d'ale lui Ionel

In sambata care tocmai a trecut, pe 21 noiembrie, la ora 11.00 – a inceput Vertical Step Maraton, adica evenimentul prin care Vertical Spirit (clubul pe care il reprezint) a inaugurat deschiderea celei mai inalte sali de escalada din Romania – un proiect de o amploare foarte mare pentru noi, in care ne-am implicat total incepand cu luna iunie a acestui an. Evenimentul a fost cu adevarat un maraton, atat pentru participanti si invitati cat si pentru noi, organizatorii, care a trebuit sa facem fata catorva sute de oameni, curiosi sa vada pentru ce am “batut atata toba” si de ce i-am chemat acolo. Asa cum era prevazut in program, am inceput cu “Junior Climbing Contest” – sectiunea dedicata copiilor. Nerabdatori, multi dintre ei au inceput sa vina cu mult inainte de ora 11.00. Concursul s-a desfasurat pe un traseu de escalada, departajarea facandu-se in functie de priza la care a reusit fiecare sa ajunga. Ambitiosi, micutii s-au straduit sa ajunga cat mai sus, efortul unora dintre ei fiind cu adevarat impresionant!

Sambata seara, in jurul orei 23.00 s-a incheiat prima editie a concursului “Romania Dry Contest 2006” – un eveniment care a spart tiparele obisnuitelor concerte, festivaluri si alte manifestari de acest gen pe care le gazduieste frecvent Piata Revolutiei din Capitala.

Totul e inert în Tinutul de Gheata. Natura parca a înghetat întrutotul. Unde alta data, când era cald, se auzea sursurul apei si galagia drumetilor ce mergeau spre munte, acum linistea s-a asternut peste tot. Se pare ca s-a instalat odata cu zapezile iernii...

"De ce este necesar acest studiu? Pentru ca fara o mica functie prin care sa fi luat în seama de responsabilii în domeniu nu prea poti sa faci nimic. Ca simplu turist am încercat ani de zile sa initiez o seama de schimbari în Bucegi. Evident ca nu-am reusit nimic, demersurile mele nefiind luate în seama de nici o autoritate în domeniu. Doar eram un simplu turist, idiot pesemne! Proiectelor trimise autoritatilor de resort nu li s-au acordat importanta si nici nu mi s-a raspuns în vreun fel, considerând probabil cei responsabili ca o sa ma satur si o sa-mi vad de altele. Acele proiecte, idei, pe care anterior le-am adus la cunostinta multor oameni implicati în turismul local au fost gasite excelente de acestia. Deocamdata nu stiu ca institutiile respective, nu cei din turism, sa le fi aplicat, mai mult ca sigur acestea au constituit o insulta la adresa lor. Doar nu îi învata pe ei unul de 26 de ani cum sa-si faca treaba!

Scopurile principale ale acestei intâlniri au constat in promovarea escaladei sportive, a traseelor amenajate in zona Rarau si a relatiilor interumane dintre cataratori bazate pe fair-play si respect reciproc. In cadrul acestui concurs poate participa orice persoana practicanta a catararii sportive, indiferent de vârsta, sex sau nivel de catarare.

Am plecat vineri pe la 8 dimineata din Cisnadioara. Datorita vremii, am facut mult mai mult decat ne asteptam, asa ca am ajuns in Victoria pe la 9, parcam masina in fata la Viromet. Am observat ca un cauciuc era putin dezumflat, dar nu i-am dat importanta. Echipati, am plecat pe drumul forestier ce duce spre cabana Arpas pe la ora 10. Pe la 11 jumate eram la intersectia cu drumul forestier care urca pe Valea Podragului, la stanga.

Ştiu că ai mai făcut unele ture în Făgăraşului, care te ajută să ştii ce te aşteaptă. Mi-ai scris că v-aţi dat seama de "falsa Strungă a Dracului", o "notă bună", căci alţii au păţit-o rău pe acolo, fie că nu au ştiut de existenţa celei false (prima cum cobori de pe Vf. Negoiu), fie că li s-a părut că e mai uşoară ca Strunga Dracului propriu zisă, căci de sus aşa pare! Numai că în partea inferioară... este exact invers!

Este cineva care poate da detalii despre seringa de aspiraţie a veninului? De unde se poate procura? O poate folosi oricine sau necesită tehnici speciale, experienţă ş.a.m.d.

