Buletin informativ de mediu, nr. 15 / septembrie – noiembrie 2004

PESTELE ROMANESC DIN VALSAN - Romanichthys valsanicola (II)

Vechimea acestei specii relicte, unicitatea sa în cadrul familiei percidelor (bibanii), au fost motivele pentru care descoperirea lui Romanichthys valsanicola a constituit o mare surpriza pentru specialistii din lumea întreaga.
O buna parte din exemplarele colectate între anii 1959 si 1966 se afla, acum, în marile muzee din Europa si America - ambasadori ai patrimoniului natural al României.
O dovada a efervescentei provocata de descoperirea acestui peste este faptul ca între anii 1963 si 1988 s-au emis nu mai putin de patru ipoteze privind înrudirea aspretelui cu alte genuri ale familiei. Mintea savantilor lucra... în timp ce aspretele urma sa ajunga în pragul disparitiei.
Natura nu este îngaduitoare cu relictele, acestea sunt, tocmai din cauza vechimii lor, a specializarii lor stricte la anumite conditii de mediu, specii fragile...
Interventiile oamenilor pot fi, însa, devastatoare. În anul 1967, a început construirea celui mai mare baraj din România, la acea data, cu o înaltime de 167 metri, cu scopul formarii unui imens lac de acumulare (cu un volum de 407.000 m3). Este vorba de lacul Vidraru.
Evident, s-a pus problema protejarii unui peste atât de valoros - o mândrie nationala. Situatia politica a acelor ani nu permitea, însa, luarea de masuri care ar fi stânjenit o activitate economica si mai ales una propagandistica!
Un fapt demn de mentionat este acela ca, construirea barajului a fost precedata de curatirea albiei Argesului, îndepartarea pietrisului si a vegetatiei si asta chiar în zona locuita de asprete! Ihtiologii au încercat stramutarea a cât mai multi aspreti în alt râu, dar... nu s-a mai gasit nici macar un singur exemplar. Pestii au cazut, probabil, prada buldozerelor, odata cu îndepartarea pietrelor sub care acestia obisnuiesc sa se adaposteasca.
Amenajarea lacului Vidraru a dus la disparitia aspretelui în Arges, râu în care existau populatii mai numeroase decât în râul Vâlsan.
În anul urmator, s-a construit al doilea baraj, mult mai mic, pe râul Vâlsan ("doar" 24 m înaltime si un volum al lacului de 7000 m3. Lacul este situat amonte de sectorul cu asprete, iar albia râului nu a fost curatata în prealabil si totusi... în momentul în care râul a ramas aproape sec, localnicii au pescuit masiv mrene si cleni, dar nici un asprete. Sa fi disparut specia si din acest râu, ultimul sau refugiu?
Alarma falsa, din fericire. Aspretele a supravietuit în Vâlsan, unde a fost regasit dupa 1970. Ca urmare, aceasta vale a fost declarata, dupa multe eforturi, "rezervatie a naturii". Un termen care "dadea bine" în scriptele epocii... dar un termen lipsit de continut. Avatarurile râului si ale speciei care se cerea protejata au continuat.
Care au fost, de fapt, cauzele diminuarii drastice a numarului aspretilor?
Se vorbeste mult de "poluare", cuvânt aflat pe buzele tuturor, intrat în vocabularul nostru zilnic, asa cum a intrat în programele partidelor. Incontestabil, poluarea exista si are efecte grave, dar nu trebuie uitat ca si modificarea si alterarea habitatelor detine un rol cel putin la fel de important în disparitia speciilor.
Ceea ce adaptarea naturala a realizat în zeci de milioane de ani - legaturile intime si complexe dintre organisme si locul lor de trai - a fost distrus brusc prin actiunea oamenilor. Natura, ce-i drept, se modifica continuu, iar speciile se adapteaza permanent la noi conditii de viata. Exista, însa, o mare diferenta, aceste modificari naturale fiind lente (de exemplu acelea a restrângerii ariei de raspândire a aspretelui în perioada glaciatiunilor).
Sa nu uitam ca aspretele obisnuieste sa se ascunda în timpul zilei sub pietre. Or, extragerea acestora din râu nu a încetat odata cu declararea zonei ca "rezervatie a naturii". Utilizarea pietrelor la constructii este o traditie locala. Înainte de construirea barajului, însa, apele aduceau în permanenta pietre din amonte. Folosirea lor nu era deci un dezastru ireparabil.
Ceea ce a daunat cel mai mult aspretelui este scaderea debitului Vâlsanului. Absolut toata apa acumulata în micul lac este deviata spre Vidraru, printr-un canal sapat în munte.
Merita mentionat faptul ca, în majoritatea statelor civilizate, este legiferata obligatia hidroenergeticienilor de a lasa pe albie o cantitate de apa ("debitul de servitute"), suficienta supravietuirii vegetatiei si faunei. În România, legea a intrat în vigoare abia recent, la câteva decenii dupa bararea Vâlsanului. Prea târziu, poate.
Daca efectele acestei lipse de responsabilitate nu s-au resimtit imediat, faptul s-a datorat exclusiv alimentarii râului cu apa din pânza freatica si din cea adusa de afluenti. Dar, pe masura ce anii treceau, pânza freatica se adâncea, iar debitul râului scadea tot mai mult. Daca înainte de 1967, se înregistrau la Bradet între 2, 5 si 3 m3/s, în anii din urma debitul abia atingea 0, 5 m3/s.
Scaderea debitului este nefasta în sine, un volum mai mic de apa înseamna mai putin spatiu accesibil pestilor si celorlalte vietuitoare (inclusiv larvelor de insecte, hrana principala a aspretelui). Exista si efecte secundare: cresterea temperaturii apei, vara, care antreneaza scaderea gradului de oxigenare a apei; cresterea nivelului poluarii.
Sa mai adaugam ca defrisarile partiale ale terenurilor împadurite au amplificat efectul luminarii si deci si a încalzirii apei.
Dupa 1980, situatia s-a agravat datorita mai multor factori. Lacul de baraj, colmatat între timp, a fost spalat, tot mâlul acumulat de-a lungul anilor a invadat Vâlsanul, acoperind pietrele si nisipul pe o lungime de aproximativ 15 kilometri. Pe de alta parte, a fost initiata o exploatare miniera în Cheile Vâlsanului, deschiderea ei, fiind amplasata imediat în vecinatatea râului, cantitati mari de steril au fost excavate, steril din care o buna parte a ajuns în apa râului. O noua barare, de data aceasta neintentionata, dar tot cu efecte negative.
În toamna anului 1988, s-a constatat degradarea catastrofala a râului Vâlsan si saracia sa faunistica. Nu s-a putut prinde nici un peste, fie asprete fie orice alta specie.
Tentativele de a remedia situatia nu au lipsit, spre cinstea iubitorilor naturii, adevarati pionieri dezinteresati în materie de protectia mediului în România. Si, sa adaugam, oameni de curaj, în acele vremuri în care cuvântul "ecologie" era cvasi-prohibit...
Dupa evenimentele din 1898, actiunile pentru protejarea aspretelui au luat amploare, beneficiind si de ajutor international. Rezultatele au fost, însa, mai mult teoretice, constatarea (din nou) a starii degradate a râului, a reducerii dramatice a numarului acestor pesti, o baza de date, însa care avea sa serveasca în viitor.
Gratie sprijinului Comisiei Europene, s-au putut întreprinde si o serie de actiuni concrete, menite sa asigure supravietuirea aspretelui.
În prezent, râul Vâlsan este supravegheat în permanenta; se stabilesc periodic "fise de sanatate", mai ales pentru zona lui Romanichthys.
Gunoaiele din albia Vâlsanului sunt îndepartate. Taierile au fost sistate, în apropierea râului, pentru ca materialul lemnos sa nu fie o sursa de poluare. Panourile amplasate de-a lungul vaii avertizeaza ca doar pescuitul sportiv este permis, si numai pentru clean si mreana.
Exploatarea pietrisului este interzisa. Mai mult, au fost reamenajate portiuni întregi de albie, s-au reintrodus pietre, aduse din Arges si amplasate manual, acolo unde acestea fusesera îndepartate.
Mai important, s-a obtinut respectarea "debitului de servitute", în aval de baraj. O cantitate de apa înca insuficienta, dar care se adauga debitului existent, provenit din pânza freatica si mici afluenti. Ca urmare, temperatura apei nu atinge valori prea ridicate, iar fauna de insecte acvatice (hrana aspretelui) s-a îmbogatit.
Toate aceste masuri sunt menite refacerii mediului de viata tipic lui Romanichthys valsanicola, atât de grav deteriorat.
Bineînteles, conditiile întrunite nu sunt înca ideale. Este nevoie de un debit sporit de apa pe Vâlsan; instalatia de epurare a apelor reziduale provenite de la spitalul din Bradet ar trebui repusa în functie, alte sectoare ale râului este necesar a suferi restaurari ecologice...
Cu sprijinul ministerului de resort, aceste deziderate se vor realiza (poate) într-un viitor suficient de apropiat, încât eforturile în acest sens sa nu fie inutile.

