Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Petru Lucian Goja (Baia Mare)

       Noiembrie 2003. Ora 8, plecare din Baia Mare, extraordinar răsărit, bruma argintînd plaiurile Chioarului, albe fumuri verticale parfumînd orizontul, turle, încă tăcute, de biserici, arari trecători pe carosabilul umed, îngheţat, parşiv alunecos ici colo. Aparent curată, cristalin argintie V. Cavnicului, în umbră Piatra Roşie la Şurdeşti, rînd pe rînd găunos semeţele stîncării ale Pietrei Şoimilor, scăldaţi în soare cei Trei Apostoli, mai spre vest platoul alpin al Gutâiului Doamnei şi Secăturii. Turtită de înşelătoarea perspectivă Mogoşa, imediat, curat, aproape (suficient de) cochet, Cavnicul ornat cu rubinele nescuturate încă ale cîtorva scoruşi sălbatici, din centru.
       Din nou valea, acum mai adunată dar şi mai nărăvaşă, venind dinspre Pasul Neteda, în primul rînd adunînd evantaiul pîraielor născute-n pîntecul sudic al Gutâiului, la umbra paltinilor şi fagilor seculari, în brîul îngust de molizi scăpaţi de devastatoarea furtună din urmă cu 5-6 ani. Urcăm spre mină apoi lăsăm brusc asfaltul, suind stînga 2, 5 km, pe carosabil forestier, pînă la cabana Cavnic.
       Ne luăm rucsacii în timp ce, dincolo de oglinda micului heleşteu în care se reflectă Gutâiul Doamnei, panaşele cîtorva exemplare de papură şi un şir de molizi îşi clătesc coroanele verzi întunecate. Admirăm golul alpin însorit, pistruiat de boscheţi de ienuperi. Pornim imediat spre nord-vest, apreciind cum se cuvine, încă o dată, excelentul panou turistic informativ, urmînd marcajul cruce albastră, avansînd în amontele unui afluent al Gutâiului, cu obîrşia sub Gutâiul Doamnei şi sud-estul Vf. Secătura, tăind ampla poiană Mlejniţa.
       Soare, excelent timp, incredibil de prietenos pentru o zi de 23 noiembrie. Străjuind fidele pajiştile scunde de pe malurile pîrîului, părăluţe alb-roz îşi protejează căpşoarele pliindu-şi grijulii petalele de gerul nopţii trecute. Ici, colo ochiuri şi plăci albe de gheaţă. În 20 de minute ajungem în Poiana Mlejniţa. Soarele ne încinge efectiv obrajii. Cîtă linişte... Revăd mental miile de brînduşe înflorite aici într-un debut de primăvară, călcaserăm atunci, vrînd nevrînd, pe un împărătesc covor, imediat după însă, necunoscînd poteca actuală, înotaserăm, la poale de oploşiţi de iarna cruntă, tineri molizi, prin nămeţi de mai bine de-un metru. Sub cabană, într-o turbărie din stînga drumului, mii de luşcuţe dublu sau triplu îngemănate, încîntîndu-ne, răsplătindu-ne.
       Marcajul rar, dar suficient, bine plasat pe fagii solitari ce punctează poiana, conduce în aproximativ o sută de metri spre nord, lăsînd la dreapta căuşul urieşesc al unei turbării cu oglindiri de ape. Sigur, primăvara devreme, la topitul groaselor pe-aici zăpezi, imensul găvan se umple de mustul cu sloi plutinzi, sporind pitorescul locului. La dreapta, un picior abrupt, în stînga lui un versant marcat de vechi doborîturi de vînt, drept în faţă intrîndul poienii spre vîlcel. Soarele îmbrăţişează Gutâiul Doamnei, îi surprind gestul în plin avînt, decupînd, rînd pe rînd, din aparent monolitice stîncării un Police, un Index, un inexpugnabil Donjon.
       Urmînd poteca marcată, călcăm pe un gros strat de bace ţepoase şi fructe de fag, dulce jir. Ce festin trebuie să tragă pe-aici cerbii, ciutele, urşii. Nici urmă de sălbăticiuni deşi ioc turişti iar turmele de oi şi capre au coborît în debut de septembrie, şi-atunci?
       Pene suave, alb străvezii, de nori umbresc tranzitoriu strălucirea soarelui, confirmînd iminenta schimbare a vremii. Deviem din poteca pastoral turistică, spre stînga, pentru a surprinde fotogenicele formaţiuni geologice, abruptul impresionant, mica cruce de fier plantată de vreun cioban pe-un ţanc, pentru a-i ocroti turma, stîna. Foşnet de groase, uscate, ruginiu roşcate frunze, iz de tămîie, ienuperi oferindu-şi prinosul rodului, ciorchini albaştri întunecaţi. După o vreme o iau direct pe un torent bolovănos, abrupt; aspectul găunos, de fagure, al rocii trădează trecuturile geologice zbuciumat vulcanice. În faţă, spre şaua unde vom răzbi în jumătate de oră, încîlcindu-ne, agăţîndu-ne, împiedicîndu-ne de şerpii morţi, post netrebnic incendiu ciobănesc, ai ienuperilor, tronează un imens calup stîncos argintiu amintind de Mormîntul Sfînt de la Mecca.
