Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Ofrande Abeonei XXI- Gavrila


publicat Joi, 25 Iun 2009, 21:35 in de-ale lui Constantin Asandei

IMG_0003 GAVRILĂ ( Munţii Rodnei – ianuarie 1991) ­
Soarele se ridică de după pintenul Cornedeiului încălzind blând şi trist, parcă, plaiul larg ce coboară de sub barba Pietrosului şi se opreşte domol în apa Vişeului. Stau rezemat de trunchiul unui molid şi privesc în apa Pietroasei ce curge nepăsătoare tăind un colţ din ograda lui Gavrilă. Dar el n-o mai vede, n-o mai aude, nu-i mai pasă de ea. Gavrilă a închis ochii pentru totdeauna doar cu câteva zile înainte de a împlini treizeci şi doi de ani, îngenunchiat de crunta boală numită cancer. Nu am avut timp să stau mai mult cu Gavrilă dar atât cât am stat l-am îndrăgit. Cu două zile în urmă am primit teribila veste. Nu am fost surprins pentru că deznodământul era de aşteptat. După ce a colindat spitalele din Borşa şi Baia Mare a stat mai bine de o lună la Spitalul Militar din Iaşi unde diagnosticul de lombosciatică stabilit de... specialiştii celor două spitale maramureşene unde a fost internat anterior venirii la Iaşi a fost infirmat şi a fost stabilit cel real ce poartă un nume complicat dar şi altul simplu, pe înţelesul tuturor: cancer în faza...


Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XX- Simfonia Maramureşului.


publicat Duminică, 18 Ian 2009, 23:47 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XX- Simfonia Maramureşului.Partea a I-a. Întâlniri de gradul zero. (Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, 1-11august 1990)În memoria eroilor acestei povestiri care,între timp, au plecat în călătoria fără întoarcere. 13 iunie 2008 1. Miercuri. Soarele alunecă încet spre orizontul de dincolo de râul Suceava lungind, a odihnă pentru noapte, umbra copacilor. O adiere ce curge dinspre munte răcoreşte aerul înfierbântat peste zi. În copacii cimitirului de peste drum păsăretul îşi acordează trilurile pentru concertul serii. Stau la o masă în curtea bătrânului Ivan, tatăl unui vecin de-al meu, şi ne cinstim cu un pahar de ţuică. Mă aflu pentru prima dată la Vereşti, un sat mai răsărit din apropierea vechii capitale a Moldovei, Suceava lui Ştefan cel Mare. Calmul şi liniştea ce domnesc aici, căldura cu care am fost întâmpinat de domnul şi doamna Ivan îmi induc o extraordinară linişte sufletească. Sorbim din păhăruţul cu ţuică şi vorbim de-ale noastre, de-ale ceferiştilor (gazda mea este meseriaş la revizia de vagoane din Suceava). Lucian, nepotul lor, vine cu ceştile aburinde, cu cafea, şi se aşează şi el la vorbă. Îi spun domnului Ivan ce vom face în următoarele zile.Dar cum am ajuns la Vereşti?.Fiind în concediu de odihnă, încălzit de escapada de acum o...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XIX- Primesc încă o lecţie.


publicat Vineri, 26 Dec 2008, 2:22 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XIX. Primesc încă o lecţie. (Piatra Craiului, 2-3 iulie 1990) 1, Duminică Încă mai atârnă flenduri din pielea drăgălaşelor mele băşici făcute la tălpi pe când călcam plaiurile Obcinei Feredeului, iar unghiile de la degetele mari ale picioarelor mai păstrează culoarea albastră-vineţie a sângelui îngrămădit la efortul urcuşurilor şi coborâşurilor, când un spiriduş îmi face liniştea cioburi răscolindu-mi dorul de ducă. Aş vrea o noutate dar nu mă pot hotărî. Înşir pe masă ghidurile turistice şi nu ştiu pe care să-l aleg. De pe coperta celui al Pietrei Craiului îmi sare în ochi fotografia incitantă acrestelor. Calculez distanţa până acolo, mijloacele de transport ce să mă ducă în apropiere şi timpul necesar pentru drumul dus-întors, la care adaug pe cel necesar pentru excursia propriu zisă, şi hotărăsc: a treia excursie de anul acesta o voi face în Piatra Craiului.Drept urmare, când soarele mai are de parcurs o „şchioapă“ bunăpână să se ascundă sub linia orizontului iată-mă instalat în trenul personal 6004 care mă va duce până la Braşov apoi, cu un alt tren, voi merge la Zărneşti de unde voi urca pe creasta Pietrei Craiului pentruca, după ce o voi fi parcurs în lung, să cobor la Podul Dâmboviţei, iar de aici, cu vre-un mijloc auto, să...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XVIII- Oul încondeiat de la Ehreşte


publicat Duminică, 19 Oct 2008, 22:00 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI – XVIII- Prefaţă la volumul al III-lea Dacă soarta ar fi vrut să-mi petrec viaţa alături de altcineva decât de Cecilia oare mi s-ar fi permis satisfacerea pasiunii mele, drumeţia montană? Foarte greu de răspuns. Dar din toţi cunoscuţii mei căsătoriţi precum şi din cei întâlniţi în peripeţiile mele doar un singur bărbat a obţinut aprobarea dar, după cum bănuiesc, destul de greu. Antonella nu este băiat dar m-a însoţit în drumeţii destul de dificile comportându-se cum nu mulţi băieţi sunt în stare.Lor, Ceciliei şi Antonellei, le dedic acest volum şi le sunt recunoscător pentru sprijin..Iaşi, 11 martie 1999. Oul încondeiat de la Ehreşte (Obcina Feredeului, 19-21 aprilie 1990) 1. Joi - Dhomnu’ phutem sta şî noi aişi?Nu-i nevoie să întorc privirea de la fereastră pentru că, după accent ştiu cu cine am de a face. -Poftim, e liber!Ţigăncile intră. Sunt două, îmbrăcate în costumaţia lor specifică. Una mai în vârstă poartă o fustă de mătase galben-aurie cu flori mari, albast re şi o bluză roz cu flori galbene; cealaltă mai tânără, ducând un prunc în braţe, poartă o fustă, din acelaşi material, roşu aprins, cu flori verzi şi o flanelă galbenă de mohair sub care se zăreşte o bluză roz...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XVII Am nimerit în paradis.


publicat Duminică, 21 Sep 2008, 3:45 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XVII- Am nimerit în paradis. (Munţii Rodnei, 19-21 februarie 1990) Mai devreme decât îndrăznisem să sper, încep ascensiunile montane de anul acesta. Aşa cum stabilisem cu Grigori-senior, urmează sa merg la Borşa pentru a lua a doua „tranşă“ de cartofi. Din decembrie anul trecut, când am făcut ultimul drum la Borşa, şi până acum, în istoria ţării, în viaţa romanilor, s-au produs mutaţii radicale trecându-se de la întunecata „epoca de aur“ la epoca democratiei. Aprovizionarea cu alimente a Iaşiului s-a ameliorat oarecum dar cum, spre norocul meu, cartofii sunt plătiţi trebuie să merg să-i iau. Spun spre norocul meu pentru că nu-mi arde mie de cartofi, cât mă răscoleşte dorul de munte. Aşadar, în zi de marţi, 18 februarie 1990, în faptul serii, cu schiurile în spinare, urc în acceleratul ce pleacă spre Timişoara şi apuc calea muntelui într-un prim voiaj, voiaj care sper să fie un preludiu la celelalte cinci pe care le-am programat pentru anul acesta. Fără peripeţii deosebite, mai mult dormind obosit fiind după o tură de serviciu de noapte, datorită emoţiilor provocate de gândul la viitoarea întâlnire cu muntele nu mă odihnisem deloc în timpul zilei, iată-mă ajuns la Salva unde urmează să aştept trei ore trenul care mă va...

Permalink - 0 comentarii

Rânduri pentru prieteni (Ceahlău, 2-4 iulie 2008)


publicat Sâmbătă, 26 Iul 2008, 20:04 in de-ale lui Constantin Asandei

Rânduri pentru prieteni (Ceahl ău, 2-4 iulie 2008) 1 Marţi. Tare greu mai este de făcut un rucsac mare în care pui lucruri puţine! Dar altul mai mic nu am aşa că am aruncat, pe lângă cele necesare, o carte alături de o revista Rebus (inutile, după unii) şi 62 de toamne, ierni, primăveri şi veri, de-a valma (inutile, după mine) şi iată-ne aşteptând în răcoarea dimineţii plecarea spre Durău a microbuzului firmei Geo-Tur. Prima ieşire la munte de anul acesta am pus-o la cale împreună cu Antonella şi „ profa de chimie“ (în particular, Rădiţa); echipa este completată cu fiica ei, Sara şi, bineînţeles, cu nelipsita Saşa care se dovedeşte a fi cea mai vioaie membră a grupului; cu limba scoasă, mai-mai să se împiedice în ea, aleargă de la unul la altul îndemnându-ne, parcă, să plecăm odată. Şi plecăm. Şoferul, moldovean sadea, conduce domol, creându-ne condiţii să ne delectăm cu imaginea lanurilor poleite de razele soarelui dar şi a satelor care-şi schimbă înfăţişarea de la un an la altul, mai să nu le mai cunoşti; parafrazându-l pe un fost ministru al transporturilor îmi vine să spun: „spanioli, italieni, aici sunt banii voştri!“ Mastodonţi de multe tone ne depăşesc în huruit asurzitor de motoare, grăbindu-se la treburile lor, din când în când...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI XVI -Examen în Şaua Ştiol.