KILOMETRUL TAU!

Ultima "reduta" a lui Romanichthys valsanicola este reprezentata teoretic de câtiva kilometri pe râul Vâlsan. De ce teoretic? Pentru ca nu tot acest sector întruneste conditii necesare supravietuirii acestei deosebit de valoroase specii relicte.
Metodologia de restaurare a biotopilor caracteristici exista si a fost si aplicata cu succes pâna în prezent. Limitarea acesteia la numai câteva sectoare se datoreaza lipsei banilor!
O. N. G. Ecotur Sibiu, Catedra de Ecologie a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, Muzeul de Istorie Naturala din Sibiu, Facultatea de Ecologie a Universitatii Ecologice Bucuresti, Institutul de Biologie al Academiei Române cu sprijinul generos si altruist al grupului International Delta.

intentioneaza restaurarea ecologica în vara anului 2005 a înca unui kilometru a acestui râu, pentru salvarea celui mai amenintat peste al Europei.
Suma necesara realizarii acestui deziderat este din pacate incompleta.
Doriti sa participati ca voluntar sau cu o suma de bani la aceasta actiune de salvare? Orice voluntar în plus sau suma donata este mai mult decât bine venita.
De plâns ne plângem cu totii de câte în luna si în stele în permanenta. Acum este momentul, si ne sta în putere, iubitori ai naturii SA FACEM CEVA pentru salvarea acestei specii valoroase de la întâlnirea cu neantul!
Asteptam cu speranta sa ne contactati.

PRIMELE VICTIME ALE LUCRARILOR DE CANALIZARE A DUNARII (CANALUL BÎSTROE), GUVERNUL UCRAINEAN SI FIRMA GERMANA MOEBIUS AU DISTRUS COLONII DE PASARI