În seara de 1 noiembrie o familie din Sfântu Gheorghe a primit un telefon de la fiul lor care nu a apucat să spună decât că este în zona Şerbota iar coechipierul său a căzut.

Sunt Dan Moisa de la Clubul Montan Apuseni (fost Feroviarul) Cluj-Napoca şi doresc să dau câteva date despre ceea ce s-a întâmplat joi 15 august pe Muchia Albotei. Am ajuns până la 2100 m unde am urcat în creastă urmând să depăşim un vârf mai proeminent, în faţă se zărea o şa suspendată între 2 piscuri, cred că era Şaua Înaltă. Cred că ne aflam pe Vârful lui Toader.

Cu durere mare în suflet şi printre lacrimi voi încerca să povestesc firul evenimentelor din acea zi fatală. Viorel Negoiţă, a fost partenerul meu în multe ture, a fost şi un foarte bun prieten pe care îl cunoşteam încă din copilărie... Soarta a fost prea crudă cu el, nu a făcut nimic în viaţă să merite acest lucru.

Autor : Feri Teglas Data : 24 august 2003

Sâmbata pe la prânz ajungem cu tot calabalâcul la nea Grigore în Busteni si dupa ce descarcam bagajul si bineînteles mâncam pe saturate coacaze si zmeura din gradina de sub abruptul Caraimanului trecem la capitolul povestirilor atât de minunate din domeniul drumetiilor de munte care degenereaza din descrierea diferitelor brâne care mai de care mai îndragite si pâna la povesti cu comori. Nea Grigore se dovedeste a fi un povestitor foarte iscusit si nici nu stim când trece timpul. Spre seara nori negri ne împresoara si începe sa cada o ploaie rece ce ne va zadarnicii orice plan timp de 2 zile. A doua zi ne trezeste telefonul prietenului Tedy din Brasov ce urma sa vina împreuna cu sotia pentru a face împreuna o tura.

Ultra zori de zi, de fapt încă stele clipocind feeric în timp ce greierii îşi  continuă nocturnul concert rustic în ditai cartierul urban băimărean. Nu-i păcat să ratezi aşa ceva pentru un rutinier pui de somn ?

Sîmbătă dimineaţa , cu un ceas întîrziere fată de program (fiindcă la romîni parolismul e o vorbă goală iar nerespectarea unei planificări , prilej de răsfăţat-şăgalnice glumiţe ) , adică abia la 8, porneam spre  Tg.Lăpuş –Groşii Ţibleşului , fără cort (din păcate , altfel am fi recurs la inovaţii traseistice, timp avînd berechet la dispoziţie iar meteorologic  condiţii ideale).

În sfîrşit în concediu. Cu gîndul la o buclă făgărăşană din oraşul Victoria pe v.Vistea Mare spre Portiţa Viştei-vf.Moldoveanu la Podragu , cu retur pe v.Podragului. Prin urmare o tură ca lumea , de antrenament, în PNM-ţii MM e numai bine venită. Prognoza meteo anunţa soare pentru următoarele 4 zile în zona Poieni de Sub Munte . În prima zi de toamnă a acestui capricios an, la ora 4,50 , pornim din Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei via Cavnic-Călineşti-Fereşti. Soarele răsare după 6,30 printre norii negri răsfiraţi spre est , poate doar pentru a ne da emoţii. Suim Dl.Hera pe neguri.Acestea au acaparat total valea Viseului la Bistra şi Petrova. Nici vorbă să putem panorama spre Poloninca, Muntele lui Şerban şi Pop Ivan .Nici la sud-vest, spre Ţibleş.

Vorba lui Băsescu, vara nu-i ca iarna. Aveam să admit asta refăcînd (oarecum), în final de august , un frumos traseu situat aproape de Baia Mare , realizat în premieră de către mine la 5 febr. a.c. în condiţii de iarnă, cu –11 C şi zăpadă de 35-45 cm.

Aveti mai jos 10 trasee ce leaga Tara Nasaudului de Creasta Rodnei, trasee care pe harti (unele si pe teren) sunt marcate. Redactarea e succinta, asa cum a cerut-o Andrei Beleaua, pentru o harta-ghid ce dorea s-o scoata in 2002. Le-am parcurs pe toate cu carnet si creion, pe unele de mai multe ori.

Aveti mai jos 14 trasee ce leaga Tara Nasaudului de Creasta Rodnei, trasee care pe harti (unele si pe teren) sunt marcate. Redactarea e succinta, asa cum a cerut-o Andrei Beleaua, pentru o harta-ghid ce dorea s-o scoata in 2002. Le-am parcurs pe toate cu carnet, creion, busola si... contiinciozitate, pe unele de mai multe ori. De celelalte s-a ocupat sa le descrie dl.Petru Lucian Goja din Baia Mare. Dar le-am parcurs pe toate si eu si va fac cateva sugestii mai jos.

Creasta muntilor Rodnei, fiind mai blanda ca cea a Fagarasului, reprezinta o buna pregatire pentru Creasta Fagarasilor- "Alpii Transilvaniei", putandu-se exersa mersul cu bocanci, coltari, rachete, schiuri si avand in maini bete sau piolet, dupa caz.(vezi cao.5). Are mai putine zone periculoase, dar in functie de cantitatea si starea zapezii, ele pot fi prezente si aici. De aceea sunt necesare atat un echipament adecvat cat si cunostinte temeinice despre zapezi, cornise, avalanse, bivuac, orientare. De dorit ar fi ca cel putin unul din echipa sa fi parcurs traseul vara "cu ochi de iarna" si sa fi folosit GPS-ul sau busola (notand unghiurile de mars) pentru caz de ceatza. El poate sti si unde e si unde nu e posibil de facut bivuac. Cele mai utilizate locuri fiind: Tarnita "La Cruce", zona "La Carti", Tarnita Barsanului, zona ("bulevardul" ) dintre Saua Galatului si Saua Gargalau, Tarnita lui Putredu, Saua Ineutz, Saua Gagii.

Chiar daca expeditia MOL K2 a instalat tabara 3 la altitudinea de 7.250 m si a incheiat procesul de aclimatizare, varful pare tot mai departe. K2, cu o inaltime de 8.611 , este singurul munte pe care nici un alpinist nu a reusit sa-l urce anul acesta.

Cred că curiozitatea descoperirii ca obiectiv turistic a M-ţilor Maramureşului mi-au stîrnit-o lecţiile de geografie ale şcolii primare şi mult mai târziu un fost coleg de serviciu (non montaniard ), ing.agronom, I.Ciocotişan, prematur dus dintre noi , cel care lucrase odinioară la IELIF Maramureş , calitate în care vizitase păşunile amenajate de ei pe Bardău, Copilaşu etc. Prima tura inubliabilă în M-ţii Maramureşului am făcut-o-ntr-un septembrie de 1975 cu Papa şi fiica mea Oana ( v.Repedea-Dancu-vf.Farcău-lacul Vinderel )...

Constienti de pauza de ploi care se anunta pe week-end,  am decis sa urcam Tiblesul (1825m). Plecare la 6.30 din Cluj cu 2 masini: Ionut, Alina, Ionel, Vasi, Mari, Lili, Ady pe ruta Cluj-Dej-Targu Lapus-Grosii Tiblesului, avand ca punct de sosire si campare Cantonul Izvorul Rau unde, in loc de canton am dat de ditamai blocul de 2 etaje cu mansarda, inca nefinisat, dar in picioare, ridicat pe locul vechiului canton ars in urma cu cativa ani.

Am bătut M-ţii Rodnei de copil (alături de Alex şi mai rar Grety, fraţii mei) , dus în ture inedite de către Papa , mai ales pe versanţii nordici dar şi în lungi traversări spre Cormaia , via v.Cormaia, sau pe culmi secundare , spre Valea Vinului, am făcut apoi traversarea de la sud spre nord , de la cab.Farmecul Pădurii la vf.Repede-v.Repedea –Borşa, o dată am făcut şi 85 % din creasta principală NV-SE cu Dinu & Marlene Mititeanu , respectiv integrala crestei-Pasul Şetref-Pasul Rotunda, cu Iancsi Moldovan (1-4 oct. 2002) , între acestea zeci de alte trasee , an de an, uneori săptămînal *( deja de două ori în acest an), niciodată neabordînd însă vf.Ineuţ dinspre valea Someşul Mare, din loc. Şanţ şi apoi în sus , spre Valea Blaznei-vf.Cobăşel-vf.Roşu.

De buna voie si nesiliti de nimeni, ne-dusi pe acolo cu arcanu'. Am trecut doar- eu a 2-a oara- peste muntele Arcanu, la al carui izvor imi reveneau deseori gandurile, cand, rareori, pe munte rabdam de sete.