publicat Miercuri, 16 Iul 2008, 4:31 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XVI- Examen în şaua Ştiol. (Munţii Rodnei8-9 decembrie 1989) Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi mai vedea muntele înainte de primăvara viitoare. Dar prin jocul hazardului şi bunăvoinţa Cecilieiam obţinut un mic „supliment” de două zilepetrecute în împărăţia muntelui constituind totodată una din cele mai plăcute surprize oferite de luna cadourilor. Dar înainte de a povesti peripeţia propriuzisă pe munte, peripeţie care a constituit pentru mine un examen foarte serios pe care, din fericire, l-am trecut cu bine trebuie să povestesc cum s-a ajuns la aceasta. În una din zilele lunii noiembrie, când at â t eu cât şi Cecilia eram la serviciu, Antonella a primit un telefon din Borşa, de la Maria, şi a fost rugată să rezerve o cameră la hotel pentru că va veni sâmbăta următoare la Iaşi cu nişte probleme. Antonella, care ştia din povestirile mele cine-i Maria, i-a propus să stea la noi pentru că le suntem datori în urma găzduirii ce mi-o oferiseră în vară. Nici când Maria a spus că nu vine singurăci împreună cu unchiul şi mătuşa ei Antonella nu a dezarmat (şi bine a făcut) insistând să vină la noi. Până la urmă s-au înţeles ca sâmbătă, la trenul de dimineaţă, să-i aştepte cineva la gară. Zis şi făcut! Sâmbătă dimineaţă, la...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XV- "Ce bine e să ai pe lume-o casă"


publicat Luni, 30 Iun 2008, 2:55 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XV- „ Ce bine e să ai pe lume-o casă !” (Căliman, 24-27 septembrie 1989) După recunoaşterea făcută luna trecută în Căliman iată că a venit vremea să-mi fac rucsacul şi să pornesc în călătorie încercând să explorez creasta principală a Călimanului. Mi-am planificat excursia astfel: plecarea cu trenul de la Iaşi până la Vatra Dornei, vizită la Costică Adam şi petrecerea unei nopţi la el, călătorie cu autobuzul care duce minerii, coborâre la Neagra Şarului apoi „per pedes” pe traseul : Plaiul lui Ţarcă-stâncile „12 Apostoli”-Gura Haitii-Călimanul Cerbului (2013 m.)-Iezerul Călimanului(2032 m.)-Bradul Ciont (1899 m.)-Reţitiş (2021 m.)-Negoiul Unguresc (2081 m.)-Pietrosul Călimanului (2100 m.)- Gruiu (1882 m.)-Ruscii (1913 m.)-Ciungetul (1923 m.)-Strunia (1885 m.)-Bistriciorul (1890 m.), iar de aici, coborâre pe valea Dornei către Dornişoara apoi, cu trenul, la Iaşi. 1. Duminică. Ora 15.48. Sirena locomotivei rage leonin (mă cuprinde nostalgia amintindu-mi „uuu-ul” locomotivei cu aburi) şi trenul se pune în mişcare. În compartiment am drept companioni: o familie despre care aflu că este din Neagra Şarului, se numeşte Negrău şi vine dintr-un sejur petrecut la mare, alte două locuri sunt ocupate de doi...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XIV- Criminalii


publicat Marţi, 17 Iun 2008, 3:35 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI – XIV- Criminalii ( Căliman 14-16 august 1989) 1. Luni. Pentru mine orice călătorie este o sărbătoare. Mă aflu deci la începutul unei sărbători care debutează cu o dimineaţă splendidă de vară ce ne crează o exuberantă stare sufletească; Ceciliei, mie şi Antonellei. Suntem instalaţi într-un compartiment de tren pe care-l vom împărţi cu tovarăşii noştri de călătorie, timp de câteva ceasuri, până la Vatra Dornei unde urmează să petrecem trei zile. În aşteptarea plecării trenului studiez pe vremelnicii noştri companioni, un bărbat şi două femei (mamă şi fiică, probabil); în ultima clipă celelalte două locuri rămase libere sunt ocupate de o pereche cam de vârsta noastră, femeia îmbrăcată într-un doliu studiat ; nobleţea discretă a trăsăturilor feţei bărbatului îmi atrage atenţia, cu toate că este nebărbierit. Trenul se pune în mişcare şi limbile se desleagă. Aflu astfel că cele trei persoane pe care le-am găsit în compartiment sunt din Răducăneni şi merg la Cacica unde de ziua Adormirii Maicii Domnului biserica catolică organizează o slujbă religioasă într-o capelă amenajată în salină. Discutând nici nu-mi dau seama când trece...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XIII- Preludiu la "Simfonia Maramureşuli"


