Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Petru Lucian Goja (Baia Mare)


      Sîmbătă, 8 noiembrie 2003; noapte cu lună plină, apoi eclipsă totală; duminică dimineaţă, la ora 5, cer senin, înstelat şi lună plină. La ora 7, spre sud-est, apoi de jur împrejurul Băii Mari, se ivi un brîu compact de nori negri, prevestitori de zăpadă, dublaţi de neguri ce înghiţiră în valuri oraşul. La 7, 45 ieşeam spre Baia Sprie, în timp ce coşul de 350 m de la Phoenix se mistuia în ceaţă; Ignişul se răsfăţa în soare dar deasupra lui plana o calotă de nori.
      Ziua, ca şi preconizata tură spre Trei Apostoli - Gutâi părea compromisă. Nu ne gândeam să renunţăm dar în loc de o desfătare peisagistică ne aşteptam acum la o cotroboială prin ienupăriş, în căutarea potecii spre Gutâiul Doamnei - Secătura.
      Şişeşti în neguri, ceva mai degajat Dăneştiul, cu frumoasele-i biserici, parcă însorit-ceţos Şurdeştiul. Invizibilă Mogoşa, vălătuci năvalnici de ceţuri dincolo de Piatra Roşie, la intrarea în amonte V. Cavnic, chiciură groasă, argintie spre Piatra Şoimilor dar... incredibil, total degajată creasta alpină Trei Apostoli - Vf. Gutâi - Gutâiul Doamnei - Secătura. Cu toate acestea nu ne făceam iluzii.
      După E. M. Cavnic am luat-o în sus, stânga, spre cabana Cavnic (aproximativ 2, 5-3 km), unde am ajuns la ora 8, 30. Versantul de vest sud-est al Gutâiului era în soare; aici era mai cald decît în Baia Mare sau Cavnic, doar pîraiele cu gheţuri, bălţile cu pojghiţă groasă, lăptoasă, trădau gerul nopţii. Am admirat panoul recent instalat, cu explicaţii, marcajul foarte bun, cruce albastră, spre Gutâiul Doamnei - Creasta Cocoşului, venind din Cavnic, pe lîngă cabana Cavnic, în amontele Pârâului Gutâi.
      Iniţial voiam o variantă nouă, spre Trei Apostoli; am luat-o aşadar spre N-NE, tăind succesiv cîteva pîrîiaşe şi turbării, admirînd coloniile succesive de ghebe ofilite, smochinite de ger, paltinii şi fagii monumentali, cu diametre ale trunchiurilor de peste 65-80 cm, întristaţi de universalul aspect de haos silvic românesc, molizi exploataţi doar pentru partea aptă pentru cherestea, în rest întreaga masă lemnoasă/ vegetală abandonată haotic, iresponsabil, în zona adiacentă.
      Spre nord se iviră platoşele, scurgerile stîncoase andezitice, impresionante, fotogenice, unele veritabile custuri suinde sinuos spre golul alpin, altele grupate în artistice formaţiuni abstracte sau zoomorfe. În stânga noastră se ivi Dealul Racoş, defrişat 85%, tăiat de un păienjeniş de drumuri de TAF, ceva mai spre vest şi, mai sus, Vf. Mogoşa. În faţa şi dreapta noastră străluci în soare un pîrîiaş, afluent al Gutâiului, cu obîrşia în şaua alpină ce leagă Trei Apostoli (est) de Vf. Gutâi (vest). Doborîturi de vînt putrezinde, aspect de codru nebîntuit/ nepîngărit de om; după vreo 25 minute dăm într-un drum de TAF ce parcurge, pe sub stîncării, de la vest la est, abruptul sudic al Gutâiului. Spre nord se conturează un jgheab accidentat, abrupt, acaparat de tufe înlănţuite de mur, flancat de două culmi stîncoase.
      Atacăm direct, evitînd, atît cît se poate, doborîturile, capcanele hăţaşului, stîncii acoperite cu un substanţial strat de frunze de fag şi paltin dar şi o bogată recoltă de jir. Nici o urmă de sălbăticiune dar, pe măsură ce suim spre ţancurile stîncăriei din dreapta, spre sud, ne impresionează şi fascinează marea de nori albi, lăptoşi, ce invadează înreaga Ţară a Lăpuşului apoi Defileul Lăpuşului şi Cavnicului, urcînd spre oraşul Cavnic, un braţ alungindu-se spre Pasul Rotunda - Băiuţ - Văratic; noi sîntem însă în plin, călduţ, prietenos soare.
      Lăsăm jgheabul la stânga, optînd pentru parcurgerea abruptei custuri stîncoase; la dreapta răsare cel mai vestic Apostol, sub el degetele andezitice, găunoase.
      Poposim cîteva minute pentru a ne încînta cu incredibilul spectacol al norilor pogorîţi asupra depresiunilor, la aproximativ 3-400 m altitudine, încercuind culmile, vîrfurile, lăsîndu-le învăluite de soare. Ne dregem cu ceai cu lămîie şi miere, cîteva curmale. Uneori simţim că briza ne îngheaţă cefele, obrajii. În dreapta, pîrîul vuieşte sărind peste praguri şi, neştiute de noi, cascade (de investigat altădată). Custura se înşeuază puţin, trece printr-un hăţaş de fag, la stânga apare o limbă de ienupăriş scurs în făgetul matur. Spre nord, la capătul culmii se iveşte un mamelon stîncos, prima ţintă a noastră.
