Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Corina Tatu in de-ale lui Corina Tatu

Din nou la CUCA....

A doua oara la Cuca... Prima cabana, dupa ceva timp, la care te simti in munte... Prima cabana, dupa mult timp, la care cabanierul sta la povesti cu tine... si spune multe, atat de multe... multe par ireale, dar mai conteaza? Sunt atat de frumoase! Povesti despre urs, povesti despre cabana (se pare ca a fost a unui neamt care la moartea sa a lasat-o sub juramant actualului cabanier, lui nea Gogu)... povesti despre tineretea si viata lui nea Gogu, lucruri care poate alta data ar fi plictisitoare, sunt atat de placute auzului acum, aici...

Suntem primiti cu glume si un ceai fierbinte nu se stie din ce... suntem invitati sa ne schimbam de hainele ude in camera lui pana cand a noastra va fi eliberata. Ni se prezinta bucataria de unde putem lua oricand ceea ce avem nevoie, cu conditia sa punem la loc asa cum am luat: curat!:)  Ni se face focul in camera si ni se aduce lampa cu carbit, desi suntem rugati sa stam la un pahar cu ei (cabanierul si cei care au grija de cabana) in "sala de mese"... Nu suntem incomozi si nu ni se impune ce, cand si unde sa facem...

Dupa scartaitul pasilor in zapada, se pare ca ne astepta cabana. Stia ca vom veni si ne pregatise o intampinare calduroasa... E mica, e saracacioasa, e veche si nu are lumina sau apa... e frig in "sala de mese" (am scris cu ghilimele, pentru ca de fapt nu este sala de mese, este un spatiu micut, cu doua mese, la care poti manca ceea ce ti-ai adus de acasa pentru ca aici nu se ofera spre cumparare nimic. Din bunavointa cabanierului, as fi putut manca o ciorba calda, preparata de ei,  dar nu era momentul potrivit- aproximativ ora 23: 00J)... sa revenim... e frig pentru ca plita care incalzea candva s-a stricat... are inca bradul impodobit de la sarbatorile de iarna J... dar e atat de calda si de primitoare!!!

Am vrut sa scriu despre el, despre munte. Nu am avut ragazul atunci, caci prietenii m-au asaltat cu prezenta lor (placuta, de altfel) neincetat. A trecut deja o saptamana... Multe din gandurile ce-ti trec prin minte atunci, cand il privesti, le uiti... Dar nu pot si n-am sa pot uita niciodata  cu cata dragoste am simtit ca ne ofera privelistile lui atat de incantatoare... Acele stanci reci dar atat de rabdatoare cu anii care au trecut si vor trece, cu toti cei care le-au comentat si le vor comenta inaltimea, duritatea si maretia... Acele rauri care iti soptesc de fiecare data cand vrei sa le asculti povestea drumului vesnic pe care apele lor il parcurg... Acei copaci atat de goi in ochii nostri dar atat de

plini de amintiri lasate de vreme... Acele poteci prin zapada, unde pasii tai isi striga fericirea la auzul scartaitului acesteia... Toate, toti, totul te imbratiseaza si iti spun ca acele clipe, pe care tu le petreci acum, exista pentru a fi traite la maxim, pentru a fi respirate, pentru a te hrani si a-ti potoli setea... pentru a te iubi sau pentru a-ti zambi strengareste in trecerea lor fugara pe langa tine...

Simt, chiar simt, cum sufletul meu se hraneste cu tot ceea ce ochii ii ofera si urechile ii traduc... Simt caldura zapezii si a gerului care stange? Ai simtit vreodata caldura gerului care strange? Ai simtit vreodata o lacrima fierbinte de fericire pe obrazul atat de inghetat incat te doare? Ai iubit vreodata atat de mult incat sa vrei sa te opresti acolo, atunci si sa nu mai respiri? Poate ca da. Poate ca in alte imprejurari...

Am respirat aerul acela cu atat lacomie incat mi-era teama ca ceilalti sa nu se sufoce! Am imbratisat muntii cu privirea de atatea ori si cu atata dorinta, incat mi-era teama ca iubitul meu sa nu devina gelos! Le-am vorbit atat de mult apelor si copacilor in gand, incat mi-era teama ca prietenii sa nu ma creada nebuna!;) Am fost atat de ametita de fericire incat mi-era teama sa nu lesin, iar zambetul de pe fata mea spunea atat de multe lucruri incat mi-era teama sa nu dezvalui tuturor inima mea!!!

Ai vrea sa stii cum e sa mananci cu atata pofta de parca nu ai mai fi facut-o de zile intregi? Ai vrea sa stii cum e sa asculti vantul si povestile unui cabanier batut de vreme? Ai vrea sa vezi cum lumineaza lampa cu carbit si sa auzi cum pocneste lemnul in soba? Ai vrea sa uiti cine esti, de ce, cand, cum, unde? Ai vrea sa fii eu? Iti doresc!!!!! Mult succes!!!!!! ;)

21-22 februarie 2004

Cuca

Corina Tatu

Autor: Corina Tatu
Vizualizări: 7769, Ultima actualizare: Vineri, 18 Iun 2004


Comentariu
Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Sâmbătă, 5 Nov 2005, 10:02

Atat de frumos si de sensibil scris incat ma simt vinovat ca nu stiu unde e cabana aceasta! Poate ma lamureste cineva!

Fără foto Corina Tatu, Vineri, 2 Dec 2005, 14:56

In muntii Iezer Papusa.

Fără foto Valentina Cetean, Sâmbătă, 28 Ian 2006, 21:45

Tu ai fost acolo cu 2 ani in urma. Cuvintele ajunse in afara ta - citite de mine doar acum - sunt cele care ajuta pe altii sa nu uite (fiind fericiti cu ceea ce primesc) sau sa-si aminteasca...
Chiar daca nu am fost acolo unde a fost inceputul acestei "povesti", vroiam sa-ti spun ca ceea ce ai scris m-a facut sa retraiesc senzatii asemanatoare din alte calatorii, din alti munti...
Mereu, din ce in ce mai intens, realizez ca muntii care ne fac sufletele prizoniere pentru vesnicie (terestra) ne dau atata iubire si frumusete incat devine cea mai dulce suferinta. Nimic strain, nimic departe... Toate sunt numai sunete, miresme si culori, incremenite intr-o eternitate dincolo de fiinta, aflata concomitent inauntrul si in afara noastra - care este de fapt to UNA!

Sa-ti fie drumurile pline de lumina!

Gheorghe Herisanu Gheorghe Herisanu, Sâmbătă, 28 Ian 2006, 22:13

Nu îmi vine a crede că s-au scurs aproape 20 de ani de la primul drum la Cuca, s-au perindat pe la cabană, mai mulţi cabanieri - pe unii i-am cunoscut mai bine pe alţii mai putin, cert e un lucru, de care mi-am amintit acum cca 2 saptamâni - pe la Bâlea - cu toate beneficiile civilizaţiei nimic nu se compară cu o seară la lumânare (lampă cu carbit) în sala de mese la Cuca, la poveşti cu prieteni şi/sau cu cabanierul.

Fără foto Corina Tatu, Joi, 2 Feb 2006, 19:23

Multumesc tuturor pentru aprecieri.
Sper ca urmatorul drum la Cuca sa-mi fie inspiratie in a scrie alte cuvinte de suflet!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii