2011-08

Între 13 şi 19 august 2011 am avut ocazia să parcurgem Făgăraşul de la vest la est, mai precis de la Turnu Roşu (de fapt acces pe partea de nord până-n creastă la Chica Pietrelor) până la Plaiu Foii în Piatra Craiului. Informaţiile găsite aici în cadrul unor discuţii mai vechi şi ghidul despre Făgăraş al lui I. Giurgiu ( romania-natura.ro ) au fost foarte utile. M-am gândit totuşi că o sinteză cu sursele de apă întâlnite şi refugiile alpine de pe traseul de creastă este binevenită aşa că vă prezint situaţia întâlnită pe teren, august 2011. Rezumat cu sursele de apă întâlnite (sau menţionate în literatură) de la vest la est (în limita a 15-20 minute de potecă): mănăstirea Turnu Roşu: izvor sub troiţa de peste drum faţă de mănăstire şi 500 m în sus pe drum la un fost canton forestier. în zona vârfului Prislop, la cca. 45 minute din şaua de sub Chica Pietrelor, chiar în potecă. şaua Apa Cumpănită dar izvorul vzut de noi, în ceaţă, mustea din pământ şi parea mai degrabă potrivit pentru animale; se spune că sunt mai multe izvoare, de ambele părţi ale şeii. la obârşiile pârâului Suru între şaua Suru şi şaua Roşiile, mai multe izvoare, posibil sezoniere. lacul Budislavu dar trebuie coborât la lac. lacul Avrig; apa din lac n-aş recomanda-o pentru consum, există un pârâu în stânga...

Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Iată cîteva impresii dintr-o plimbare făcută la Gîrbova, Sîmbătă 13 August 2011. Nu am băgat de seamă nici un indicator de direcție la cele patru drumuri ce pornesc de la cabană. Spre Clăbucet plecare nimereşte oricine, dar spre restul potecilor e mai încurcat: poteca (triunghi albastru) către Predeal e vizibilă doar dacă îţi dă prin cap să explorezi niţel liziera pădurii. în spatele cabanei este o potecă scurtă şi abruptă care duce repede în Valea Limbăşelului; nu a fost marcată niciodată. spre Azuga (iar triunghiul albastru) se vede departe şi cam neclar, pe Clăbucetul Taurului, o jumătate de stîlp iar dacă urci mai dai de un stîlp. Cred că de la cabană pînă la intrarea în pădure ar trebui patru stîlpi şi un indicator de direcţie şi timp. Cobor de pe Clăbucet şi continui pe marcajul triunghi albastru care duce în DN 1. Dau de o poiană – şi poienile sunt o pacoste căci ieşi din pădure dar adesea după traversare nu nimereşti intrarea în pădure din nou. Un stîlp e absolut necesar acolo. Poate din lipsa lui, poate din neatenţia mea intru în pădure cam pe stînga şi dau de o potecă foarte bună marcată cu...punct albastru (dar, repet în poiană nici o săgeată). Seara acasă m-am uitat pe...

 Valea Jepilor e un simbol. O atracţie. Pelerinajul pe vale spre sau dinspre Crucea Eroilor este pentru românul de rând suprema aventură montană, egalată poate doar de o bătaie cu zăpadă în plină vară lăngă tunelul Transfăgărăşanului. De-a lungul ei poţi întâlni cele mai bizare personaje şi cele mai stranii recuzite vestimentare. Unele le poţi revedea seara la ştiri urmate de figura încruntată a şefului Salvamont Buşteni. Dincolo de toate aceste curiozităţi, Valea Jepilor este o foarte frumoasă vale a Bucegilor, ce merită atenţia, respectul şi delectarea iubitorilor de munte. Şi pe deasupra, un traseu aş spune chiar solicitant pentru un drumeţ simplu, unul din traseele marcate dificile.