Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Studiu asupra ursilor din Bucegi“De ce este necesar acest studiu? Pentru ca fara o mica functie prin care sa fi luat în seama de responsabilii în domeniu nu prea poti sa faci nimic. Ca simplu turist am încercat ani de zile sa initiez o seama de schimbari în Bucegi. Evident ca nu-am reusit nimic, demersurile mele nefiind luate în seama de nici o autoritate în domeniu. Doar eram un simplu turist, idiot pesemne! Proiectelor trimise autoritatilor de resort nu li s-au acordat importanta si nici nu mi s-a raspuns în vreun fel, considerând probabil cei responsabili ca o sa ma satur si o sa-mi vad de altele. Acele proiecte, idei, pe care anterior le-am adus la cunostinta multor oameni implicati în turismul local au fost gasite excelente de acestia. Deocamdata nu stiu ca institutiile respective, nu cei din turism, sa le fi aplicat, mai mult ca sigur acestea au constituit o insulta la adresa lor. Doar nu îi învata pe ei unul de 26 de ani cum sa-si faca treaba! Singura institutie care mi-a acordat credit a fost Comisia Monumentelor Naturii dovada clara ca nu toti cei care ocupa o functie cheie frâneaza pe cei care îsi pot dovedi competenta. Nu intentionez sa ma cred un om deosebit de competent, dar stiu unele lucruri pe care numai experienta de teren ti le poate oferi.
Asadar de ce acest studiu? Pentru ca oricine poate observa ca ursul are un altfel de comportament, diferit de ceea ce stiam noi pâna acum. Faptul ca nu s-a gasit o explicatie serioasa si deci credibila, m-a facut sa ma documentez cu staruinta luând în calcul atât parerile unor specialisti cât si ale unor simple persoane care au venit în contact cu acest rege al padurilor românesti. La acestea am adaugat punctul de vedere al localnicului, al omului implicat în turism, experienta si punctul meu de vedere vizavi de aceste animale. Nu am intentionat sa creez o lucrare stiintifica ci sa explic pe întelesul tuturor ceea ce a determinat actualul comportament al ursului si noul sau mod de viata.
În opinia mea doi factori cu caracter determinant au influentat atitudinea exemplarelor familiei Ursidae: 1. Omul; 2. Schimbarile climatice. Consider ca specialistii în cinegetica stiu raspunsul asa cum oricine îl banuieste dar e mult mai usor sa elaboram explicatii savante, derutând si aducându-i pe un teren instabil pe cei ce vor sa înteleaga ce se întâmpla cu ursii de sunt atâtea atacuri mai ales de ce vin dupa hrana si la marginile oraselor. Solutiile gasite pâna în prezent: implantarea de cipuri si monitorizarea GPS, mutarea ursilor cica “naraviti” în alte areale nu e o metoda care da rezultatele scontate pentru ca daca s-ar dovedi utila nu am mai avea probleme cu ursii în anumite zone. Personal am încercat sa gasesc o explicatie cât mai aproape de realitate, din punctul de vedere al localnicului care merge de 15 ani pe munte si prin paduri asociat cu cel al ghidului de turism si al custodelui C. M. N. Subliniez ca acest studiu are drept baza de documentare arealul masivului Bucegi si consider ca e aplicabil în mare masura la nivel national. Putini cunosc faptul ca ursul are o inteligenta deosebita si relatez câteva cazuri relevante în acest sens:
Omul a fost primul factor care a schimbat decisiv comportamentul ursului prin:
Relevant este cazul zonei superioare a Vaii Pelesului si a afluentilor acestuia unde exista cea mai mare întindere de afinis din tot masivul. Pe oriunde am umblat în Bucegi nu am vazut o suprafata mai întinsa ca aceasta. Într-o singura zi – în perioada când se coc afinele – cei ce vin acolo scot din acea zona între 150-200 kg de fructe si nimeni nu s-a gândit sa stopeze acest fenomen, chiar daca am facut public acest lucru înca din 2001 si mai recent în 2003, 2004, prin scrisori catre factorii de raspundere din Parcul Natural Bucegi. Pâna în anul 2003 în fiecare an observam ursi, ziua, în respectiva perioada, fiind interesat si de felul cum manânca acestia afinele. Astfel am constatat ca nu manânca fructele bob cu bob cum cred unii ci mai degraba pasc, mâncând deopotriva fructe si frunze. Circa 5-8 cm rupe din acest arbust. Faptul ca timp de ani de zile cei responsabili nu au luat nici o masura denota ca nu stiu de aceasta zona ca fiind una de importanta vitala pentru ursi. O suprafata atât de întinsa de afinis asigura hrana multor ursi câteva saptamâni, însa în conditiile actuale acest interval s-a scurtat la câteva zile.