Mii de pui de rândunica-de-mare au murit în oua pe bancurile de nisip de lânga Canalul Bîstroe din Delta Dunarii.
Acesta este primul (dar nu ultimul) rezultat tragic al dragarii Estuarului Bîstroe de catre compania germana Moebius angajata de catre Ministerul Transportului din Ucraina.
Zgomotul rezultat în urma activitatilor de dragaj se poate auzi pe o distanta de 5 - 7 km.
Reprezentanti ai Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si alte trei organizatii neguvernamentale de protectia mediului ucrainene au luat act cu tristete de distrugerea coloniilor de chire de mare (Sterna sandvicensis) si chire de balta (Sterna hirundo) care cuibareau în coloniile din zona "Pasarea" de lânga Estuarul Bîstroe.
Pe locul a doua mari colonii de chire de mare (înregistrate cu 950 respectiv 430 de cuiburi în 28 iunie) si a unei colonii de chire de balta (120 de cuiburi înregistrate în aceeasi data) au fost gasite resturile a multor sute de oua. Resturile gasite demonstrau faptul ca din acele oua nu iesisera pui. Puii erau asteptati sa eclozeze în jurul datei de 20 iulie. Nu erau prezente nici pasari adulte, acestea constatându-se ca au abandonat zona "Pasarea".
Cea mai posibila cauza a parasirii coloniilor este prezenta si activitatea utilajelor de dragare si a navelor care asigura service-ul si deplasarea personalului angajat.
Acest fapt vine în contradictie cu declaratia optimista a reprezentantului ministerului afacerilor externe al Ucrainei domnul Konstantin Grischenko. "Construirea canalului catre Marea Neagra prin estuarul Bîstroe nu afecteaza echilibrul ecologic al Deltei Dunarii" - acesta fiind raspunsul dânsului la cererile venite de la Uniunea Europeana si comunitatea internationala de mediu, legate de necesitatea unui studiu de evaluare a impactului acestui canal.
Ministerul Transportului din Ucraina, companiile Delta-Pilot si Moebius se folosesc de astfel de declaratii oficiale a Ucrainei, nici una dintre acestea ne întreprinzând nimic pentru minimalizarea pagubelor aduse mediului Deltei Dunarii. Din potriva, în 17 iunie reprezentantii Delta-Pilot au anuntat diverse actiuni distructive pe teritoriul rezervatiei biosferei Delta Dunarii pentru începerea constructiei canalului atât de blamat.
La summitul Uniunea Europeana - Ucraina din 8 iulie, presedintele Kuchma a declarat fara nici o rusine, faptul ca, constructia Canalului Bîstroe este inofensiva pentru natura Deltei Dunarii. În acelasi timp, Ministerul Transporturilor din Ucraina si companiile Moebius si Delta Pilot desfasurau activitati distructive în delta.
Daca construirea Canalului Bîstroe si distrugerea rezervatiei va continua, în luna octombrie a acestui an, este posibil ca rezervatia sa piarda certificatul UNESCO de rezervatie internationala a biosferei.
Aceasta va fi lovitura de gratie, atâta timp, cât din acel moment, guvernul Ucrainei si diferitele medii de afaceri vor fi libere de actiona fara nici un fel de restrictie care tine de managementul unei arii protejate, în scopuri economice pe termen scurt.

LUI GÜNTER VERHEUGEN ÎI PASA DE TAUL STIOL

Reprezentantilor Uniunii Europene le pasa de soarta patrimoniului natural al României, ca patrimoniu european comun!
Lupta surda si de o tenacitate extraordinara cu incompetenta, nepasarea, nesimtirea sau reaua vointa a multora dintre cei platiti de noi toti sa protejeze natura, declansata de mai bine de doi ani de catre un "simplu cetatean" platitor de impozite si iubitor de natura, domnul Petru Goja din Baia Mare, a declansat o reactie normala (normala la ei în Uniunea Europeana) a domnului Günter Verheugen vis-ŕ-vis de distrugerile provocate Taului Stiol din Parcul Natural Rodna, distrugeri mediatizate intens, inclusiv, prin intermediul aceastei publicatii.
Va vom oferi scrisoarea de raspuns a domnului Günter Verheugen vis-ŕ-vis de aceasta problema, pentru ca noi cei marunti si aproape istoviti în lupta cu morile de vânt întru apararea unui colt de parc, a unui sir de copaci sau a unui petec de apa, cu (culmea!) unele personaje mioritice platite foarte bine din bani nostri, inclusiv pentru a proteja toate acestea, sa stim ce pretentii (macar aceea de a primi un raspuns la o petitie) trebuie sa avem fata de cei care îndeobste nu îsi prea tin promisiunile pe care le fac, atunci, când se milogesc penibil pentru un vot sau doua în plus o data la patru ani, si sa speram ca U. E. este un panaceu daca nu universal cel putin cu ace pentru cojoacele unor "functionari" sau "oameni politici", conationali lamentabil esuati în spatele vreunui ghiseu, birou sau vreunei responsabilitati total neîntelese sau ignorate.

Günter Verheugen
Mitglied der Europäischen Kommission
Brussels, D (04) 491

"Dear Dr. Goja,
Thank you for your letter in which you draw my attantion to activities having taken place in the National Park of Rodna Mountains.
Environment protection is a key priority for the European Union, and several Directives have been adopted to this end, including in the fields of nature protection and environmental impact assessmet. At the latest by the date of accession to the E. U., the candidate countries, including Romania, will have to comply with these requirements, in accordance with results of the accession negotiations. In general, compliance with the EU directives will significantly raise the level of environmental protection in the candidate countries. It should also be kept in mind that compliance with EU legislation will considerably strengthen the rights of the public to participate in environmental decision-making.
In the specific case you mention in your letter, conducting an environmental impact study, as foreseen in the Directive, would ensure that all potential effects would be assessed and that a public consultation is organised before any decision is taken. This would also allow the identification of mitigation measures to be implemented in case the decision would be favourable.
The Commission is monitoring closely the preparations of Romania in all policy areas, including environment. On 5 November 2003, the Commission presented its latest Regular Report on Romania's progress towards accession. Acording to it, Romania's overall administrative capacity and financial resources dedicated to the environment sector remain inadequate. If this is not improved it would result in poor implementation of EC environmental policies. Therefore and in order to avoid problems of the kind you mention, the Commission attaches great importance to the need for Romania to strengthen its capacity to be able properly implement the Communitiy rules at the latest by its accession to the European Union. This is a point we take up regularly in our contacts with the Romanian authorities, and I therefore thank you for the information you have provided to us. From a legal point of view, it is, however, important to note that EU legislation will fully apply in Romania only from the date of its accession to the EU.
The EU Council of 24 September 1998 invited Candidate Countries to ensure that all new investmant should comply with EU environmental legislation. In particular, Romania should comply with the Directive on Environmental Impact Assessment, which implies that decisions should be taken on the basis of full information, and in consultation with all affected groups. The Commissionn has regularly raised this point in the context of the negotiations, and I can assure you of our intention to continue to do so in the future."