       Tăiem versantul cu torenţi bolovănoşi, de la sud-vest spre nord-est, căutînd ipotetice poteci de turme sau sălbăticiuni prin iarba înaltă şi uscată, împînzită de tufe parţial arse de ienuperi, lăsînd fantezia să zburde în timp ce privirile aleargă pe vînjoasele sau delicatele trunchiuri şerpuinde. Ce varietate de forme! Cîtă inventivitate demiurgică impusă de ariditatea solului! Am fi preferat să vedem tufele înlănţuite, ţepoase, încărcate de verzi sau albastre bobiţe în locul hectarelor de peninsule distruse odinioară de flăcări criminal iscate de păstori.
       Ieşim la culmea împînzită de bolovani adunaţi într-o dezordonată creastă. Creasta Cocoşului ni se arată acum altfel. Nici urmă de turişti alpinişti pe limitroful platou. Abia e 10, 30 dimineaţa. Vîntul rade platoul alpin în timp ce ne încîntăm privind spre salba de localităţi de la poalele Gutâiului, de la Mara la Deseşti, Hărniceşti, Sat Sugatag, Hoteni, Ocna Şugatag... Transcarpatia ucraineană îşi etalează culmile încărunţite de prima zăpadă, Micu şi Mica Mare au de asemeni zăpadă, Pop Ivan e curtat de cenuşii neguri, Farcăul pare nepudrat în timp ce mai scundul, cu cîţiva metri, Mihailecu, are versanţii sud-vestici argintaţi. În neguri învăluitoare sînt şi Pecealu - Bardăul (Pietrosul Maramureşului). Cu greu identificăm Pietrosul Rodnei - Buhăiescu Mare şi Mic, mai spre dreapta Bătrîna, apoi Ţibleşul, în faţa lui veghind, uşor decalat, Hudinul. Negurile lăptoase lenevesc în Depresiunile Chioarului, Defileului şi Ţării Lăpuşului. Continuăm pe creasta succesiv înşeuată, pe poteca sinuoasă cu vagi urme de zăpadă şi de cumătră vulpe.
       Vf. Gutâi (1443 m) se conturează sobru în umbră, spre nord-est, imediat apar şi cei dintîi, vestici Apostoli. De cîte ori să fi fost pînă acum aici? Cine mai ştie. An de an, indiferent de anotimpuri, pe ger, ploaie torenţială, arşi de soare, înotînd prin nămeţi uriaşi, cu mustul zăpezii clefăind dizgraţios în bocanci... În dreapta se iveşte vîrful stîncos mamelonat pe care-l suiserăm în urmă cu două săptămîni; sub el, la capătul unei culmi împădurite, ca-n palmă, cabana Cavnic apoi, mai departe, spre sud, oraşelul strîns între versanţi, de-o parte şi alta a Văii Cavnic. În umbră, Vf. Mogoşa pare doar la o aruncătură de băţ în timp ce înşeuarea Poienii Arşiţa se însoreşte treptat, spre sud.
       Sîntem la vreo 200 m de Vf. Gutâi, protejaţi de vînt de scutul unei custuri stîncoase. Ne aşezăm în iarba groasă, uscată, ciugulind dulci acrişoare coacăze roşii (merişoare), ciupite de ger, lăsîndu-ne obrajii sărutului soarelui. Apostolii-s spre stînga, în faţă, spre sud, adunat între versanţii înclinaţi punctaţi de ienuperi verzi argintii, se conturează vîlcelul pe care vom coborî în premieră pentru a căuta presupusele cascade salbă de pe un afluent al Pîrîului Gutâiului (ne tentase cu vuietul lui în urmă cu două săptămîni, promiseserăm să revenim, nu speram însă că va fi să fie atît de repede).
       Întrerupem reveria suind pe vîrf, admirîndu-i abrupturile nordice, contraforţii suri, ridaţi. Nu-i de stat în vînt. Coborîm cîţiva metri, dînd într-o înfundătură circulară, protejată, în care putem sta lejer, doar în cămaşă sau tricou, din ce în ce mai încinşi de soarele tinzînd spre amiazăzi. Ne scoatem merindea, prînzim fără grabă, panoramînd, încîntîndu-ne candizi precum nişte neîntinaţi copii. Doamne, de nu s-ar curma vraja. Mai sui o dată pe vîrf, imortalizez macro ciorchini de ienupăr, rubinii merişoare, trec la panorame cu nevisate succesiuni de planuri şi orizonturi întrerupte de şterguri albe, de leneşe, plutinde pe văi, neguri. Văratecul, cu releul său radio, e atît de aproape, şi Sermetieşul, Piemontul Văratecului, Valea Cosăului, de fapt cam toate culmile şi vîrfurile Munţilor Lăpuşului. Asfaltul serpentinelor umede, spre Rotunda sclipeşte orbitor în soare.
