de-ale lui Cristian Moisoiu

La începutul acestei luni am avut inspiraţia să fac o "incursiune" prin Piatra Craiului. Spun inspiraţie, atât pentru că momentul ales venea, mărturisesc cu părere de rău, după o perioadă îndelungată în care am "neglijat" Piatra Craiului, dar şi pentru că vremea a fost foarte frumoasă, ceea ce pentru acest masiv chiar este extraordinar. Puţine au fost ocaziile în care să pot spune că am prins vreme bună, muntele vrând parcă să-şi conserve astfel "nestematele" pe care le deţine de sute de ani, ţinându-le departe de privirile curioase, de multe ori de intenţiile nu tocmai bune sau de neglijenţa unor aşa-zişi iubitori ai muntelui. Revederea cu Piatra Craiului a fost deosebită, spectaculoasă chiar. Traseele la care visam deunăzi, citind descrierile, Brâul Ciorânga, Brâul de Mijloc, care se întinde ca un şir de mărgele sub Creasta...