VALEA SADULUI

În anii '50, copil fiind, urcam adesea cu "Mocanita" la Dudas pe Valea Sadului, la vreo 30 km de Talmaciu. Dudasul era un loc defrisat destul de întins pe care se dezvoltase un mic centru muncitoresc: baraci, utilaje, câtiva barbati angajati la exploatari forestiere si, temporar, femei venite la cules de fructe de padure. Linia a fost construita în urma cu o suta de ani pentru transportul bustenilor din Muntii Lotrului si Cindrelului. La început, vagoanele goale erau trase în sus de cai, iar în jos coborau încarcate pe linia în panta. Firma italiana Feltrinelli facuse si ea o cale ferata pe stânga râului Sadu tot în scopul exploatarii lemnului din acest bazin. Ajunsese, astfel Talmaciul sa fie, între cele doua razboaie mondiale, cel mai mare centru din lume "devorator" de arbori, de transformare a lor în cherestea pentru constructii, elice de avioane si instrumente muzicale. Au cazut, atunci, prada celor 27 de gatere mii de hectare de padure, de pe cursul mijlociu si superior al Sadului si de pe afluentii sai. Dezastru era, dealtfel, la scara nationala. Numai între 1920 si 1935 a fost defrisata o cincime din fondul forestier al României (respectiv 1.280.000 ha). Consecintele s-au simtit multi ani dupa aceea: schimbari de topoclimat, viituri în alternanta cu debit scazut de apa, degradarea solurilor, scaderea biodiversitatii s.a.
Nostalgia calatoriei cu "Mocanita" de Valea Sadului, dar si atractivitatea vaii m-a determinat sa îmi aleg în 1976 ca tema a tezei de doctorat "Flora si vegetatia din bazinul Vaii Sadului". Am revazut imagini din copilarie de zeci de ori. Nu din vagoanele trase de "Mocanita" caci linia se desfintase la începutul deceniului sase, ci parcurgând valea pe jos. Dar înca se mai vad portiuni de terasament de-a lungul conglomeratului tortonian al Sadului, mascat partial de aluni (Corylus avellana), pe poalele Dealului cu Pini, acoperit cu goruni (Quercus petraea), tei-argintii (Tilia tomentosa) si pini plantati (Pinus silvestris), pe malul Sadului la Masa Verde, Ciupari, Sadurel. Dupa ce strabatea terasa râului linia intra la Sadu într-un mic defileu în care se afla hidrocentrala Sadu I, despre care se spune c-ar fi prima din România (datând din 1896). Interesant este ca n-are nici baraj nici lac, turbinele fiind puse în miscare de forta de cadere a apei adusa printr-o conducta de la peste 2 km. Apoi la Masa Verde valea se largeste cale de câteva sute de metri, ca apoi iar sa se îngusteze, strânsa între Muntii Cindrelului si Muntii Lotrului (Steflesti). "Mocanita" cu vagoane croite pe masura si puterea ei traversa rând pe rând cele patru catune ale localitatii Râu-Sadului si ajungea la confluenta Sadului cu Sadurelul (cca. 770 m. alt.). Aici este hidrocentrala Sadu V, cea mai puternica din vale, contruita în 1960. Era si este locul care ma fascineaza cel mai mult. Stâncarii impresionante silesc râul sa se zvârcoleasca, sa se agite, facând mici cascade, vâltori si spume. Iar pe stânci, îndeosebi pe Dl. Caprei apar, când valuri-valuri, când cu zgârcenie, ierburi si flori tipice defileelor din acesti munti: ciucusoara (Alyssum saxatile), bulgarii-de-stânca (Cnidium silaifolium), pana-ghionoaiei (Woodsia ilvensis), caciulitele (Symphyandra wanneri), cocoseii (Dianthus henteri, D. tenuifolius), atârnatoarea (Moehringia pendula), verzisoarele (Sempervicum heuffelii, S. soboliferum), iarba-faptului (Sedum album) si iarba-nigeilor (Sedum hispanicum), cimbrisorul sau sa(r) punelul (Thymus comosus), scunchiuta (Veronica bachofenii), priboiul (Geranium macrorrhizum), rumenele (Silene armeria), bobitelul (Cytisus nigricans), drobita (Genista januensis) s.a. Fagi uriasi (Fagus silvatica) cuprind maruntaiele muntelui între radacinile lor puternice, asigurându-se ca nici vânturile si nici viiturile nu-i vor azvârli în vale.

Sadurelul de azi e centrala electrica, o tabara de elevi în paragina si niste baraci muncitoresti. Nu mai tin minte ce era în urma cu 45 de ani. In schimb, din Dudasul de atunci n-a mai ramas nimic. Timpul a sters ca un burete si mica statie de cale ferata si baracile si platforma de încarcare a bustenilor. Peste toate, chiar si peste imensele zmeurise din jur, s-a întins padurea. Ceea ce e un lucru bun. Dar de câte ori trec pe acolo, încerc sa-mi imaginez locul camarutei în care dormeam, cel al alergarii cu cercul, al "expeditiilor" prin buruienisurile mai înalte ca mine. Nu mai sunt, dar în nari mai simt acel amestec caracteristic de miros de lemn de brad si de vaselina, de zmeura si sudoare.
Trist, dar în acelasi timp si încurajator, peste o parte a copilariei mele s-a asternut padurea.

ÎMPREUNA PENTRU ECODEZVOLTARE (IV)
PROBLEME ÎNTÂMPINATE DE AGENTIILE DE PROTECTIE A MEDIULUI DIN ROMÂNIA (I)

Dupa încheierea seriei de trei articole care au prezentat problemele cu care se confrunta O. N. G. - urile de mediu, în urmatoarele doua articole vom prezenta problemele cu care se confrunta agentiile de protectie a mediului din România.

Legislatie
- Legislatia actuala da posibilitatea contravenientului de a contesta în justitie orice sanctiune aplicata de A. P. M. Activitatea de reprezentare a A. P. M. în cadrul proceselor de acest gen este întrucâtva dificila, în conditiile în care organigrama A. P. M.-urilor, stabilita prin HG, nu prevede obligatoriu, un post de jurist.
- Diverse acte normative apar cu o frecventa si incoerenta naucitoare, probabil pe principiul: "cu cât mai multe, cu atât mai bine, unele vor fi sigur bune". Pentru eficientizarea activitatii A. P. M.-urilor este necesara republicarea anuala într-o forma unitara a actelor normative revizuite si modificate prin ordonante de urgenta.
- Neclaritatea atributiilor si competentelor Biroului de Gestiune a Deseurilor, induce necesitatea organizarii unor cursuri de instruire cu un caracter unitar, pe probleme specifice acestui birou.
- Toate proiectele de acte normative cu influenta socio-profesionala, ar trebui prezentate si sindicatelor spre analiza si prezentarea de catre acestea a punctelor specifice de vedere.
- Sunt necesare luarea unor masuri de aplicare unitara a unor reglementari ce privesc procesul de implementare a legislatiei europene transpuse.
- În prezent, nu exista, la nivel national, o metodologie standardizata pentru determinarea concentratiei de dioxine si furane la emisie, fapt ce îngreuneaza activitatile de inspectie, monitorizare si autorizare - în conditiile în care valorile limita la emisie pentru dioxine si furane, rezultate din instalatiile de incinerare a deseurilor, sunt prevazute în legislatia româneasca înca din 1993 (Ord. MAPM nr. 462 - Conditii tehnice privind protectia atmosferei).

Organizare si activitati
- Lipsa de comunicare intrasectoriala între O. N. G.-uri si A. P. M.-uri se datoreaza si capacitatii de reactie foarte redusa a institutiilor publice în general, în România la problemele ridicate de O. N. G.-uri si mai ales de "simpli" cetateni.
- Permanenta instabilitate structurala / functionala / decizionala a sistemului guvernamental de protectie a mediului.
- Duplicitarismul unor angajati care fac parte din conducerile A. P. M.-urilor, care declarativ sunt pentru respectarea legii, dar se dau "aprobari" tacite pentru încalcarea acesteia, mimând, însa, interesul pentru rezolvarea eventualelor sesizari aparute si punându-si uneori subalternii (neinformati de substratul ilegal acceptat) sa umble dupa "potcoave de cai morti", pentru pastrarea aparentelor.
- Capacitate scazuta de informare si diseminare a informatiilor a autoritatii de mediu.
- Lipsa autonomiei decizionale, care a dus la inexistenta unei cooperari între A. P. M - uri, precum si la inexistenta colaborarii pe orizontala cu majoritatea celorlalte institutii "descentralizate".
- Atunci când exista aparatura de teren performanta, cu care se poate delimita în teren suprafata si limitele ariilor protejate, fie nu are cine, fie sunt probleme cu deplasarea, pentru faptul ca se aproba cel mult bani de deplasare cu trenul pentru o persoana, iar aparatura este prea valoroasa ca sa-si poata lua raspunderea un singur om.
- Nu toate A. P. M.-urile au site-uri pe Internet, unele dintre cele care au, nu au întotdeauna reactualizate informatiile de interes public sau mai grav sunt prezentate date eronate.
- În numeroase si intens mediatizate cazuri de încalcare grava a legislatiei de mediu, A. P. M.-ul nu poate face nimic concret, perceptia generala fiind ca totul este doar "politica de mediu de suprafata".
- Exista în cel mai bun caz senzatia unei functionari foarte greoaie a A. P. M.-urilor si ca marea majoritate a lucrurilor se fac doar pe hârtie, inclusiv în problematica aderarii la U. E.
- Unii angajati din conducerea A. P. M.-urilor, locuind în afara centrelor urbane, în zone nepoluate (evident în locatii care apartin soacrei, fiului, matusii, etc.) nu mai au un interes direct în rezolvarea problemelor legate de sanatatea mediului si a cetatenilor, care nu poseda case de "vacanta permanenta".
- A trecut peste un an de la initiativa privind sistemul agentilor voluntari de mediu de pe lânga Garda de Mediu si nici macar nu s-a reusit eliberarea integrala a legitimatiilor.
- În cazuri, în care "trebuie" facute consultari cu O. N. G.-urile se bifeaza actiunea, scriindu-se rapoarte "din burta" pentru ca angajatii A. P. M.-ului "nu cunosc" nici un O. N. G. sau nu se doreste "stârnirea" acestora sau se consulta doar organizatiile prietene, obediente sau mai nou capusa.
- Necesitatea stabilirii unui plan de activitate unitar, pe plan national, pentru activitatea de laborator.
- Imposibilitatea de a percepe plata unor servicii efectuate (ex. inexistenta legislatiei pentru plata serviciilor de copiere si multiplicare).
- Conceptiile birocratice ale managerilor responsabili la nivel central induc în sistem actuala hiperbirocratie.
- Inexistenta unei politici si a unui plan unitar de actiune cu rezultate pozitive în cazul accidentelor sau catastrofelor ecologice.
- Paleta larga de obiective impune existenta unor colective în Garda de Mediu pentru o mai buna specializare (pe factori de mediu: aer, apa, sol; pentru controale vamale, în administratie, etc.).
- Lipsa autonomiei financiare - A. P. M. nu poate organiza si implementa programe judetene de protectie a mediului, dupa modelul Directiilor Judetene de Tineret si Sport, care pot organiza periodic licitatii de proiecte pe resurse financiare, alocate de ministerul de resort.
- Imposibilitatea dezvoltarii de programe educationale în domeniul mediului adresate tuturor cetatenilor judetului (în conditiile performantelor modeste în domeniul protectiei mediului ale sistemului de învatamânt), programe educationale ce ar trebui realizate specific pentru categoriile de vârste si ocupazionale ale cetatenilor.
- Rezultatele A. P. M. - urilor sunt pe masura capacitatii manageriale (legate de resursele financiare si umane) existente, adesea submediocre.
- Intrarea mediului în "cocteiluri abracadabrante" împreuna cu alte sectoare de activitate clar delimitate, chiar daca, uneori, cu demersuri necesare tangente sau convergente (ex. agricultura), face sa creasca preocuparea angajatilor nu fata de politica de mediu ci fata de implicatiile practice ale unor subordonari nefiresti. Acest lucru include si alte reasezari a numarului de personal si o perioada (a câta!) de adaptare, care determina ineficienta activitatii A. P. M.-urilor.
- Probleme legate de cartarea ariilor naturale protejate.
- Dezorientarea angajatilor A. P. M. în ceea ce priveste speciile care trebuie protejate si necunoasterea arealelor acestora.
- Dezorientare în privinta listelor de protectie a florei si faunei.
- Bancile de date despre rezervatiile avute în responsabilitate sunt incomplete, unele rezervatii sunt provizoriu protejate si nu sunt descrise conform cerintelor din legislatie.
- Angajatii A. P. M. depind de bunavointa unor specialisti independenti cu privire la situatia unor arii protejate, evaluari ale unor populatii, ecosisteme, factori de stres, etc., inclusiv datorita imposibilitatii/evitarii încheierii unor contracte de colaborare reciproc avantajoase civilizate.
- Actualizarea ROF si includerea parteneriatelor institutionale cu O. N. G.-urile de mediu, de pilda pentru asigurarea buletinelor informative catre presa, cu date din oficiu.
- Stabilirea unui sistem informational care sa permita accesarea surselor de informare si de la alte institutii, atunci când, este necesar.