       Pe la ora 13 decidem să plecăm, pentru a surprinde lucrarea apelor în plin soare. Păcat, e-atît de frumos aici, şi-atîta soare. Continuăm cîteva sute de metri spre un vîrf intermediar, ce precede cel mai vestic Apostol, cotim apoi pe o culme sudică, descendentă, drapată cu ienuperi, coborîm imediat spre stînga, descoperind un zoomorf sfinx dominînd pe soclul unei megalitice stînci. Făgetul e pudrat cu puţină nea, doborîturile de vînt, parţial putrezite, conferă plusul de farmec şi sălbăticie, apar torentele de bolovani şi pietre catifelate de verzi-albăstrii perniţe sau plapume de muşchi în timp ce pe trupurile fagilor se ivesc adesea ciudate formaţiuni tumorale iar rădăcinile viguroase îmbrăţişează mai mult decît intim roca nemiloasă. În faţă se aude şoapta bolborosită a apei, trecem printre puţini molizi, tăiem o limbă de poieniţă mustind de nevăzute izvoare. Din dreapta apare şarpele pîrîiaşului abrupt, imediat adună afluenţi, unul din stînga, sărind pe un piept de stîncă, străluceşte orbitor în soarele după amiezei, poteci de oi acompaniază paralele malul drept, din loc în loc praguri şi trunchiuri ne aţin calea, imediat dăm de cascada alungită pe mai bine de o sută de metri, înclinată la 45-30 grade, sărind vertical sau zbughind-o printr-un jghiab stîncos negricios.
       Poteca se contuează mai bine, destul de repede se iveşte şi cea de-a doua cascadă, mai scurtă dar verticală, cu reptila argintie a apei împărţită-n două fuioare superbe. Continuăm spre sud apoi spre sud-vest, pîrîul rămîne tot mai la stînga. Dăm de drumul de TAF, orientat vest-est. Cum să nu admiri extaziat paltinii rozaliu-scorţoşi cu diametre de 65-100 cm? Dar fagii monumentali de-alături? Sau culmile stîncoase, abrupt ţîşnite, spre nord?
       Continuăm spre vest, în plastelina drumului rar umblat descopăr mai întîi amprenta unui urs adult, mai apoi pe aceea a unui pui de urs. Umbrele după amiezei pogoară asupra pădurii seculare, stîrnindu-i misterele. Limba lăţită de molidiş tînăr accentuează umbra.
       În faţă apare pîrîul pe care am suit dimineaţă, la stînga, distrusă, fantoma unei căbănuţe de la fostele praznice şi chiolhanuri minereşti, din ce în ce mai multă mizerie turistică, inclusiv în perimetrul unui frumos amenajat izvor. Deh, (ne) omul... Ora 14, 45. Admirăm încă o dată oglinda neregulatului, mic, heleşteu. La cabană sînt acum cîteva maşini. Nici ţipenie. Or fi chefuind... habar n-avînd, cu toate acestea putînd trăi, bine mersi, de minunăţiile peisagistice aflate la abia cîteva sute de metri. O fi rău, o fi bine, cine ştie?
       Ne pregătim de plecare spre casă. În minte-mi vine un interviu TV al inimosului primar Bindiu, strădaniile de ani buni ale acestuia de-a metamorfoza Cavnicul minieresc, amorţit, într-unul vivant, de crescînd interes turistic. Pîrtia de schi de la Icoana, cea de-a doua, abia amenajată alături nu vor putea crea mirajul zonei fără a valorifica inepuizabila ofertă a Gutâiului, de la Creasta Cocoşului la Secătura, Gutâiul Doamnei la Trei Apostoli, apoi Pietrele Şoimilor, traseele puţin umblate, deocamdată nemarcate, spre Văratec - Sermetieş, M-ţii Lăpuşului.
       Nu-mi vorbiţi de atracţii peisagistice, vorbiţi-mi de proiecte viabile, fezabile, de investiţii, dotări... îl apostrofase, pragmatic, un partener străin pe primarul Bindiu. Aşa o fi, dar a construi hoteluri, moteluri, cabane fără a valorifica simultan generoasa ofertă montană, absolut unică, a masivului, ar însemna a ctitori la Cavnic, păstrând proporţiile, alte oraşe picnicăresc montane, similare celor supraaglomerate de pe Valea Prahovei, frustrînd turiştii adevăraţi de taman ceea ce constituie sursa, motorul pasiunii lor, mirifica, etern fascinanta natură. Şi Cavnicul o are cu prisos, o putem afirma în cunoştinţă de cauză.
Autor: Petru Lucian Goja
Vizualizări: 8972, Ultima actualizare: Marţi, 25 Nov 2003


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii