Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Parteneri
|
de-ale lui Constantin Asandei
publicat Joi, 25 Iun 2009, 21:35 in de-ale lui Constantin Asandei
GAVRILĂ ( Munţii Rodnei – ianuarie 1991)
Soarele se ridică de după pintenul Cornedeiului încălzind blând şi trist, parcă, plaiul larg ce coboară de sub barba Pietrosului şi se opreşte domol în apa Vişeului. Stau rezemat de trunchiul unui molid şi privesc în apa Pietroasei ce curge nepăsătoare tăind un colţ din ograda lui Gavrilă. Dar el n-o mai vede, n-o mai aude, nu-i mai pasă de ea. Gavrilă a închis ochii pentru totdeauna doar cu câteva zile înainte de a împlini treizeci şi doi de ani, îngenunchiat de crunta boală numită cancer. Nu am avut timp să stau mai mult cu Gavrilă dar atât cât am stat l-am îndrăgit. Cu două zile în urmă am primit teribila veste. Nu am fost surprins pentru că deznodământul era de aşteptat. După ce a colindat spitalele din Borşa şi Baia Mare a stat mai bine de o lună la Spitalul Militar din Iaşi unde diagnosticul de lombosciatică stabilit de... specialiştii celor două spitale maramureşene unde a fost internat anterior venirii la Iaşi a fost infirmat şi a fost stabilit cel real ce poartă un nume complicat dar şi altul simplu, pe înţelesul tuturor: cancer în faza... Permalink - 0 comentarii | publicat Duminică, 18 Ian 2009, 23:47 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XX- Simfonia Maramureşului.Partea a I-a. Întâlniri de gradul zero. (Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei,
1-11august 1990)În
memoria eroilor acestei povestiri care,între
timp, au plecat în călătoria fără întoarcere. 13 iunie 2008 1. Miercuri. Soarele alunecă încet spre orizontul de
dincolo de râul Suceava lungind, a odihnă pentru noapte, umbra copacilor. O
adiere ce curge dinspre munte răcoreşte aerul înfierbântat peste zi. În copacii
cimitirului de peste drum păsăretul îşi acordează trilurile pentru concertul
serii. Stau la o masă în curtea bătrânului Ivan, tatăl unui vecin de-al meu, şi
ne cinstim cu un pahar de ţuică. Mă aflu pentru prima dată la Vereşti, un sat
mai răsărit din apropierea vechii capitale a Moldovei, Suceava lui Ştefan cel
Mare. Calmul şi liniştea ce domnesc aici, căldura cu care am fost întâmpinat de
domnul şi doamna Ivan îmi induc o extraordinară linişte sufletească. Sorbim din
păhăruţul cu ţuică şi vorbim de-ale noastre, de-ale ceferiştilor (gazda mea
este meseriaş la revizia de vagoane din Suceava). Lucian, nepotul lor, vine cu
ceştile aburinde, cu cafea, şi se aşează şi el la vorbă. Îi spun domnului Ivan
ce vom face în următoarele zile.Dar cum am ajuns la Vereşti?.Fiind
în concediu de odihnă, încălzit de escapada de acum o... Permalink - 0 comentarii | publicat Vineri, 26 Dec 2008, 2:22 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XIX. Primesc încă o lecţie. (Piatra Craiului, 2-3 iulie 1990) 1, Duminică Încă mai atârnă flenduri din pielea
drăgălaşelor mele băşici făcute la tălpi pe când călcam plaiurile Obcinei
Feredeului, iar unghiile de la degetele mari ale picioarelor mai păstrează
culoarea albastră-vineţie a sângelui îngrămădit la efortul urcuşurilor şi
coborâşurilor, când un spiriduş îmi face liniştea cioburi răscolindu-mi dorul
de ducă. Aş vrea o noutate dar nu mă pot hotărî. Înşir pe masă ghidurile
turistice şi nu ştiu pe care să-l aleg. De pe coperta celui al Pietrei Craiului
îmi sare în ochi fotografia incitantă acrestelor. Calculez distanţa până acolo,
mijloacele de transport ce să mă ducă în apropiere şi timpul necesar pentru
drumul dus-întors, la care adaug pe cel necesar pentru excursia propriu zisă,
şi hotărăsc: a treia excursie de anul acesta o voi face în Piatra Craiului.Drept urmare, când soarele mai are de parcurs