Dotare
- Lipsa unor sedii adecvate desfasurarii activitatii specifice - exista în prezent chiar cazuri de A. P. M.-uri care nu au sediu propriu, functioneaza în spatii închiriate, total disfunctionale în special pentru relatiile publice.
- Lipsa bibliotecilor tehnice profesioniste actualizate, care sa cuprinda publicatii si carti de referinta în domeniu; exista cazuri în care lipsesc publicatii aparute chiar în aceeasi localitate cu subiecte de evident interes pentru angajatii A. P. M.
- Abonamentele la reviste de specialitate (acolo unde exista) sunt total insuficiente.
- Dotarea necorespunzatoare a laboratoarelor A. P. M. (în conformitate cu cerintele UE) scade performanta acestui sector.
- Lipsa (uneori) a banalelor aparate portabile pentru munca în teren si a echipamentului de teren personal (începând cu cizma de cauciuc).
- Lipsa laboratoare acreditate în vederea implementarii prevederilor Directivelor UE.
- Insuficienta computerelor.
- Cazuri de dotare insuficienta a laboratoarelor de analize fizico - chimice cu aparatura necesara analizarii unor poluanti specifici (pesticide, metale grele).
- Existenta unei dotari minime necesare la nivelul institutiei permite determinarea unui numar limitat de poluanti, A. P. M.-ul fiind si în imposibilitatea realizarii unei verificari a emisiilor în atmosfera sau obtinerii unor date în timp real.
- Cazuri în care A. P. M.-urile nu pot îndeplini cerintele ce decurg din Directivele 96/62/CE, 30/1999/CEE, 2000/69/EC privind monitorizarea calitatii aerului, pentru care trebuie sa aiba analizoare automate, care sa ofere posibilitatea medierii.
- Lipsa echipament de calcul performant.
- Mijloacele de comunicare sunt reduse atât în ceea ce priveste telefonul, cât si serviciile de posa electronica.
- Accesul redus la Internet împiedica informarea la zi a personalului, prin acesta metoda foarte ieftina, cu noutatile legate de exercitarea moderna si performanta a profesiei în institutie.

Personal
- Scaderea numarului personalului (inclusiv de specialitate) în contradictie cu problemele de mediu existente, cu problemele ridicate de tranzitie, de armonizare a legislatiei noastre cu Directivele U. E., respectiv cu sarcinile tot mai numeroase. Reducerea personalului din 2001 a afectat activitatea, fiind necesare ore suplimentare care nu au putut fi platite, fapt care i-a determinat pe cei ramasi sa caute alte locuri de munca mai bine platite. Reducerea de personal a afectat si reteaua de monitorizare a mediului în sensul desfiintarii unor puncte de prelevare. Tot datorita personalului redus si a supraîncarcarii cu atributii a celui existent; exista probleme de comunicare cu O. N. G.-urile. Nu se asigura personalul necesar în A. P. M.-uri, conform studiilor facute de I. C. I. M. Bucuresti si predate ministerului de resort.
- Personalul se împutineaza mereu plecând preponderent persoanele capabile, datorita salariilor jignitoare pentru profesionisti.
- Laboratoarele dispun de personal cu competente tehnice, dar acesta este, uneori, insuficient, astfel ca nu exista posibilitatea desemnarii unui responsabil cu calitatea, conform ISO 17025 cap.4.1.5 lit.i
- Centralizarea necesitatilor de instruire a personalului A. P. M dintr-o regiune si oferirea O. N. G.-urilor de posibilitati de remunerare a unor servicii de instruire de personal.
- Gradul avansat de îmbatrânire al personalului face foarte dificila implementarea cerintelor U. E. în domeniul protectiei mediului si utilizarea tehnicii de calcul.
- Sistem greoi de avansare în trepte si clase, de pilda, trecerea unui functionar public într-o clasa superioara se poate face doar prin eliberarea unui post, adica, dupa moartea unui coleg.
- Inexistenta unor programe de perfectionare periodica a personalului.
- Este necesara specializarea suplimentara a personalului prin cursuri de pregatire si perfectionare profesionala pe diferite domenii de activitate, inclusiv în cel de luare a deciziilor.
- Presiuni economice (spaga) si pe filiera politica, în vederea angajarii unor pile, chiar daca persoanele respective nu au o pregatire de specialitate necesara.
- Angajatii cu vechime si experienta care parasesc institutia lasa un gol greu de acoperit.
- Fluctuatii dese de personal de specialitate, în special cel tânar.
- Complexitatea domeniului face ca formarea specialistilor sa fie îndelungata, în prezent existând un deficit de specialisti cel putin în domeniul radioactivitatii si sonometriei.
- În Compartimentul Protectia Naturii exista doar o persoana (uneori fara pregatire adecvata), care acopera (adesea formal) foarte greu problematica de conservare a biodiversitatii.
- În momentul în care un angajat pleaca din A. P. M. ori se sterge postul din schema, ori se angajeaza cineva de la alt departament, ori se promoveaza, ori... postul era deja ocupat dinainte, concursurile fiind de multe ori formale.
- Inexistenta specialistilor în toate domeniile necesare desfasurarii activitatii A. P. M.
- Existenta unui evident dezechilibru în ceea ce priveste specialitatile necesar a fi acoperite de personal, sunt favorizate (creând excedente ilogice) anumite specialitati în detrimentul altora.
- Numeroase cazuri de angajari de personal "de specialitate" fara nici o pregatire în domeniul fisei individuale a postului.
- Nu exista suficienti oameni de teren, ca atare se lucreaza mai mult din birou prin telefon, pe teren se iese insuficient.
- Incompatibilitatea manifestarilor unor angajati în A. P. M. cu statutul de functionari publici.
- Lipsa/insuficienta (calitativa/cantitativa) a sistemelor de monitoring integrat a calitatii mediului pe areale reprezentative dispersiei poluantilor sau legate de biodiversitate, datorita personalului calificat insuficient.
- La departamente cu responsabilitati legate si de diverse programe europene exista angajati care nu stiu sa scrie proiecte, "temele" fiind facute cu altruism de alte persoane din afara institutiei care nu au nici o obligatie în acest sens.

Aspecte financiare
- Bugete insuficiente pentru activitatile pe care angajatii A. P. M. au datoria sa le desfasoare.
- Problemele majore ale angajatilor din reteaua A. P. M., în ceea ce priveste accesarea unor fonduri de mediu extrabugetare într-un mediu concurential real (national sau international).
- A. P. M.-urile nu au resurse financiare pentru îndeplinirea îndatoririlor legale care le revin, cu atât mai putin sa sprijine actiunile O. N. G.-urilor altfel decât moral si eventual cu unele informatii.
- Resursele financiare pentru dotari si asigurarea bazei tehnico-materiale sunt deficitare.
- Lipsa sumelor necesare acreditarii unor laboratoare de analize fizico - chimice.
- Limitarea arbitrara/nerealista a convorbirilor telefonice si a accesului la Internet determina deficiente serioase în comunicare, ducând, uneori, la disfunctionalitati în activitate.
- Plafonarea cheltuielilor la un nivel care nu permite nici asigurarea carburantului necesar deplasarii în teren a organelor constatatoare în caz de poluare sau încalcare a legislatiei de mediu duce la o existenta pur formala a A. P. M.-urilor.
- Fonduri reduse, alocate perfectionarilor profesionale ale personalului angajat din A. P. M.-uri.
- Singura sursa suplimentara de venit pentru A. P. M. fiind fondul extrabugetar, ar fi de dorit reactualizarea Ordinului 340/2001. În situatia actuala încasarile percepute pentru efectuarea unor analize nu justifica cheltuielile facute pentru efectuarea acestora.
- Fonduri insuficiente care sunt alocate la nivel local pentru lucrari de infrastructura în domeniul protectiei mediului.
- Desi exista un numar mare de voluntari, practic, o retea nu sunt alocate resurse minimale pentru ca acestia sa-si duca la îndeplinire sarcinile - cheltuieli de transport, etc.
- Este stringenta identificarea oportunitatilor de a primi asistenta financiara din surse internationale, elaborarea unor propuneri si parteneriate si managementul comun al proiectelor locale si regionale.
- Se simte nevoia acordarii de asistenta pentru A. P. M. în implementarea si managementul proiectelor locale.
- Este necesara elaborarea unor politici pentru reducerea poluarii si strângerea de fonduri în acest sens.
- Salarizarea personalului este necorespunzatoare, tinând cont de faptul ca majoritatea salariatilor intra în categoria functionarilor publici.
- Salarizarea slaba determina tinerii sa se angajeze la A. P. M. doar temporar, acest loc de munca constituind doar o rampa de lansare pentru acestia.
- În cadrul aceluiasi minister, salariatii A. P. M.-urilor, la aceeasi pregatire si cu raspundere care vizeaza toti factorii de mediu, sunt semnficativ mai prost remunerati în comparatie cu colegii de la C. N. Apele Române.
- În privinta noii reglementari, privind salariile functionarilor publici, se asteapta reglementarile de aplicare deoarece nivelul actual de salarizare nu este satisfacator. De la începutul anului 2003, nu vom mai beneficia de nici o facilitate/ajutor. De tichete de masa s-a beneficiat doar câteva luni în timpul anului 2001, iar de stimulente nu se mai beneficiaza din luna decembrie a anului 2002.
- O problema o constituie salarizarea colegilor din laboratoarele de radioactivitate similar cu ceilalti angajati din A. P. M.
- Se asteapta salarizarea comisarilor din Garda de Mediu, conform grilei de comisari.
- Pâna la aplicarea legii functionarilor publici sa se asigure: plata orelor lucrate suplimentar; marirea de la 15% la 25% a cotei pentru acordarea de stimulente din veniturile extrabugetare si aplicarea acestei cote pentru stimulente si pentru veniturile obtinute din amenzile aplicate; vaccinarea specifica a personalului unitatii care controleaza unitati cu risc deosebit (rampe de deseuri, statii de epurare) precum si vaccinarea antigripala pentru salariatii care vin în contact direct cu publicul; aplicarea articolelor din prezenta lege a functionarilor publici referitoare la prima de vacanta si decontare a transportului în concediu.
- Nu se mai acorda tichete de masa, din anul 2002.
- Nu exista un sistem de protectie a personalului care lucreaza în mediul toxic.
- Unele proiecte de protectie a mediului cu finantatori internationali potentiali sunt abandonate de catre acestia din urma datorita evaluarilor de costuri supradimensionate de catre partea româna.
- Lipsa surselor financiare pentru lucrari de reconstructie ecologica a terenurilor (sau tratarea acestor lucrari pe plan secundar).

Imixtiuni neprincipiale ale politicului în probleme de mediu.
- Uneori A. P. M.-urile sunt înstiintate de proiectele pentru care se cer aprobari numai în momentul când acestea sunt deja în derulare si li se "forteaza mâna" cu pseudoargumente economice, sociale sau politice.
- Exista presiuni pentru subordonarea politica (mascat sau la vedere) a angajatilor A. P. M.-urilor, îndeosebi a celor cu functii de decizie.
- Favorizarea economicului (pe termen scurt) în detrimentul protejarii mediului si a unei dezvoltari economice durabile.

Relatii cu alte autoritati/istitutii
- Implicarea în mica masura a autoritatilor locale în solutionarea problemelor de mediu care le revin.
- Conlucrarea cu celelalte institutii locale se face de obicei destul de dificil.
- Implementarea în comun cu Universitati, Institutele de Cercetare, Muzeele de Istorie Naturala, O. N. G. - uri de mediu profesionale a unor programe de cercetare intra si interdisciplinare.

BREVIAR

AUGUST CONTESTATAR

În 24 august, ziua nationala a Ucrainei, în fata ambasadei acestei tari din România a avut loc o actiune de protest a societatii civile din România fata de activitatile distructive desfasurate de ministerul transporturilor din Ucraina în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii în zona Canalului Bîstroe.
În perioada 23 - 28 august 2004, a avut loc marsul de solidaritate cu Rosia Montana, organizat de Asociatia Alburnus Maior în parteneriat cu Institutul Român pentru Pace, Greenpeace CEE si Mindbomb, în care participantii din tara si strainatate au pornit pe jos, din Cluj-Napoca, pentru a parcurge 137 km în solidaritate cu locuitorii Rosiei Montane care se opun proiectului de exploatare a aurului în cariera deschisa prin procedee bazate pe utilizarea cianurii.
Dupa diverse luari de pozitie, daca în primul caz reprezentantii guvernului PSD Adrian Nastase spera ca societatea civila sa înduioseze pe colegii din Ucraina, iar tot ceea ce este de salvat în delta sa fie salvat în cel de-al doisprezecelea ceas, vis-ŕ-vis de Rosia Montana, probabil ca se va tacea chitic în continuare cu bine cunoscuta deja totala lipsa de eleganta si fair play în ceea ce priveste acuta problema a motilor.

CONTINUITATE SPIRITUALA TRANSILVANA

Atunci când studiul istoriei naturale se îmbina timp de peste un secol si jumatate cu istoria unei comunitati, rezultatul nu poate fi decât o simbioza creatoare de oportunitati stiintifice care tin de excelenta acestui domeniu.
Acesta este si cazul fericit al Sibiului "cea mai puternica si înfloritoare cetate" a spatiului românesc intracarpatic. Ca un fruct al Umanismului, în acest oras frumos, bogat si inevitabil puternic în secole de framântata istorie, temutele centuri de aparare au început sa sufere o inedita metamorfoza. În îmbratisarea strâmta si totusi eleganta a zidurilor alaturi de promenade, sali de teatru si spitale, Muzeul de Istorie Naturala cu tot ceea ce reprezinta acesta a fost transpus prin valoare spirituala "la aceeasi înaltime" cu acea a impresionantelor bastioane ale cetatii mama.
Printre pionierii sibieni naturalisti de prim rang sunt si malacologii M. si A. E. Bielz, M. si R. W. Kimakowicz, C. F. Jickeli, deschizatori de orizonturi si creatori ai unor colectii cu o valoare internationala, din punct de vedere istoric si stiintific, care includ peste 500.000 de piese, apartinând la 5 clase si 10.300 specii.
Asezarea geografica a Sibiului si a ariilor limitrofe în care slujbasii Muzeului de Istorie Naturala si-au desfasurat activitatile de-a lungul îndelungatei sale istorii caracterizata prin interferenta principalelor sectoare climatice ale Europei si printr-un relief extrem de variat, nu au fost decât oportunitati rarisime pe continentul nostru, exploatate de iubitorii de natura ai locului.
Munca si rezultatele deosebite a acestor pionieri, a curentului creat de acestia si a scolii sibiene de naturalisti este motivul pentru care Sibiul a avut deosebita onoare de a gazdui în ultima decada a lunii august un Simpozion International de Malacologie si de a initia înfiintarea Societatii Române de Malacologie, ca pivot al unei continuitati creatoare, în acest spatiu geografic generos.
Atât acest simpozion, cât si noua Societate sunt elemente cu o individualitate si specificitate puternica, dar se doresc a fi însa si note noi în întregirea nu întâmplator atât de anevoioasa a armoniei batrânului nostru continent.

NOAPTEA LILIECILOR

28 august reprezinta pentru majoritatea tarilor europene momentul din an în care se sarbatoreste "Noaptea Europeana a Liliecilor", eveniment consacrat constientizarii publicului larg asupra importantei si unicitatii liliecilor, precum si asupra necesitatii asigurarii protectiei eficiente a acestora. În România, acest eveniment a fost sarbatorit în acest an pentru prima oara, prin manifestari organizate de Asociatia pentru Protectia Liliecilor, printr-o finantare asigurata de Fundatia pentru Parteneriat, împreuna cu colaboratorii sai, cuprinzând 8 mari orase: Bucuresti, Baia Mare, Cluj-Napoca, Iasi, Târgu-Mures, Satu Mare, Sibiu si Timisoara.
Evenimentul s-a adresat publicului de orice vârsta, la standul constituit din o expozitie fotografica inedita, cu acces gratuit, cuprinzând instantanee din viata liliecilor, precum si ipostaze din "întâlnirile" lor cu oamenii. În completarea acestor imagini, publicul a beneficiat de informatii variate despre modul de viata si comportamentul liliecilor, despre importanta lor ca unice mamifere activ zburatoare, precum si despre modalitatile prin care pot fi ocrotite.
În România, traiesc 30 de specii de lilieci care sunt strict protejati prin legile nationale si internationale. Aceste date au fost disponibile sub forma afiselor si pliantelor distribuite gratuit.
Seara fost organizata o demonstratie cu detectorul de ultrasunete, urmarindu-se felul prin care micile "spirite ale noptii", îsi captureaza prada, principiu ce a stat la baza radarelor moderne.
Daca doriti sa participati la viitoarele actiuni ale acestei active asociatii va rugam sa ne contactati.

PSEUDOELECTORALA

La 4 ani, se zâmbeste "de jur împrejul capului" continuu, se promite copios, se reactiveaza false amnezii fata de promisiunile trecute, dar neonorate si suntem în mod jalnic implorati sa votam într-un anume fel si nu în altul. Jenant, la fel se întâmpla si în aceste luni.
Cât despre politici de mediu aplicate cu succes în România, acestea ramân de 60 de ani la stadiul de declaratii.

Autor: ONG Ecotur Sibiu Vizualizări: 5605, Ultima actualizare: Joi, 23 Sep 2004