publicat Sâmbătă, 26 Sep 2015, 13:29 in de-ale lui chis dorin
Traseele montane de lung parcurs sunt o
invenţie franţuzească, de unde şi denumirea „grand randonee” sau
abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în
1947 de voluntarii organizaţiei Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federaţia Franceză de Drumeţie.
Conceptul de drumeţie de lung parcurs se
bazează pe lângă identificarea căii prin marcare şi întreţinerea
potecii pe o reţea bine pusă la punct de refugii montane, plasate
convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă
de o zi. Câtă vreme în Carpaţii româneşti, termenul de refugiu
desemnează mai mult un adăpost care îţi asigură un acoperiş deasupra
capului şi rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile
sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate
dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele şi unde, tot contra
cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca
traseele să poată fi parcurse cu rucsace uşoare conţinând doar sac de
dormit şi haine. ConformÂ
wikipedia, în Franţa lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar
dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula
Corsica pe crestele munţilor, pe direcţia nord-sud, de... Permalink - 0 comentarii |