o „şchioapă“ bunăpână să se ascundă sub linia orizontului iată-mă instalat în
trenul personal 6004 care mă va duce până la Braşov apoi, cu un alt tren, voi
merge la Zărneşti de unde voi urca pe creasta Pietrei Craiului pentruca, după
ce o voi fi parcurs în lung, să cobor la Podul Dâmboviţei, iar de aici, cu
vre-un mijloc auto, să... Permalink - 0 comentarii | publicat Duminică, 19 Oct 2008, 22:00 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI – XVIII- Prefaţă la
volumul al III-lea Dacă soarta ar fi vrut să-mi petrec viaţa alături
de altcineva decât de Cecilia oare mi s-ar fi permis satisfacerea pasiunii
mele, drumeţia montană? Foarte greu de răspuns. Dar din toţi cunoscuţii mei
căsătoriţi precum şi din cei întâlniţi în peripeţiile mele doar un singur
bărbat a obţinut aprobarea dar, după cum bănuiesc, destul de greu. Antonella nu este băiat dar m-a însoţit în
drumeţii destul de dificile comportându-se cum nu mulţi băieţi sunt în stare.Lor, Ceciliei şi Antonellei, le dedic acest volum şi le sunt
recunoscător pentru sprijin..Iaşi,
11 martie 1999. Oul încondeiat de la
Ehreşte (Obcina
Feredeului, 19-21 aprilie 1990) 1. Joi - Dhomnu’ phutem sta şî noi aişi?Nu-i nevoie să
întorc privirea de la fereastră pentru că, după accent ştiu cu cine am de a
face. -Poftim,
e liber!Ţigăncile intră. Sunt două, îmbrăcate în
costumaţia lor specifică. Una mai în vârstă poartă o fustă de mătase
galben-aurie cu flori mari, albast re şi o bluză roz cu flori galbene;
cealaltă mai tânără, ducând un prunc în braţe, poartă o fustă, din acelaşi
material, roşu aprins, cu flori verzi şi o flanelă galbenă de mohair sub care
se zăreşte o bluză roz... Permalink - 0 comentarii | publicat Duminică, 21 Sep 2008, 3:45 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XVII- Am nimerit în paradis. (Munţii Rodnei, 19-21 februarie 1990) Mai devreme decât îndrăznisem să
sper, încep ascensiunile montane de anul acesta. Aşa cum stabilisem cu Grigori-senior,
urmează sa merg la Borşa pentru a lua a doua „tranşă“ de
cartofi. Din decembrie anul trecut, când am făcut ultimul drum la
Borşa, şi până acum, în istoria ţării, în viaţa
romanilor, s-au produs mutaţii radicale trecându-se de la întunecata
„epoca de aur“ la epoca democratiei. Aprovizionarea cu alimente a Iaşiului
s-a ameliorat oarecum dar cum, spre norocul meu, cartofii sunt
plătiţi trebuie să merg să-i iau. Spun spre norocul meu
pentru că nu-mi arde mie de cartofi, cât mă răscoleşte
dorul de munte. Aşadar, în zi de marţi, 18 februarie
1990, în faptul serii, cu schiurile în spinare, urc în acceleratul ce
pleacă spre Timişoara şi apuc calea muntelui într-un prim voiaj,
voiaj care sper să fie un preludiu la celelalte cinci pe care le-am
programat pentru anul acesta. Fără peripeţii deosebite, mai mult
dormind obosit fiind după o tură de serviciu de noapte, datorită
emoţiilor provocate de gândul la viitoarea întâlnire cu muntele nu mă
odihnisem deloc în timpul zilei, iată-mă ajuns la Salva unde
urmează să aştept trei ore trenul care mă va... Permalink - 0 comentarii | publicat Sâmbătă, 26 Iul 2008, 20:04 in de-ale lui Constantin Asandei
Rânduri pentru prieteni (Ceahl ău, 2-4 iulie 2008) 1 Marţi. Tare greu mai este de făcut un rucsac mare în care pui lucruri puţine! Dar
altul mai mic nu am aşa că am aruncat, pe lângă cele necesare, o carte alături
de o revista Rebus (inutile, după unii) şi 62 de toamne, ierni, primăveri şi
veri, de-a valma (inutile, după mine) şi iată-ne aşteptând în răcoarea
dimineţii plecarea spre Durău a microbuzului firmei Geo-Tur. Prima ieşire la
munte de anul acesta am pus-o la cale împreună cu Antonella şi „ profa de
chimie“ (în particular, Rădiţa); echipa este completată cu fiica ei, Sara şi,
bineînţeles, cu nelipsita Saşa care se dovedeşte a fi cea mai vioaie membră a
grupului; cu limba scoasă, mai-mai să se împiedice în ea, aleargă de la unul la
altul îndemnându-ne, parcă, să plecăm odată. Şi plecăm. Şoferul, moldovean sadea, conduce domol, creându-ne condiţii să
ne delectăm cu imaginea lanurilor poleite de razele soarelui dar şi a satelor
care-şi schimbă înfăţişarea de la un an la altul, mai să nu le mai cunoşti; parafrazându-l
pe un fost ministru al transporturilor îmi vine să spun: „spanioli, italieni,
aici sunt banii voştri!“ Mastodonţi de multe tone ne depăşesc în huruit
asurzitor de motoare, grăbindu-se la treburile lor, din când în când... Permalink - 0 comentarii | publicat Miercuri, 16 Iul 2008, 4:31 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XVI- Examen în şaua Ştiol. (Munţii
Rodnei8-9 decembrie 1989) Nici
prin gând nu mi-ar fi trecut că voi mai vedea muntele înainte de
primăvara viitoare. Dar prin jocul hazardului şi bunăvoinţa
Cecilieiam obţinut un mic
„supliment” de două zilepetrecute în
împărăţia muntelui constituind totodată una din cele mai plăcute
surprize oferite de luna cadourilor. Dar înainte de a povesti peripeţia
propriuzisă pe munte, peripeţie care a constituit pentru mine un
examen foarte serios pe care, din fericire, l-am trecut cu bine trebuie să
povestesc cum s-a ajuns la aceasta. În una din zilele lunii noiembrie, când at â t eu cât şi Cecilia eram la serviciu, Antonella
a primit un telefon din Borşa, de la Maria, şi a fost rugată să
rezerve o cameră la hotel pentru că va veni sâmbăta următoare
la Iaşi cu nişte probleme. Antonella, care ştia din povestirile
mele cine-i Maria, i-a propus să stea la noi pentru că le suntem
datori în urma găzduirii ce mi-o oferiseră în vară. Nici când
Maria a spus că nu vine singurăci împreună cu unchiul şi mătuşa ei Antonella nu a
dezarmat (şi bine a făcut) insistând să vină la noi. Până
la urmă s-au înţeles ca sâmbătă, la trenul de dimineaţă,
să-i aştepte cineva la gară. Zis şi făcut! Sâmbătă
dimineaţă, la... Permalink - 0 comentarii | publicat Luni, 30 Iun 2008, 2:55 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XV- „ Ce
bine e să ai pe lume-o casă !” (Căliman, 24-27 septembrie 1989) După recunoaşterea făcută luna trecută în
Căliman iată că a venit vremea să-mi fac rucsacul şi să pornesc în călătorie încercând
să explorez creasta principală a Călimanului. Mi-am planificat excursia astfel:
plecarea cu trenul de la Iaşi până la Vatra Dornei, vizită la Costică Adam şi
petrecerea unei nopţi la el, călătorie cu autobuzul care duce minerii, coborâre
la Neagra Şarului apoi „per pedes” pe traseul : Plaiul lui Ţarcă-stâncile
„12 Apostoli”-Gura Haitii-Călimanul Cerbului (2013 m.)-Iezerul Călimanului(2032
m.)-Bradul Ciont (1899 m.)-Reţitiş (2021 m.)-Negoiul Unguresc (2081
m.)-Pietrosul Călimanului (2100 m.)- Gruiu (1882 m.)-Ruscii (1913 m.)-Ciungetul
(1923 m.)-Strunia (1885 m.)-Bistriciorul (1890 m.), iar de aici, coborâre pe
valea Dornei către Dornişoara apoi, cu trenul, la Iaşi. 1. Duminică. Ora 15.48. Sirena locomotivei rage leonin
(mă cuprinde nostalgia amintindu-mi „uuu-ul” locomotivei cu aburi) şi trenul se
pune în mişcare. În compartiment am drept companioni: o familie despre care
aflu că este din Neagra Şarului, se numeşte Negrău şi vine dintr-un sejur
petrecut la mare, alte două locuri sunt ocupate de doi... Permalink - 0 comentarii | publicat Marţi, 17 Iun 2008, 3:35 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI – XIV- Criminalii ( Căliman 14-16 august 1989) 1. Luni. Pentru mine orice călătorie este o sărbătoare.
Mă aflu deci la începutul unei sărbători care debutează cu o dimineaţă splendidă
de vară ce ne crează o exuberantă stare sufletească; Ceciliei, mie şi
Antonellei. Suntem instalaţi într-un compartiment de tren pe care-l vom împărţi
cu tovarăşii noştri de călătorie, timp de câteva ceasuri, până la Vatra Dornei
unde urmează să petrecem trei zile. În aşteptarea plecării trenului studiez pe
vremelnicii noştri companioni, un bărbat şi două femei (mamă şi fiică,
probabil); în ultima clipă celelalte două locuri rămase libere sunt ocupate de
o pereche cam de vârsta noastră, femeia îmbrăcată într-un doliu studiat ;
nobleţea discretă a trăsăturilor feţei bărbatului îmi atrage atenţia, cu toate
că este nebărbierit. Trenul se pune în mişcare şi limbile se
desleagă. Aflu astfel că cele trei persoane pe care le-am găsit în compartiment
sunt din Răducăneni şi merg la Cacica unde de ziua Adormirii Maicii Domnului
biserica catolică organizează o slujbă religioasă într-o capelă amenajată în
salină. Discutând nici nu-mi dau seama când trece... Permalink - 0 comentarii | publicat Joi, 5 Iun 2008, 21:50 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE
ABEONEI-XIII- Preludiu la „Simfonia
Maramureşului’’ (Munţii Rodnei-13-16
iunie 1989) Nici nu a trecut o lună de când m-am
întors din Bucegi şi dorul de munte nu mă lasă în pace. Orgoliul meu cere
spălarea ruşinii ; faptul că am fost nevoit să abandonez ascensiunea pe
Pietrosul Rodnei îmi provoacă insomnii şi visez cu ochii deschişi la piscurile
Munţilor Rodnei. Îmi fac planul : plecarea cu trenul până la
Vatra Dornei, iar de aici cu vre-un mijloc de transport să merg până la Pasul
Prislop ; după ce-mi voi petrece noaptea la hanul de aici să plec pe culmea
Ştiolului, iar din şaua Gargalău să mă îndrept, urmând linia crestei, spre
Pietrosul apoi să cobor la Borşa. În varianta că nu voi avea posibilitatea să
ajung la Prislop îmi voi continua drumul cu următorul tren spre Salva şi voi
ataca traseul spre ţinta călătoriei din Pasul Şetref. 1-Joi Mă scol cu noaptea în cap. Rucsacul e aranjat de
aseară, aşa cănu am altceva de făcut
decât, după ce risipesc umbrele somnului cu câţiva pumni de apă rece, să-l aburc
în spinare şi, după ce-mi iau rămas bun de laCecilia şi Antonella, să plec. O curea se rupe (semn rău, îmi trece prin
minte) întârziindu-mi plecarea cu câteva minute necesare reparaţiei. Nu sunt
superstiţios aşa că... Permalink - 0 comentarii | publicat Vineri, 16 Mai 2008, 3:56 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XII- Poveste cu Viorel, flori şi capre
negre. (Bucegi, 12-14 iunie 1989) 1. Duminică . Sunt un fur! Gândul că prin înşelcine, fără vre-un
efort, am furat frumuseţe nu mă lasă în pace. Pentru că
prin fraudă mi-am încălzit sufletul la frumuseţea Bucegilor.
Mi-am urcat fundul în telecabină şi fără strop de transpiraţie
am ajuns în împărăţia zeilorbucurându-mă de splendorile celeste fără a avea acest
drept. Mustrările de conştiinţă nu mă lasă în
pace şi mă hotărăsc să-mi răscumpăr păcatul. Înşir hărţile pe masă, iau compasul şi creionul în
mână şi mă apuc de făcut planuri; voi merge cu trenul la
Sinaia, de aici voi urca cu “sfânta talpă” pe platoul Bucegilorurmând traseul de sub telecabină până
la cota 1400m., de aici, pe traseul de iarnă, până la vârful Furnica şi
în continuare la vârful Omul, apoi voi coborî la Diham; voi urca la vârful Postăvaru,
voi coborî la Poiana Braşov şi apoi în oraşul Braşov.
