu nesansa. Emil si Taina am considerat ca trebuie sa coboram cat mai repede, pe unde urcasem, sa anuntam ofiterul de legatura care stie ce trebuie sa faca. Am ajuns la Tabara de Baza din jungla pe 18 mai, unde l-am intalnit pe Cornel care fusese cu o zi inainte la tabara noastra de baza de sus (4600 m) dar nu ne vazuse in perete din cauza cetii si a distantei.

Mesajul il trimitem cu un om din Tareja, care trebuie sa se intoarca cu vesti de la voi cat mai urgent. Noi vom face urmatoarele lucruri:

-un drum in sus pentru a recupera restul de lucruri pe care nu le-am putut cobori de la tabara I;

-sa scriem pe o stanca la tabara de baza o inscriptie in memoria lui Cezar al nostru si sa incercam sa montam o cruce.

Intre timp speram sa avem raspunsul de la voi (3-4 zile)

Intrucat am inteles ca ofiterul de legatura s-a intors de la Kathmandu credem ca mesajul oficial privind accidentul trebuie transmis urgent lui Kuarga Sherpa. Noi pregatim un raport amanuntit. Am facut fotografii la locul accidentului. Concluzia noastra este ca Cezar nu poate ficoborat de pe perete. Pe drumul urmat pana acolo este imposibil si orice interventie in locul unde se afla este obiectiv periculoasa.

Suntem indurerati, dar nu invinsi si nu descurajati. Am coborat in semn de respect pentru Cezar, dar tot ca o datorie pentru memoria lui, consideram ca misiunea noastra aici nu s-a terminat. Initial nu gandisem sa adresam mesajul numai conducatorilor expeditiei, ca sa nu-I mai impiedicam pe ceilalti de la ceea ce au de facut. Suntem suguri ca veti gasi forta de a va continua treaba, daca nu cumva, asa cum dorim din tot sufletul, nu ati si incheiat cu succes. Noi in cateva zile coboram tot materialul si alimentele amase de pe munte si vom fi aici la tabara de baza din jungla unde este si Cornel cu alimentele aduse din Kathmandu.

Asteptam cu nerabdare vesti de la voi. Fie ca ghinionul sa se termine cu acest pret atat de scump platit. Va dorim din toata inima ceea ce ne trebuie cel mai mult: noroc !

EMIL şi TAINA COLIBAN