Cred că prima oară-n viaţă Papa ne-a arătat (copiilor săi Alex, Grety şi mie, cel mai mare dintre ei) rododendron(bujor de munte-Rododendron sp.) înflorit în Căldarea Puzdre din M-ţii Rodnei. Mulţi ani la rînd  după aceea, la fine de mai şi debut de iunie, acolo mergeam primăvara cu el sau, mai tîrziu  cu alţi ortaci, iubitori ai muntelui, pentru a ne lăsa fascinaţi de ciclamenul indescriptibil dar şi pentru a admira molidul dat în floare, steluţele Domnului (Gentiana verna), cupele (Gentiana cochiana), jnepenii (Pinus mugo) abia înmuguriţi dar revărăsînd valuri bej-aurii de polen, alb imaculatele Primula granda, roz-violet-scundele ochiul găinii (Primula minor), trecîndele brînduşe, calcea calului (Caltha palustris),...

Acum cînd revăd mental traseul parcurs cu o zi în urmă împreună cu amicii mei de drumeţii montane , soarele generos scaldă urbea conferindu-i aspectul unei faste zile de primăvară (un aiurit reporter radio trîmbiţase triumfalist că 21 mai e .prima zi de vară , solstiţiul urmînd abia peste o lună , deh, cam aşa a fost şi-n 2000, cu eronata schimbare de mileniu) . Cei circa 30-35 km tălpuiţi , cu bocancul sau cizma , de la ora 8 dim. la 21 seara , scoţienele neguri matinale, umiditatea de cel puţin 98 % , răcoarea alternînd cu zăpuşeala, obraznicele hăţaşuri menite să ne pună la-ncercare capacitatea de orientare , resursele fizice, tenacitatea , scurtele rătăciri generate de aiuristicul marcaj turistic recent realizat , ţipătul sfîşietor al acvilei chemîndu-şi soaţa, superbele albii placate-n compacte andezituri sau marne ...

Consemnare 05 05 2005 M -tii Rodnei -puls eco-turisticîn debut de mai Cu M. Ghetie O pasionata iubitoare de natura ma rugase de vreo 3 sapt. sa fac niste observatii & culeg imagini actuale privind starea de fapt eco-montana în zona nordica a Parcului National M-tii Rodnei-Rezervatia Stiintifica Piuetrosul Rodneisi Parcul Natural Mtii Maramuresului. La început abundenta zapezii/riscul avalanselor, mai apoi ploile finalului de aprilie au zadarnicitintentiile. În cele din urma, cu toata avertizarea meteo din 3 mai a.c., am decis s-o întindem în Fagarasii Maramuresului pe care-i bat cu bocancul si iubesc nespus de vreo 45 de ani. Pentru a evita rupturile asfaltice ( aici sunt banii d-voastra & rovigneta )de pe Gutâi si a scurta la maxim deplasarea auto plustimpul alocat ajungerii la tinta, am luat-o prin Cavnic-Pasul Neteda-Calinesti-Valeni-Bîrsana-Valea Izei-Dl. Moisei. Plecam din B. Mare la 5, 50 dim., la Sacel un caprior sperios ne taie asfaltul...

Motto: " Muntele se savureaza cu lingurita, nu se mananca cu polonicul". Emilian Cristea Afirmatia din motto e cu atat mai valabila iarna. E valabila si o alta sintagma deja celebra: " Iarna nu-i ca vara !" Caci a parcurge vara creste carpatine e drumetie-turism, a face asta iarna e deja alpinism. Si alpinismul presupune echipament adecvat, cunostinte temeinice si tehnici specifice, verificate si exersate mai intai in locuri usoare, nepericuloase. Presupune < a sti sa citesti zapada>, daca e < buna>, daca e .Trebuie sa putem intelege vocea Muntelui, sa auzim daca ne spune sau ne sfatuieste sa renuntam de data aceea. Iar astea se invata treptat. Prima noapte in cort iarna ( vezi nr.1 al revistei, pag. 32 ) e indicat s-o "gustam" nu departe de o localitate sau cabana. Diversele tehnici de utilizare a pioletului si de mers cu coltarii se pot invata si dupa texte si desene sau fotografii din carti (Walter Kargel : Alpinism 1981) sau reviste si...