Calculez numărul de zile, necesarul de alimente, fac aprovizionarea şi
în prag de seară urc în trenul de persoane Iaşi-Braşov. Am tovarăşi
de călătorie un cetăţean din Hârlău şi un armean
din Iaşi care merg într-o delegaţie la Braşov. Armeanul are un debit verbal de să
te ducă la disperare. Posedă o geantă de voiaj imensă pe
care şi-o... Permalink - 0 comentarii | publicat Luni, 5 Mai 2008, 1:37 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE
ABEONEI-XI- Din Pietrosul Rodnei la Caraiman,
via Marea Neagră. ( Rodnei-Maramureşului-“Marea cea Mare”-Bucegi,
10-22 aprilie 1989) (partea a I-aMaramu reşul) E
primăvară, o primăvară splendidă. Urzicile nu se dau (încă) la cartelă, prin urmare
sunt nelipsite de la masă şi, preparate după diferite reţete, formează alimentul
de bază al clasei muncitoare. Fierul pe care-l conţin alungă din mine moleşeala
iernii şi mă umple de neastâmpăr. Luna
aprilie nu este o lună de vacanţă pentru proletarul supt de lipitoarea
capitalistă şi nici pentru cumetrii, fraţii, nepoţii sau alte grade de rudenie
şi nerudenie ale reprezentanţilor poporului, aleşi în mod democratic. Aceştia se
duc vara să-i tâmpească soarele pe litoral sau să li se inflameze amigdalele de
la berea răcită în izvoarele sau râurile de pe munte. Pe lângă aceştia mai sunt
“pedepsiţi” şi “sufleorii” care suflă “regizorilor”replicile“actorilor” Ţinându-se
cont de rezultatele obţinute de mine în procesul muncii sunt favorizat şi trimis
în concediu în luna aprilie. Visând la sărutul muntelui m-am antrenat încă din
toamnă pentru întâlnirea cu el, stabilindu-mi un program zilnic de gimnastică
pentru a-mi mări capacitatea de efort.... Permalink - 0 comentarii | publicat Duminică, 23 Mar 2008, 16:09 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-X- Dragoste la prima vedere. (Suhard-Rodnei-29 septembrie-3 octombrie 1988.) Cu hărţi şi ghiduri turistice împrăştiate pe masă, cu coatele printre ele şi bărbia în pumni privesc ţintă la peretele din faţa mea. Sunt rupt de realitate, iar acolo unde privesc văd culmi de munţi, văi adânci, câini albi şi umila-mi făptură plutind peste ele. Mă scutur şi revin la prezent. Nu mai am decât puţine zile până când voi pleca în prima mare şi reală aventură a vieţii mele. Plec din nou pe munte. Ce-i drept nu pentru prima dată dar voi face pentru prima dată nişte lucruri: -primul traseu foarte lung, în zone unde la vremea asta nu prea sunt mulţi oameni; -prima dată când plec pentru o durată mai mare de trei zile, adică aproximativ şapte, durata presupunând şi un bagaj mai greu (alimente, haine); -pentru că zona pe care o parcurg este lipsită de locuri amenajate pentru cazare (cabane, hoteluri, refugii) este posibil ca majoritatea nopţilor să le petrec de unul singur în cine ştie ce adăpost; -o bună parte din traseu este la mare altitudine, osciland în jurul a 2000 m., prin zone destul de sălbatice, aşa cum am văzut de pe Omul Suhardului că arată Munţii Rodnei. In mine, două simţăminte duc o luptă pe viaţă şi pe moarte. Raţiunea: mă, nu fi prost! Ce rost are să-ţi... Permalink - 0 comentarii | publicat Marţi, 4 Mar 2008, 22:22 in de-ale lui Constantin Asandei
(Obcina Mestecănişului – Suhard. 18-20 iulie 1988)
Sunt un mare încăpăţânat. Nu ştiu sigur dacă-i încăpăţânare, cum spun unii, sau dorinţa de a realiza ce mi-am propus indiferent de ce piedici apar în cale. Cu toată vremea închisă şi ploaia din ziua precedentă iată-mă, după o călătorie de aproape o noapte, pe peronul autogării de la Câmpulung Moldovenesc aşteptând cu răbdarea de care numai eu sunt în stare, autobuzul care mă va duce până la Moldova Suliţa, pe valea râului Moldova, pentru a-mi finaliza visul de luna trecută când tentativa de a străbate în lung Obcina Mestecănişului mi-a fost întreruptă la jumătate de vremea care s-a stricat. Acum cerul s-a limpezit uimindu-mă cu albastrul pe care-l are numai deasupra Bucovinei. Aerul este rece şi încărcat cu miros de răşină. Pe munţii din jur se plimbă scame de ceaţă dar, ca o bună vestire, stânca Rarăului se vede strălucind albă în lumina dimineţii. Aflat la a treia ieşire pe munte de anul acesta pentru a mă îmbăia în frumuseţe, pentru a-mi trudi trupul dar pentru a-mi odihni sufletul, intenţionez... Permalink - 0 comentarii | publicat Vineri, 15 Feb 2008, 15:09 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-VIII- Ratez o excursie dar câştig