      După aproximativ 1 1/2 ore ieşim în gol alpin, de fapt într-o minunăţie de ienupăriş încărcat de mii şi mii de fructe pîrguite, albastru-violete, cu îmbătătoare miresme de tămîie şi gin. De jur împrejur pajiştea alpină uscată, cu tufe de merişor purtîndu-şi încă rubinele dulci-acrişoare, ciupite de brumă. Baia Sprie, Baia Mare, Depresiunea spre Ardusat - Mireşu Mare? Par că nu există. Totul e pitit sub o plapumă compactă, vălurită, de nori albi-pufoşi. Doar Dealul Băii (Mons Medius) şi culmea Morgău - Iricău trasează o întunecată spinare la dreapta mării încremenite. Ieşim pe vârful mamelonului, încîntîndu-ne, imortalizînd trapezul Şatrei lui Pintea, Hudinul şi Ţibleşul, mai la est Pietrosul Rodnei şi culmea dantelată de Vf. Buhăiescu Mare şi Mic - Bătrîna, pudrate de nea. Mai la stânga, Toroioaga, apoi Mihailecu - Farcăul şi, argintate de nea, culmile Munţilor Maramureşului apoi, semeţe, albite de nea, Vf. Pop Ivan de Cerno Hora şi Hoverla, din Ucraina, culmea continuînd la nord-vest, dincolo de Ţara Oaşului.
      Scăldat în soare Maramureşul Istoric, pitoreşti Deseşti - Hărniceşti - Hoteni - Ocna Şugatag - Călineşti - Sîrbi, mai departe Giuleşti - Berbeşti..., o neagră, lucioasă antracit, pată, Tăul Morărenilor, despuiat de rafalele de vînt făgetul de pe versanţii nord-estici ai Gutâiului, în ceaţă Runcu - Tătaru, Pleşca, Ignişul.
      Coborîm puţin în pajiştea uscată şi însorită, prînzim expunîndu-ne soarelui ajuns spre amiază. Ne rupem cu dificultate de vraja zilei apoi atacăm spre Vf. Gutâi, prin hăţaşul ienupărişului dens. Prindem culmea est-vest şi relativa potecă spre Gutâiul Doamnei. Remarcăm mulţime de alpinişti atacînd concomitent traseele şcoală ale Crestei Cocoşului, alţii urcînd direct pe creastă, unii privindu-i dinspre platoul apropiat. Rafale de vînt ne şfichiue urechile, mîinile, dar soarele e cel ce domină muntele. Ajungem în zona devastată, în urmă cu mai bine de un deceniu, de incendiu; ienuperii cioate par morţi corali suri, agasanţi. Abandonăm poteca, urmînd înşeuarea şi apoi culmea ce suie spre Gutîiul Doamnei. Zeci de hectare de ienupăriş mortificat de foc, doar iarba, acum uscată, indică scăpărarea timidă a vieţii renăscînde; insule de ienuperi scăpate de inutilul supliciu, palide poteci de turme, deplasare dificilă spre Secătura. Ştiam că se făcuse recent un marcaj turistic dinspre Creasta Cocoşului spre Poiana Mlejniţa - cabana Cavnic - Cavnic oraş, mi se spusese însă că pe jgheabul sud-estic al Secăturii, de fapt aveam să constatăm că era pe jgheabul sud-estic al Gutâiului Doamnei. Oricum, pentru noi nu se punea problema orientării, voiam doar să vedem noutatea turistică binevenită.
      Coborîm în şaua largă dintre Gutâiul Doamnei - Secătura, după care cotim stânga spre jgheabul marcat cu un pătrat alb şi parcurs de o potecă pastorală abruptă, pietroasă, ce ne conduce în aproximativ 15-20 minute în Poiana Mlejniţa, tăiată de un evantai de pîrîiaşe cristaline, cu cîteva bălţi negre, de turbărie, nu înainte de-a ne extazia în faţa unui imens bloc andezitic despicat în trei, drapat cu muşchi, licheni şi ienupăriş şi smocuri de iarbă uscată, situat pe versantul sud-estic al Secăturii, pe similarul Gutâiului Domnei admirînd un solitar deget stîncos (amintind de unul similar, acolo conglomerat însă, din Cearcănul Maramureşului). De revenit.
      Traversăm spre est Poiana Mlejniţa, dăm de marcajul cruce albastră pe care-l urmăm spre sud-est, apoi spre sud, acompaniind pe malul stâng un afluent al Gutîiului, ramificat, accidentat, spectaculos, conducîndu-ne spre lacul heleşteu de la cabana Cavnic, unde ajungem la ora 14, 45. Înainte de îmbarcare mai aruncăm o privire culmii anterior parcurse, însorite şi acum, apoi o luăm la vale pe drumul forestier bine întreţinut. La 15, 15 sîntem în Baia Mare, cu încă o de neuitat amintire a spectaculoşilor Gutâi în suflet.
Autor: Petru Lucian Goja
Vizualizări: 11405, Ultima actualizare: Luni, 24 Nov 2003


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii