publicat Sâmbătă, 26 Sep 2015, 13:29 in de-ale lui chis dorin
Traseele montane de lung parcurs sunt o
invenție franțuzească, de unde și denumirea „grand randonee” sau
abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în
1947 de voluntarii organizației Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federația Franceză de Drumeție.
Conceptul de drumeție de lung parcurs se
bazează pe lângă identificarea căii prin marcare și întreținerea
potecii pe o rețea bine pusă la punct de refugii montane, plasate
convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă
de o zi. Câtă vreme în Carpații românești, termenul de refugiu
desemnează mai mult un adăpost care îți asigură un acoperiș deasupra
capului și rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile
sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate
dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele și unde, tot contra
cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca
traseele să poată fi parcurse cu rucsace ușoare conținând doar sac de
dormit și haine. ConformÂ
wikipedia, în Franța lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar
dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula
Corsica pe crestele munților, pe direcția nord-sud, de... Permalink - 0 comentarii |