Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

GR 20, Corsica


publicat Sâmbătă, 26 Sep 2015, 13:29 in de-ale lui chis dorin

Traseele montane de lung parcurs sunt o invenție franțuzească, de unde și denumirea „grand randonee” sau abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în 1947 de voluntarii organizației Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federația Franceză de Drumeție. Conceptul de drumeție de lung parcurs se bazează pe lângă identificarea căii prin marcare și întreținerea potecii pe o rețea bine pusă la punct de refugii montane, plasate convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă de o zi. Câtă vreme în Carpații românești, termenul de refugiu desemnează mai mult un adăpost care îți asigură un acoperiș deasupra capului și rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele și unde, tot contra cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca traseele să poată fi parcurse cu rucsace ușoare conținând doar sac de dormit și haine. Conform  wikipedia, în Franța lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula Corsica pe crestele munților, pe direcția nord-sud, de...

Permalink - 0 comentarii

Din nou în Pirinei


publicat Luni, 20 Oct 2014, 8:34 in de-ale lui chis dorin

Pentru cei formați pe crestele Carpaților românești, Pirineii sunt o posibilă opțiune. Sunt doar cu puțin mai înalți decât munții noștri, etalând piscuri de 2800-3400m și exceptând turele de iarnă, nu ridică probleme tehnice deosebite, doar că distanțele pe verticală sunt remarcabile astfel că îți trebuie o minimă condiție fizică pentru a-i aborda.În vara anului 2013 am făcut câteva trasee în zona Posets-Maladeta, din care am ales ceea ce ne-a plăcut cel mai mult: ascensiunea pe vârful Aneto. Așadar... Fără să ne gândim că ce-i prea mult strică, ne bucurăm de încă un cer fără nori. De astă dată suntem cu rucsacul făcut încă de cu seară pentru a prinde autobuzul de ora 7, cu intenția de a călători până la capătul liniei. Autobuzul e aproape gol însă la Llanos del Hospital, un loc faimos în circuitul curselor de schi fond, o mare de oameni acoperind toată plaja vârstelor, echipați și îmbrăcați după ultimele standarde montane, iau în primire habitaclul, înviorându-l cu râsetele și sporovăiala lor. Cei mai mulți au venit până aici cu propriile autoturisme pe care le-au lăsat în parcarea amenajată înainte de bariera ce se ridică doar pentru cursele autobuzului. La Besurta este capătul liniei. O cabană de lemn ferecată și o ciupercă cu bănci și mese marchează locul. Cu toate că...

Permalink - 1 comentarii

Muntele sfânt: Montserrat


publicat Luni, 23 Sep 2013, 8:33 in de-ale lui chis dorin

            În urmă cu cinci ani, în drum spre Ordesa treceam pe lângă un munte straniu, acoperit de o pădure de turnuri de piatră: Montserrat, muntele sfânt al Cataloniei. Ca să nu trecem direct la vârfurile de 3000 de metri ale Pirineilor, Montserrat ni s-a părut un bun teren pentru antrenament. Datorită mănăstirii omonime ce atrage atât credincioși cât și turiști, există o infrastructură bine pusă la punct constând din trenuri, telecabină, trenuleț cu cremalieră și funicular ce facilitează accesul pe munte.             Pornirea e în Barcelona, din piața Espanya unde stația de metrou afișează și sigla RENFE, aparținând căilor ferate. În stația subterană, la nivelul cel mai profund, există un mic birou de informații unde primim lămuriri asupra diferitelor tipuri de bilete disponibile, precum și un automat de la care acestea se pot cumpăra. Pentru 19 Euro există posibilitatea transportului RENFE până la baza muntelui, combinat cu transportul la mănăstire (situată în versant) cu telecabina sau cu trenulețul cu cremalieră. Pentru 26 Euro, varianta de mai sus se suplimentează cu accesul la funicularul ce urcă până pe culme și mai există varianta de 42 Euro ce include accesul în muzeul mănăstirii și o masă la restaurantul din zona mănăstirii. Optăm pentru...

Permalink - 0 comentarii

Muntele din noi


publicat Marți, 6 Nov 2012, 12:21 in de-ale lui chis dorin

Dealungul timpului am urcat mulți munți și o părticică din mine a rămas cu fiecare. Unii m-au încântat prin frumusețe, alții prin măreție, pe potecile unora mi-am regăsit liniștea, pe vârfurile altora curajul. Fiecare mi-a fost treaptă, însă, peste toți, există unul special, muntele meu de suflet, și acela e Făgărașul. Cu ani în urmă, când l-am urcat pentru prima oară mi s-a părut șters. L-am străbătut de la un capăt la celălalt în 4 zile și nu mi-a lăsat nici o impresie. Am revenit acasă și l-am crezut uitat, dar peste 2-3 luni, din străfundurile subconștientului meu, s-a ridicat cu aceeași forță cu care, cu mii de ani în urmă s-a ridicat sub presiunea forțelor telurice. Amintirea acelor 4 zile a devenit dintr-o dată vie și abia atunci am realizat măreția fiecărei clipe petrecute acolo. Senzațiile aveau duritatea granitului și ele mă chemau înapoi. De atunci, am revenit de mai multe ori în lumea lui de piatră și fiecare nouă experiență ne-a apropiat. Personalitatea unui munte nu rezidă din forma lui unică, ci din puterea lui de a ne influența și dacă această putere există, vedem în el un instrument al puterii cosmice și îi dăm voie să pună stăpânire pe noi....

Permalink - 0 comentarii

Anul Nou pe Muntele Sinai


publicat Vineri, 21 Ian 2011, 8:29 in de-ale lui chis dorin

Povestea este mai lungă dar începe să aibă consistență odată ce am coborât în portul Nuweiba. Vroiam să urcăm muntele Sinai și pentru asta trebuia să ajungem la mănăstirea Sfânta Ecaterina, despre care știam doar că este deservită de o linie de autobus. Soarele coborâse deja vertiginos spre linia orizontului, supraânălțată de creasta zimțată a munților, când, ca pe-o pradă, ne-au luat în primire taximetriștii. Seara ce stătea să cadă subțiase destul de mult puntea ce ne despărțea de visul nostru și negocierile eșuate au exclus posibilitatea rapidă și comodă de a călători spre munte......

Permalink - 0 comentarii

Munții albi ai Muntenegrului


publicat Joi, 4 Mar 2010, 18:15 in de-ale lui chis dorin

,,, o prim într-o încropitură de refugiu să aruncăm o privire la cursul meandrat al unui râu ce se varsă în lacul Skadar. În țârâitul netulburat al cicadelor admirăm un bizar amestec de deltă cu munte: valea îngustă și meandrată, flancată de pereți abrupți de calcar e umplută din perete în perete de mlaștini și nuferi, iar pe axul canalului, pânza albastră de apă, curățată și marcată cu jaloane, e folosită pentru navigația de agrement. Cu dese opriri ajungem în localitatea din amonte, Rijeca Crnojevica. Un aer liniștitor, de loc uitat de timp, plutește magic peste aceste locuri. În centrul localității, de pe podul înalt cu arcade de piatră copii plonjează în râul curat, casele din piatră au ceva arhaic în ele și ne oprim la o terasă umbrită de pe mal unde consumăm o uriașă salată grecească cu roșii, castraveți, brânză sărată și masline... ...

Permalink - 2 comentarii

Muntele pierdut


publicat Luni, 2 Feb 2009, 15:08 in de-ale lui chis dorin

Oficial am plecat în Pirinei în 6 august 2008, dar în fapt eram acolo de aproape un an, din ziua când întâmplător am văzut pe net o fotografie a canionului Ordesa. Așa cum lemnele pot să te încălzească de două ori (o dată când le tai și apoi când le pui pe foc), prima călătorie, virtuală, la hartă și pe Google Earth, se consumase deja. Ce mai, eram deja umblat prin Spania, știam de unde se ia autobusul și la ce oră, unde e hotelul, unde se poate campa și care e diferența de nivel pe traseele vizate. Pe hârtie toate se înlănțuiam fără greș și nu ne mai rămânea decât să plecăm cu corpul acolo unde mintea ajunsese deja. O povestioară spune că în vestul îndepărtat căpeteniile Pieilor Roșii au fost invitate la oraș. După călătoria cu trenul, albii au urcat pe cai și au fost foarte nedumeriți să-i vadă pe indieni așezându-se. - Ce faceți, nu veniți? i-au întrebat -Nu, așteptăm să ne ajungă gândurile La noi era invers....

Permalink - 0 comentarii

Capadochia pe scurt


publicat Joi, 31 Iul 2008, 9:14 in de-ale lui chis dorin

  Totul a început cu vechile erupții ale vulcanului Ercyas care a deșertat pe podișul vag unduit straturi groase de rocă moale ce au generat cele 2 tipuri de peisaj: natural și antropic. Pe de o parte apa a sculptat mii de turnuri, tunele și canioane, pe de cealaltă parte, creștinii prigoniți și-au săpat în aceeași rocă nu numai locuințe și biserici ci uneori adevărate orașe. Peisajul specific Capadochiei se întinde pe o mare suprafață, putând fi abordat din mai multe părți, însă capitala turistică a regiunii este localitatea Goreme. La sud de Goreme, trecând prin Nevșehir, se găsesc orasele subterane de la Kaimaclî și Derinkuyu......

Permalink - 1 comentarii

Informatii despre Dolomiti


publicat Marți, 22 Iul 2008, 11:22 in de-ale lui chis dorin

    Așa cum le zice și numele, Dolomiții sunt munți, nu munte. O mare de creste cvasi izolate, cărora italienii le zic „valuri”. În Dolomiți nu se laudă nimeni că "a făcut creasta" iar cărările de picior așa cum le știm noi în Carpați, sunt puține. Dolomiții seamănă pe undeva cu peretele vestic al Pietrei Craiului: îți ridică în față turnuri și pereți verticali pe crestele și pe brânele cărora alpiniști celebri și ghizi montani au descoperit drumuri și le-au amenajat cu cabluri, scări și punți suspendate pentru a putea fi parcurse de turiști, așa numitele "drumuri de fier". În Dolomiți nu faci vărfuri, ci "via ferrata".     Cel mai comun mijloc de a explora această mare împietrită este de a recurge la serviciile unui camping din localitățile presărate printre aceste creste și de a urca și coborâ în fiecare zi pe una dintre ele. Diferențele de nivel pot atinge ușor 2000 m însă un sistem bine pus la punct de cabine, telescaune și "tomberoane" te ajută (binențeles, contra cost) în acest sens. De asemenea din localități și până în pasurile din care de regulă încep traseele și pornesc "cablurile", există curse regulate de autobus (Dolomiti Bus) al căror orar (respectat la minut) se găsește în broșuri oferite gratuit. La orice stație de telescaun...

Permalink - 3 comentarii

Tronul zeilor


publicat Joi, 9 Nov 2006, 9:13 in de-ale lui chis dorin

Escapada pe Muntele Olimp – Paralia Katerini, Litohoro, Prionia, Refugiul A, Mytikas (2918m), Refugiul SEO, Refugiul G si retur

Permalink - 0 comentarii

Sufletul romanului


publicat Miercuri, 23 Iun 2004, 15:16 in de-ale lui chis dorin

Oameni pe care i-am intilnit ... intimplari neasteptate ...

Permalink - 2 comentarii

Rafting pe Crisul Repede


publicat Luni, 15 Mar 2004, 8:53 in de-ale lui chis dorin

Crisul Repede exercita demult o chemare. De pe puntile suspendate de la Suncuius, ori de pe malurile înalte ale defileului urmaream în fiecare primavara apele lui umflate. De asta data aveam cu noi o barca si eram dispusi sa-l înfruntam...

Permalink - 0 comentarii

Valea Seacă


publicat Marți, 24 Feb 2004, 15:51 in de-ale lui chis dorin

...coborîsul e dur si nu de putine ori pamîntul îti fuge de sub talpi lasîndu-te prada gravitatiei. Dar merita. Pe fundul gropii, într-un peisaj dezolant prin ostilitate, constati ca aparatele de fotografiat sînt mute în încercarea de a descrie spatiul ciclopian, eminamente mineral. Aici se strîng muchiile piramidale sculptate de apa si tot aici, serpuind printre ele prinde viata Valea Seaca pe care o urmam în aval...

Permalink - 0 comentarii

Acasa la Vlcanii Noroiosi


publicat Marți, 24 Feb 2004, 15:18 in de-ale lui chis dorin

Precum Guliver, sarim peste masive muntoase, pasim peste fluvii (de noroi), sau trecem cu elan peste vai adînci. De la înaltimea noastra vedem platoul ca pe o fotografie din satelit, un micropeisaj închipuind scoarta terestra la scara.

