2015-09

Traseele montane de lung parcurs sunt o invenţie franţuzească, de unde şi denumirea „grand randonee” sau abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în 1947 de voluntarii organizaţiei Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federaţia Franceză de Drumeţie. Conceptul de drumeţie de lung parcurs se bazează pe lângă identificarea căii prin marcare şi întreţinerea potecii pe o reţea bine pusă la punct de refugii montane, plasate convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă de o zi. Câtă vreme în Carpaţii româneşti, termenul de refugiu desemnează mai mult un adăpost care îţi asigură un acoperiş deasupra capului şi rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele şi unde, tot contra cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca traseele să poată fi parcurse cu rucsace uşoare conţinând doar sac de dormit şi haine. Conform  wikipedia, în Franţa lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula Corsica pe crestele munţilor, pe direcţia nord-sud, de...