publicat Joi, 5 Iun 2008, 21:50 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XIII- Preludiu la „Simfonia Maramureşului’’ (Munţii Rodnei-13-16 iunie 1989) Nici nu a trecut o lună de când m-am întors din Bucegi şi dorul de munte nu mă lasă în pace. Orgoliul meu cere spălarea ruşinii ; faptul că am fost nevoit să abandonez ascensiunea pe Pietrosul Rodnei îmi provoacă insomnii şi visez cu ochii deschişi la piscurile Munţilor Rodnei. Îmi fac planul : plecarea cu trenul până la Vatra Dornei, iar de aici cu vre-un mijloc de transport să merg până la Pasul Prislop ; după ce-mi voi petrece noaptea la hanul de aici să plec pe culmea Ştiolului, iar din şaua Gargalău să mă îndrept, urmând linia crestei, spre Pietrosul apoi să cobor la Borşa. În varianta că nu voi avea posibilitatea să ajung la Prislop îmi voi continua drumul cu următorul tren spre Salva şi voi ataca traseul spre ţinta călătoriei din Pasul Şetref. 1-Joi Mă scol cu noaptea în cap. Rucsacul e aranjat de aseară, aşa cănu am altceva de făcut decât, după ce risipesc umbrele somnului cu câţiva pumni de apă rece, să-l aburc în spinare şi, după ce-mi iau rămas bun de laCecilia şi Antonella, să plec. O curea se rupe (semn rău, îmi trece prin minte) întârziindu-mi plecarea cu câteva minute necesare reparaţiei. Nu sunt superstiţios aşa că...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XII- Poveste cu Viorel şi capre negre.


publicat Vineri, 16 Mai 2008, 3:56 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XII- Poveste cu Viorel, flori şi capre negre. (Bucegi, 12-14 iunie 1989) 1. Duminică . Sunt un fur! Gândul că prin înşelcine, fără vre-un efort, am furat frumuseţe nu mă lasă în pace. Pentru că prin fraudă mi-am încălzit sufletul la frumuseţea Bucegilor. Mi-am urcat fundul în telecabină şi fără strop de transpiraţie am ajuns în împărăţia zeilorbucurându-mă de splendorile celeste fără a avea acest drept. Mustrările de conştiinţă nu mă lasă în pace şi mă hotărăsc să-mi răscumpăr păcatul. Înşir hărţile pe masă, iau compasul şi creionul în mână şi mă apuc de făcut planuri; voi merge cu trenul la Sinaia, de aici voi urca cu “sfânta talpă” pe platoul Bucegilorurmând traseul de sub telecabină până la cota 1400m., de aici, pe traseul de iarnă, până la vârful Furnica şi în continuare la vârful Omul, apoi voi coborî la Diham; voi urca la vârful Postăvaru, voi coborî la Poiana Braşov şi apoi în oraşul Braşov. Calculez numărul de zile, necesarul de alimente, fac aprovizionarea şi în prag de seară urc în trenul de persoane Iaşi-Braşov. Am tovarăşi de călătorie un cetăţean din Hârlău şi un armean din Iaşi care merg într-o delegaţie la Braşov. Armeanul are un debit verbal de să te ducă la disperare. Posedă o geantă de voiaj imensă pe care şi-o...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-XI- Din Pietrosul Rodnei la Caraiman, via Marea Neagră


publicat Luni, 5 Mai 2008, 1:37 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-XI- Din Pietrosul Rodnei la Caraiman, via Marea Neagră. ( Rodnei-Maramureşului-“Marea cea Mare”-Bucegi, 10-22 aprilie 1989) (partea a I-aMaramu reşul) E primăvară, o primăvară splendidă. Urzicile nu se dau (încă) la cartelă, prin urmare sunt nelipsite de la masă şi, preparate după diferite reţete, formează alimentul de bază al clasei muncitoare. Fierul pe care-l conţin alungă din mine moleşeala iernii şi mă umple de neastâmpăr. Luna aprilie nu este o lună de vacanţă pentru proletarul supt de lipitoarea capitalistă şi nici pentru cumetrii, fraţii, nepoţii sau alte grade de rudenie şi nerudenie ale reprezentanţilor poporului, aleşi în mod democratic. Aceştia se duc vara să-i tâmpească soarele pe litoral sau să li se inflameze amigdalele de la berea răcită în izvoarele sau râurile de pe munte. Pe lângă aceştia mai sunt “pedepsiţi” şi “sufleorii” care suflă “regizorilor”replicile“actorilor” Ţinându-se cont de rezultatele obţinute de mine în procesul muncii sunt favorizat şi trimis în concediu în luna aprilie. Visând la sărutul muntelui m-am antrenat încă din toamnă pentru întâlnirea cu el, stabilindu-mi un program zilnic de gimnastică pentru a-mi mări capacitatea de efort....

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI -X- Dragoste la prima vedere.


publicat Duminică, 23 Mar 2008, 16:09 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-X- Dragoste la prima vedere.   (Suhard-Rodnei-29 septembrie-3 octombrie 1988.)   Cu hărţi şi ghiduri turistice împrăştiate pe masă, cu coatele printre ele şi bărbia în pumni privesc ţintă la peretele din faţa mea. Sunt rupt de realitate, iar acolo unde privesc văd culmi de munţi, văi adânci, câini albi şi umila-mi făptură plutind peste ele. Mă scutur şi revin la prezent. Nu mai am decât puţine zile până când voi pleca în prima   mare şi reală aventură a vieţii mele. Plec din nou pe munte. Ce-i drept nu pentru prima dată dar voi face pentru prima dată nişte lucruri: -primul traseu foarte lung, în zone unde la vremea asta nu prea sunt mulţi oameni; -prima dată când plec pentru o durată mai mare de trei zile, adică aproximativ şapte, durata presupunând şi un bagaj mai greu (alimente, haine); -pentru că zona pe care o parcurg este lipsită de locuri amenajate pentru cazare (cabane, hoteluri, refugii) este posibil ca majoritatea nopţilor să le petrec de unul singur în cine ştie ce adăpost; -o bună parte din traseu este la mare altitudine, osciland în jurul a 2000 m., prin zone destul de sălbatice, aşa cum am văzut de pe Omul Suhardului că arată Munţii Rodnei.   In mine, două simţăminte duc o luptă pe viaţă şi pe moarte. Raţiunea: mă, nu fi prost! Ce rost are să-ţi...

Permalink - 0 comentarii

Ofrande Abeonei - IX - Tara cainilor albi si tara cainilor negri


publicat Marţi, 4 Mar 2008, 22:22 in de-ale lui Constantin Asandei

(Obcina Mestecănişului – Suhard. 18-20 iulie 1988) 
Sunt un mare încăpăţânat. Nu ştiu sigur dacă-i încăpăţânare, cum spun unii, sau dorinţa de a realiza ce mi-am propus indiferent de ce piedici apar în cale. Cu toată vremea închisă şi ploaia din ziua precedentă iată-mă, după o călătorie de aproape o noapte, pe peronul autogării de la Câmpulung Moldovenesc aşteptând cu răbdarea de care numai eu sunt în stare, autobuzul care mă va duce până la Moldova Suliţa, pe valea râului Moldova, pentru a-mi finaliza visul de luna trecută când tentativa de a străbate în lung Obcina Mestecănişului mi-a fost întreruptă la jumătate de vremea care s-a stricat. Acum cerul s-a limpezit uimindu-mă cu albastrul pe care-l are numai deasupra Bucovinei. Aerul este rece şi încărcat cu miros de răşină. Pe munţii din jur se plimbă scame de ceaţă dar, ca o bună vestire, stânca Rarăului se vede strălucind albă în lumina dimineţii. Aflat la a treia ieşire pe munte de anul acesta pentru a mă îmbăia în frumuseţe, pentru a-mi trudi trupul dar pentru a-mi odihni sufletul, intenţionez...


Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI-VIII- Ratez o excursie dar castig prieteni


publicat Vineri, 15 Feb 2008, 15:09 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-VIII- Ratez o excursie dar câştig prieteni. (Obcina Mestecănişului, 16-17 iunie 1988) Planuri-planuri. Degeaba le faci, degeaba visezi la realizarea lor dacă în lanţul care le condiţionează se află un om care nu se ţine de cuvânt. Acest om este şeful şi-mi încurcă socotelile. Până la urmă le descurcă mai bine decât mă aşteptam şi iată-mă cu o mulţime de zile libere în faţă dar totuşi amărât. Amărât că deşi am destul timp liber nu am bani pentru a-mi realiza visul. Salariul pe care l-am luat este sub aşteptări. Cecilia văzându-mi starea dă din nou dovadă de cea mai deplină înţelegere, gest de care numai ea poate fi în stare, şi-mi dă dezlegare să folosesc bani din casă sperând să ne descurcăm într-un fel până la următorul salariu. Pentru mine a răsărit din nou soarele şi încep pregătirile de plecare. * Mă trezeşte aerul înmiresmat cu răşină. Deschid ochii şi văd fereastra compartimentului albăstrindu-se de lumina care prevesteşte zorii. Prin faţă îmi defilează coasta abruptă şi împădurită a Piciorului Înalt. Trenul intră năvalnic în Gura Humorului şi opreşte în gară. În compartiment pătrunde un bucovinean solid, cu mult roşu în obraji. Este suspect de voios la ora asta matinală. Descopăr motivul când...

Permalink - 0 comentarii

OFRANDE ABEONEI -VII-Sunt fericit.


publicat Marţi, 5 Feb 2008, 18:02 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE   ABEONEI-VII-     Cap. VII. Sunt fericit. Am descoperit ca sunt inzestrat cu simtul umorului.   (Gimalau, Pietrosul Bistritei, Rarau. 16-19 mai 1988)     Jumatatea lunii mai. Ciresul scoate din pantecul florii viitorul deliciu al papilelor gustative sau vremelnici cercei la urechi dragalase. Liliacul infloreste macedonschian, iar prin ureche se strecoara catre inima vocea patimasa a Mirabelei Dauer:   “Veniti: privighetoarea canta, si liliacul e’nflorit:   Cantati: nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit.   Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara.   Din inima imbatranita, din omul reajuns o fiara,   Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit,   Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit”   Stau intr-o poienita mangaiata de raze blande de soare. Printre molizi curge la vale o adiere racoroasa, semn ca undeva mai sus zapada inca nu s-a topit. Incet-incet inima-si potoleste bataile, iar rasuflarea revine la normal. Au trecut aproape trei ore de cand ma inclinasem reverentios perechii primordiale ce de secole asteapta trenul cu care urma sa vin eu la Pojorata. “Adam si Eva”, adapostiti la pieptul...

Permalink - 0 comentarii

Calatorind printre amintiri.


publicat Vineri, 25 Ian 2008, 9:59 in de-ale lui Constantin Asandei

CALATORIND PRINTRE AMINTIRI   (Rarau, 20-21 decembrie 2007)   Cu ceva vreme in urma, bradul de Craciun a devenit motiv de zazanie in familia noastra. Doua pareri contradictorii declansau conflictul dintre mine si Cecilia.     Odata trecute sarbatorile de iarna, bradutul, acel copacel rupt (ucis) din mediul lui si adus in casa pentru ca, impodobit cu multa dragoste, sa fie participant la bucuriile noastre, devine o povara…ceva in plus care trebuie aruncat devenind nefolositor. Dar cum sa arunci la gunoi acest simbol al nemuririi pe care tu insuti l-ai ucis ? Cum sa arunci musafirul asteptat cu atata nerabdare sa-ti intre in casa ? Singura solutie pentru evitarea acestor dispute a fost renuntarea de a mai impodobi brad de Craciun. Am rezistat doar un an apoi am recurs la un compromis. Am cumparat un brad artificial ; pe acesta il impodobesti, apoi il impachetezi frumos si-l pui la pastrare pana in urmatorul an. Toate bune si frumoase dar lipseste mirosul de cetina care da tot farmecul simbolului de Craciun. Ei, de aici am inceput eu a „trage spuza pe turta mea”…o iesire la munte de unde sa aduc cateva ramuri dintr-un brad din padure pentru a le pune in „facatura”…astfel avem mirosul natural de cetina fara a ucide un...

Permalink - 1 comentarii

OFRANDE ABEONEI VI-Nea Niculaie


publicat Duminică, 20 Ian 2008, 3:08 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-VI-   Nea Niculae   (Rarau, 25-30 ianuarie 1988)     Mai aveam un rest de concediu, din anul anterior, de luat si-mi era dor de o zi de iarna petrecuta pe munte. Am convins-o pe Cecilia sa apeleze si ea la concediu si sa mergem o saptamana pe Rarau.     Cu fes improvizat dintr-o jambiera, prevazut cu un canaf rosu fabricat de Cecilia, cu rucsacul incarcat cu mancare cat pentru un regiment, peste care tronau impozanti bocancii de schi, si cu schiurile pe umar, iata-ma pasind voios alaturi de sotia mea prin Campulungul Moldovenesc.     Mai facem cateva provizii si trecand pe langa grupul statuar cu Dragos si zimbrul o luam pe Valea Seaca in sus. Zapada este pusa intr-un strat subtire dar care se ingroasa pe masura ce urcam. Pentru a o proteja pe Cecilia de un efort prea mare optez pentru varianta care merge pe jos, prin padure, ocolind Dealul Bodea. Echipati corespunzator, asa cum le sta bine unor montagnarzi, urcam voiosi spre Poiana lui Mandrila apoi trecem usor o mica dunga si descindem in Poiana Sihastriei unde ne hotaram sa facem popas pentru masa de pranz. De sus, dinspre Rarau au inceput sa cada fulgi mari   de zapada, muntele impodobindu-se, parca, in cinstea sosirii noastre.     Am plecat mai departe; stratul...

Permalink - 0 comentarii

Ofrande Abeonei - V - 14 septembrie 1987 :: De inaltarea sfintei cruci


publicat Luni, 5 Nov 2007, 16:11 in de-ale lui Constantin Asandei

Eram de cateva zile pe meleaguri valcene in statiunea Voineasa. Culmile abrupte ale muntilor Latoritei si Lotrului (Steflesti) ma ispiteau, irezistibile. Dupa o escapada cu Cecilia si Antonella la saua Chica Lupului de pe culmea dintre Latorita si Lotru, fascinat de privelistea zonei inalte a Steflestilor, solicit si capat ingaduinta de la fetele mele pentru o tura de o zi, de unul singur, spre varful Steflesti. Urma o zi in care avea loc o premiera absoluta pentru mine: urma sa fac pentru prima data o excursie pe munte de unul singur si deasemenea urma sa-mi depasesc recordul de altitudine urcand la 2242 m. pe varful Steflesti, din muntii Lotrului, fata de cei 1900 m. ai varfului Toaca din Ceahlau. A doua zi dimineata , la ora cinci, am...

Permalink - 0 comentarii

Ofrande Abeonei IV - Semenic (1986) - De la pastravi la ceai de menta


publicat Vineri, 19 Oct 2007, 12:16 in de-ale lui Constantin Asandei

Printre activitatile organizate in timpul celor 12 zile petrecute in statiunea Semenic a fost si o excursie la renumitul (pe atunci) bazar sarbesc de la Oravita. Atunci l-am cunoscut pe Ionel Groza,ghid la O.J.T. Resita pentru care am simtit o desebita simpatie stabilindu-se intre noi o legatura care a durat pana la plecarea lui in ultima si “marea excursie”. Inchin aceste randuri celui ce a fost Ionel Groza. Natura serviciului, psihologia sefilor si egoismul colegilor de serviciu imi permit rareori sa-mi petrec concediul in timpul verii. Si tot din aceasta cauza rar mi se intampla sa-l petrec impreuna cu familia. Si pentru...

Permalink - 0 comentarii

Călătorind prin purgatoriu


publicat Miercuri, 10 Oct 2007, 9:24 in de-ale lui Constantin Asandei

Purgatoriu - In crestinismul catolic, loc in care unele suflete, dupa moarte, fiind lipsite de pacate prea grave ca sa fie condamnate la pedepsele din Infern, se crede ca poposesc un timp variabil, necesar purificarii, inainte de a fi transferate in Paradis… Victor Kernbach – Dictionar de mitologie generala (ed. Albatros, Bucuresti, 1955, pag.518) ”Dar vreau sa stiu, maestre-al meu, de vrei, cat drum mai e ? Caci sue-a coastei frunte mai sus decat s-o vad cu ochii mei.” Iar el: “E grea, atare-i acest munte, urcarea-ntaiu, ci-atat cat urci omoara si truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte. Cand calea-ti va parea atat de-usoara, incat urcarea fi-va pentru tine cum e pe-un rau al luntrei ce scoboara, atunci vei fi la tinta caii-‘n fine si-acolo vei afla si-odihna data. Nu-ti spun mai mult. Dar astea le stiu...

Permalink - 0 comentarii

Ofrande Abeonei -III- Fiarele


publicat Joi, 13 Sep 2007, 9:32 in de-ale lui Constantin Asandei

Dupa ce, plecati din Durau cu autobuzul, am ajuns la viaductul de la Poiana Teiului, Dumnezeu ne-a scos in cale un camion al carui sofer, din Vatra Dornei, ne-a luat pana la Zugreni. Ne-a lasat la gura Colbului de unde incepe traseul spre Rarau, pe valea Colbului si apoi în urcus direct, prin padure, spre cabana. Timpul extraordinar de frumos era numai bun de drumetie. Am prins drumul forestier, umbrit de arinis, care urca de-a lungul apei, cu Pietrosul Bistritei gata sa se prabuseasca deasupra noastra. Timpul, drumul si peisajul ne-a creat o stare de euforie care ne punea aripi la picioare. Am trecut pe langa o movila imensa de steril aflata la gura unei mine parasite dupa care drumul s-a...

Permalink - 1 comentarii

Ofrande Abeonei - II


publicat Miercuri, 5 Sep 2007, 10:17 in de-ale lui Constantin Asandei

Timpul a trecut, anii m-au facut mai intelept, zburdalnicia copilariei a ramas undeva in urma, tumultul tineretii s-a mai atenuat. Eram de-acum cap de familie, tatal unei fetite nici mai zburdalnica, nici mai potolita decat eram eu la anii ei. Trecusera aproape 16 ani de cand in minte-mi se incrustase imaginea muntelui. 16 ani de cand il visam. Incet-incet, starea materiala a prins a permite sa-mi potolesc patima. Mai intii am descoperit revista ,,Romania Pitoreasca” ,apoi micile ghiduri turistice din colecţia ,,Munţii Nostri”. Am inceput sa le cumpar si sa visez citindu-le. Inceputul l-am facut cu bicicleta pe sosea, vizitand manastirile din Muntii Neamtului si apoi pe cele din nordul Moldovei In una din aceste excursii am parcurs drumul de la Targu Neamt...

Permalink - 1 comentarii

Ofrande Abeonei -I-


publicat Marţi, 28 Aug 2007, 7:32 in de-ale lui Constantin Asandei

In acest jurnal, faptele povestite precum si personajele sunt reale. M-am ferit sa aduc vre-o jignire cuiva. Am fost educat in spiritul respectului fata de semenul meu, omul, fie el prieten sau neprieten. Daca cineva din cei care vor aparea aici considera ca l-am vazut altfel decat este, nu are decat sa demonstreze ca m-am inselat. Cu respect pentru toti, C. Asandei De cand, de ce si cum am inceput. De cand ? Probabil de cand am descoperit ca pozitia normala a omului este cea verticala si ca deplasarea il ajuta sa descopere noutati fascinante. De ce ? Pentru ca daca omul nu ar fi fost curios ar trai si astazi in pesteri si s-ar hrani cu radacini. Cum am inceput ? Aici povestea e mai lunga....

Permalink - 1 comentarii

Si ce ? ... - Muntii Rodnei, 2-9 iulie 2007


publicat Luni, 20 Aug 2007, 9:36 in de-ale lui Constantin Asandei

Inhamati la rucsacuri (al meu 32 kg., numai eu am avut curajul sa-l cantaresc), eu, Antonella si Sasha (fara rucsac) luam drumul garii pentru a pleca in a doua aventura din anul acesta: o parcurgere a cca. 90% din creasta principala a Muntilor Rodnei, de la est la vest, abordand traseul din valea Somesului Mare, din comuna Shantz spre vf.Ineu-Pietrosul Rodnei-orasul Borsha din Maramures pe valea Viseului.(din cauza lipsei diacriticilor voi scrie unele denumiri incercand sa redau pronuntia reala). Mi-am propus parcurgerea traseului in sapte etape lejere, asa ca timpii reali de mers sunt cei din volumul Muntii Rodnei din colectia “muntii nostri”. Timpul este splendid, dispozitia noastra excelenta. In drumul pana la gara ne insoteste, cum a mai facut si alta data, o buna prietena a Sashei, o maidaneza alba cu o statura ce impune respect. Gasim un tren inconjurat de multi purtatori de rucsacuri, de parca tot...

Permalink - 0 comentarii

Debut. Ceahlau, 15-16 iunie 2007


publicat Sâmbătă, 11 Aug 2007, 16:17 in de-ale lui Constantin Asandei

Imi propusesem o iesire usoara,un fel de promenada pe urmele lui Calistrat Hogas, prin Muntii Neamtului, cu durata de doua zile si cu o noapte in cort. Sunt adeptul calatoriilor solitare, iar in cazurile cand am fost insotit tovarasi mi-au fost fiica mea Antonella si cate un mic patruped de gen feminin (metis de Tekel), mai intai Kiki, iar dupa plecarea acesteia pe “vesnicile plaiuri ale vanatoarei” pe Sasha (prima era “blonda” , actuala este “bruneta”). De data aceasta doream sa-mi testez capacitatea de adaptare si le propusesem celor doi noi prieteni, doi tineri, sa ma insoteasca. Mi s-a parut ca, desi au acceptat, tinerii mei prieteni, amatori de calatorii dure care sa-i solicite fizic, au facut-o doar pentru a nu ma refuza. Urmarit de aceasta impresie, cu prima ocazie care mi s-a ivit “am schimbat macazul” ; doua zile in Ceahlau : ziua a I-a, 15.06 ora...

Permalink - 1 comentarii