Permalink - 1 comentarii

Expeditia Babugan 97


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:35 in de-ale lui chis dorin

A doua zi coborâm la șosea și cu ajutorul trolebuzului ajungem la Alușta, o stațiune de pe litoralul ukrainian unde revedem Marea Neagra în care fugim sa ne muiem picioarele. Urmatoarele 2 zile târâm dupa noi bagajele expediției. Platoul Babugan ni se arata ca un ținut suspendat la 1400 m altitudine, cu margini prapastioase ce cad în mare, o întindere brazdata în toate direcțiile de minifaleze de calcar cu lungimi cuprinse între zeci și sute de m la poalele carora sub acumularile masive de zapada se ascund neștiute avene. Fosta zona de exerciții a unei unitați de rachete, actualmente rezervație naturala, Platoul Babugan este virgin din punct de vedere speologic. Dupa o săptămână și jumatate tragem linie: 11 avene noi, monstruos de strâmte ...

Permalink - 0 comentarii

Kapadokia ... la Bozioru


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:31 in de-ale lui chis dorin

O deschizătură dreptunghiulară ne lasă să patrundem în spațiul invadat de frunze uscate, iluminat parcimonios printr-o ferestruică cu arcadă ogivală. De astă dată, încăperea lunguiață e mult mai spațioasă și mai rece. Neavînd multe de observat în semiobscuritatea dinăuntru, ieșim să cercetăm detaliile de la exterior. De-alungul chiliei, un șanț săpat la înălțime îndeplinește oficiu de streașină, dirijînd în lături apa de ploaie, iar puțin mai jos, cîteva găuri pătrate adîncite în perete își ascund enigmatice rostul. Să fi susținut vreodată grinzi? Adăstăm la rădăcina copacilor înalți impregnîndu-ne de liniștea locului, în timp ce gîndul încearcă să zugrăvească imaginea altor chilii ascunse prin peisajul ce nu le trădează.

Permalink - 1 comentarii

Infruntind Dobrogea


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:28 in de-ale lui chis dorin

Cheile Casimcei încep imediat la iesirea din sat. Ele nu se pot fotografia pe înalt. Nici măcar pe lat. Închipuițivă cele mai largi chei pe care le-ați văzut vreodată, apoi uitați-le: Cheile Casimcei sînt și mai largi! Prin valea lată de 50 – 100m, coborîtă la 20m sub nivelul platoului, șoseaua se lăfăie nederanjată de versanții îmbrăcați în forme rotunde, altfel foarte agresivi, adevărați pereți de calcar cu nici-o lipsă “anatomică”. Greu încercați de căldura radiată, parcurgem cheile pe la baza pereților ce ne încîntă cu bogăția de forme. După 200 de m șoseaua cotește ușor ascendent marcînd capătul “expoziției”…geologice. Nici noi nu sîntem departe de capătul … puterilor. Cățărați pe buza versantului panoramăm cu privirea întregul peisaj, apoi îi întoarcem spatele și fugim sa sfîrîim în mare ...

Permalink - 1 comentarii

Culmea Pricopanul


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:05 in de-ale lui chis dorin

Plouă pe Pricopanul. Prin deschizătura triunghiulară a cortului așteptăm puhoiul cu privirea alunecînd peste pantele pîrjolite, pline de spini uscați, pînă departe, pe întinderea imensului șes dobrogean. Aerul încins miroase sufocant a praf umezit. Pricopanul e o imensă masă higroscopică ce pare că absoarbe apa direct din nori. Cerul e vînăt. Fulgerele și tunetele îi sînt arme. E vijelie pe Pricopanul, dar cei cîțiva stropi căzuți par o glumă nesărată. La cîțiva metri în spatele cortului, Fîntîna de Leac, singurul izvor, pare o venă tăiată din jgheaburile căruia se scurg ultimele picături de apă caldă și sălcie. Micul adăpost de beton văruit este un templu de mulțumire adus apei pentru efortul de a rezista arșiței. Totul în jur are țepi. Totul e mort, adormit de vrajă. Fiecare plantă pare că întinde o mînă către cer implorînd norii negri să dezlănțuie potopul. Și totuși… Doar cîteva picături. Darabana stropilor a încetat. Muți privim cum Pricopanul acceptă resemnat sclavia...

Permalink - 1 comentarii