prieteni. (Obcina Mestecănişului, 16-17 iunie 1988) Planuri-planuri. Degeaba le faci, degeaba visezi la realizarea lor dacă în lanţul care le condiţionează se află un om care nu se ţine de cuvânt. Acest om este şeful şi-mi încurcă socotelile. Până la urmă le descurcă mai bine decât mă aşteptam şi iată-mă cu o mulţime de zile libere în faţă dar totuşi amărât. Amărât că deşi am destul timp liber nu am bani pentru a-mi realiza visul. Salariul pe care l-am luat este sub aşteptări. Cecilia văzându-mi starea dă din nou dovadă de cea mai deplină înţelegere, gest de care numai ea poate fi în stare, şi-mi dă dezlegare să folosesc bani din casă sperând să ne descurcăm într-un fel până la următorul salariu. Pentru mine a răsărit din nou soarele şi încep pregătirile de plecare. * Mă trezeşte aerul înmiresmat cu răşină. Deschid ochii şi văd fereastra compartimentului albăstrindu-se de lumina care prevesteşte zorii. Prin faţă îmi defilează coasta abruptă şi împădurită a Piciorului Înalt. Trenul intră năvalnic în Gura Humorului şi opreşte în gară. În compartiment pătrunde un bucovinean solid, cu mult roşu în obraji. Este suspect de voios la ora asta matinală. Descopăr motivul când... Permalink - 0 comentarii | publicat Marţi, 5 Feb 2008, 18:02 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-VII- Cap. VII. Sunt fericit. Am descoperit ca sunt inzestrat cu simtul umorului. (Gimalau, Pietrosul Bistritei, Rarau. 16-19 mai 1988) Jumatatea lunii mai. Ciresul scoate din pantecul florii viitorul deliciu al papilelor gustative sau vremelnici cercei la urechi dragalase. Liliacul infloreste macedonschian, iar prin ureche se strecoara catre inima vocea patimasa a Mirabelei Dauer: “Veniti: privighetoarea canta, si liliacul e’nflorit: Cantati: nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit. Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara. Din inima imbatranita, din omul reajuns o fiara, Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit” Stau intr-o poienita mangaiata de raze blande de soare. Printre molizi curge la vale o adiere racoroasa, semn ca undeva mai sus zapada inca nu s-a topit. Incet-incet inima-si potoleste bataile, iar rasuflarea revine la normal. Au trecut aproape trei ore de cand ma inclinasem reverentios perechii primordiale ce de secole asteapta trenul cu care urma sa vin eu la Pojorata. “Adam si Eva”, adapostiti la pieptul... Permalink - 0 comentarii | publicat Vineri, 25 Ian 2008, 9:59 in de-ale lui Constantin Asandei
CALATORIND PRINTRE AMINTIRI
(Rarau, 20-21 decembrie 2007)
Cu ceva vreme in urma, bradul de Craciun a devenit motiv de zazanie in familia noastra. Doua pareri contradictorii declansau conflictul dintre mine si Cecilia. Odata trecute sarbatorile de iarna, bradutul, acel copacel rupt (ucis) din mediul lui si adus in casa pentru ca, impodobit cu multa dragoste, sa fie participant la bucuriile noastre, devine o povara…ceva in plus care trebuie aruncat devenind nefolositor. Dar cum sa arunci la gunoi acest simbol al nemuririi pe care tu insuti l-ai ucis ? Cum sa arunci musafirul asteptat cu atata nerabdare sa-ti intre in casa ? Singura solutie pentru evitarea acestor dispute a fost renuntarea de a mai impodobi brad de Craciun. Am rezistat doar un an apoi am recurs la un compromis. Am cumparat un brad artificial ; pe acesta il impodobesti, apoi il impachetezi frumos si-l pui la pastrare pana in urmatorul an. Toate bune si frumoase dar lipseste mirosul de cetina care da tot farmecul simbolului de Craciun. Ei, de aici am inceput eu a „trage spuza pe turta mea”…o iesire la munte de unde sa aduc cateva ramuri dintr-un brad din padure pentru a le pune in „facatura”…astfel avem mirosul natural de cetina fara a ucide un... Permalink - 1 comentarii | publicat Duminică, 20 Ian 2008, 3:08 in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-VI- Nea Niculae
(Rarau, 25-30 ianuarie 1988)
Mai aveam un rest de concediu, din anul anterior, de luat si-mi era dor de o zi de iarna petrecuta pe munte. Am convins-o pe Cecilia sa apeleze si ea la concediu si sa mergem o saptamana pe Rarau.
Cu fes improvizat dintr-o jambiera, prevazut cu un canaf rosu fabricat de Cecilia, cu rucsacul incarcat cu mancare cat pentru un regiment, peste care tronau impozanti bocancii de schi, si cu schiurile pe umar, iata-ma pasind voios alaturi de sotia mea prin Campulungul Moldovenesc.
Mai facem cateva provizii si trecand pe langa grupul statuar cu Dragos si zimbrul o luam pe Valea Seaca in sus. Zapada este pusa intr-un strat subtire dar care se ingroasa pe masura ce urcam. Pentru a o proteja pe Cecilia de un efort prea mare optez pentru varianta care merge pe jos, prin padure, ocolind Dealul Bodea. Echipati corespunzator, asa cum le sta bine unor montagnarzi, urcam voiosi spre Poiana lui Mandrila apoi trecem usor o mica dunga si descindem in Poiana Sihastriei unde ne hotaram sa facem popas pentru masa de pranz. De sus, dinspre Rarau au inceput sa cada fulgi mari de zapada, muntele impodobindu-se, parca, in cinstea sosirii noastre.
Am plecat mai departe; stratul... Permalink - 0 comentarii | publicat Luni, 5 Nov 2007, 16:11 in de-ale lui Constantin Asandei
Eram de cateva zile pe meleaguri valcene in statiunea Voineasa. Culmile abrupte ale muntilor Latoritei si Lotrului (Steflesti) ma ispiteau, irezistibile. Dupa o escapada cu Cecilia si Antonella la saua Chica Lupului de pe culmea dintre Latorita si Lotru, fascinat de privelistea zonei inalte a Steflestilor, solicit si capat ingaduinta de la fetele mele pentru o tura de o zi, de unul singur, spre varful Steflesti.
Urma o zi in care avea loc o premiera absoluta pentru mine: urma sa fac pentru prima data o excursie pe munte de unul singur si deasemenea urma sa-mi depasesc recordul de altitudine urcand la 2242 m. pe varful Steflesti, din muntii Lotrului, fata de cei 1900 m. ai varfului Toaca din Ceahlau.
A doua zi dimineata , la ora cinci, am... Permalink - 0 comentarii | publicat Vineri, 19 Oct 2007, 12:16 in de-ale lui Constantin Asandei
Printre activitatile organizate in timpul celor 12 zile petrecute in statiunea Semenic a fost si o excursie la renumitul (pe atunci) bazar sarbesc de la Oravita. Atunci l-am cunoscut pe Ionel Groza,ghid la O.J.T. Resita pentru care am simtit o desebita simpatie stabilindu-se intre noi o legatura care a durat pana la plecarea lui in ultima si “marea excursie”. Inchin aceste randuri celui ce a fost Ionel Groza. Natura serviciului, psihologia sefilor si egoismul colegilor de serviciu imi permit rareori sa-mi petrec concediul in timpul verii. Si tot din aceasta cauza rar mi se intampla sa-l petrec impreuna cu familia. Si pentru... Permalink - 0 comentarii | publicat Miercuri, 10 Oct 2007, 9:24 in de-ale lui Constantin Asandei
Purgatoriu - In crestinismul catolic, loc in care unele suflete, dupa moarte, fiind lipsite de pacate prea grave ca sa fie condamnate la pedepsele din Infern, se crede ca poposesc un timp variabil, necesar purificarii, inainte de a fi transferate in Paradis…
Victor Kernbach – Dictionar de mitologie generala (ed. Albatros, Bucuresti, 1955, pag.518)
”Dar vreau sa stiu, maestre-al meu, de vrei,
cat drum mai e ? Caci sue-a coastei frunte
mai sus decat s-o vad cu ochii mei.”
Iar el: “E grea, atare-i acest munte,
urcarea-ntaiu, ci-atat cat urci omoara
si truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte.
Cand calea-ti va parea atat de-usoara,
incat urcarea fi-va pentru tine
cum e pe-un rau al luntrei ce scoboara,
atunci vei fi la tinta caii-‘n fine
si-acolo vei afla si-odihna data.
Nu-ti spun mai mult. Dar astea le stiu... Permalink - 0 comentarii | publicat Joi, 13 Sep 2007, 9:32 in de-ale lui Constantin Asandei
Dupa ce, plecati din Durau cu autobuzul, am ajuns la viaductul de la Poiana Teiului, Dumnezeu ne-a scos in cale un camion al carui sofer, din Vatra Dornei, ne-a luat pana la Zugreni. Ne-a lasat la gura Colbului de unde incepe traseul spre Rarau, pe valea Colbului si apoi în urcus direct, prin padure, spre cabana. Timpul extraordinar de frumos era numai bun de drumetie.
Am prins drumul forestier, umbrit de arinis, care urca de-a lungul apei, cu Pietrosul Bistritei gata sa se prabuseasca deasupra noastra. Timpul, drumul si peisajul ne-a creat o stare de euforie care ne punea aripi la picioare. Am trecut pe langa o movila imensa de steril aflata la gura unei mine parasite dupa care drumul s-a... Permalink - 1 comentarii | publicat Miercuri, 5 Sep 2007, 10:17 in de-ale lui Constantin Asandei
Timpul a trecut, anii m-au facut mai intelept, zburdalnicia copilariei a ramas undeva in urma, tumultul tineretii s-a mai atenuat. Eram de-acum cap de familie, tatal unei fetite nici mai zburdalnica, nici mai potolita decat eram eu la anii ei. Trecusera aproape 16 ani de cand in minte-mi se incrustase imaginea muntelui. 16 ani de cand il visam. Incet-incet, starea materiala a prins a permite sa-mi potolesc patima.
Mai intii am descoperit revista ,,Romania Pitoreasca” ,apoi micile ghiduri turistice din colecţia ,,Munţii Nostri”. Am inceput sa le cumpar si sa visez citindu-le.
Inceputul l-am facut cu bicicleta pe sosea, vizitand manastirile din Muntii Neamtului si apoi pe cele din nordul Moldovei
In una din aceste excursii am parcurs drumul de la Targu Neamt... Permalink - 1 comentarii | publicat Marţi, 28 Aug 2007, 7:32 in de-ale lui Constantin Asandei
In acest jurnal, faptele povestite precum si personajele sunt reale. M-am ferit sa aduc vre-o jignire cuiva. Am fost educat in spiritul respectului fata de semenul meu, omul, fie el prieten sau neprieten. Daca cineva din cei care vor aparea aici considera ca l-am vazut altfel decat este, nu are decat sa demonstreze ca m-am inselat.
Cu respect pentru toti, C. Asandei
De cand, de ce si cum am inceput. De cand ? Probabil de cand am descoperit ca pozitia normala a omului este cea verticala si ca deplasarea il ajuta sa descopere noutati fascinante. De ce ? Pentru ca daca omul nu ar fi fost curios ar trai si astazi in pesteri si s-ar hrani cu radacini.
Cum am inceput ? Aici povestea e mai lunga.... Permalink - 1 comentarii | publicat Luni, 20 Aug 2007, 9:36 in de-ale lui Constantin Asandei
Inhamati la rucsacuri (al meu 32 kg., numai eu am avut curajul sa-l cantaresc), eu, Antonella si Sasha (fara rucsac) luam drumul garii pentru a pleca in a doua aventura din anul acesta: o parcurgere a cca. 90% din creasta principala a Muntilor Rodnei, de la est la vest, abordand traseul din valea Somesului Mare, din comuna Shantz spre vf.Ineu-Pietrosul Rodnei-orasul Borsha din Maramures pe valea Viseului.(din cauza lipsei diacriticilor voi scrie unele denumiri incercand sa redau pronuntia reala). Mi-am propus parcurgerea traseului in sapte etape lejere, asa ca timpii reali de mers sunt cei din volumul Muntii Rodnei din colectia “muntii nostri”.
Timpul este splendid, dispozitia noastra excelenta. In drumul pana la gara ne insoteste, cum a mai facut si alta data, o buna prietena a Sashei, o maidaneza alba cu o statura ce impune respect.
Gasim un tren inconjurat de multi purtatori de rucsacuri, de parca tot... Permalink - 0 comentarii | publicat Sâmbătă, 11 Aug 2007, 16:17 in de-ale lui Constantin Asandei
Imi propusesem o iesire usoara,un fel de promenada pe urmele lui Calistrat Hogas, prin Muntii Neamtului, cu durata de doua zile si cu o noapte in cort. Sunt adeptul calatoriilor solitare, iar in cazurile cand am fost insotit tovarasi mi-au fost fiica mea Antonella si cate un mic patruped de gen feminin (metis de Tekel), mai intai Kiki, iar dupa plecarea acesteia pe “vesnicile plaiuri ale vanatoarei” pe Sasha (prima era “blonda” , actuala este “bruneta”). De data aceasta doream sa-mi testez capacitatea de adaptare si le propusesem celor doi noi prieteni, doi tineri, sa ma insoteasca. Mi s-a parut ca, desi au acceptat, tinerii mei prieteni, amatori de calatorii dure care sa-i solicite fizic, au facut-o doar pentru a nu ma refuza. Urmarit de aceasta impresie, cu prima ocazie care mi s-a ivit “am schimbat macazul” ; doua zile in Ceahlau : ziua a I-a, 15.06 ora... Permalink - 1 comentarii |
|