Si atunci cum putem explica felul de a fi al ursului decât ca gonit de om de colo-colo nu a mai avut unde fugi si având o fire inteligenta a sfârsit prin a se adapta la noua realitate. A observat ca omul nu îl urmareste special pe el si i-a disparut teama atavica de acesta, ducând la aparitia unei situatii de obisnuinta si de convietuire pasnica în unele locuri. Un exemplu de acest gen fiind remarcat personal în anul 2004 în Cariera Sinaia unde se transportau în trecut resturile menajere din statiunea omonima. În acea cariera stateau în niste adaposturi improvizate mai multi rromi ce colectau cartoane si fier vechi. Dupa o noapte ploioasa m-am deplasat în perimetrul acelei cariere. Urmele de ursi gasite ocoleau adaposturile la circa 50-100 metri, rromii nefiind deranjati de ursi. Efectuând în primavara urmatorului an o cercetare deasupra acelei cariere am gasit cu surprindere mai multe bârloguri sapate de urs sub radacini de arbori sau sub stânci. Ce m-a impresionat era ca acele bârloguri aveau deschidere spre cariera, fiind un punct bun de observare a zonei. Adaposturile rromilor erau la cam 300-400 metri distanta, deci ursii puteau vedea orice miscare. Cu toate acestea nu s-au înregistrat atacuri asupra acestora dovada clara ca daca ursul nu e deranjat nu are un comportament agresiv fata de om.
Ursul s-a obisnuit atât de mult cu omul ca nu se sperie nici de petarde prea tare, fapt observat din actiunile unor “turisti” în anii precedenti. În cazul ursilor “naraviti” –cum li se spune, este necesara luare unor masuri imediate pentru prevenirea altor atacuri dar se pune întrebarea “De ce s-au naravit ursii?”. Iata un aspect: - conform Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi “turistii sunt obligati sa evacueze în afara Parcului resturile menajere pe care le genereaza”. În aceste conditii consider o grava eroare amplasarea unor tomberoane metalice, neacoperite, în zona cabanei Padina, acolo unde este permisa amplasarea corturilor. Este evident ca s-au instalat tomberoanele în sprijinul turistilor fiind o initiativa laudabila dar nu s-au luat în considerare toate aspectele. Acele tomberoane au naravit ursii din zona Padina si nu a mai fost decât un pas pâna sa atace corturile! De ce fac o legatura între acele tomberoane si atacul ursilor asupra corturilor turistilor? Deoarece înainte de amplasarea acelor tomberoane nu se înregistrasera atacuri ale ursilor asupra corturilor la Padina. Acest lucru poate fi confirmat de multi montaniarzi mai în vârsta care veneau sa-si petreaca câteva zile în acea zona. În prezent putini sunt cei care mai au îndrazneala sa puna cortul la Padina. De altfel într-o zi de iunie a anului 2006, putin dupa ora 18: 00 am observat o ursoaica cu un pui plimbându-se nestingherita pe drumul forestier ce duce la Hotelul Pestera, asteptând lasarea întunericului pentru a veni la corturi. O parte din personalul monahal al manastirii “Pestera Ialomitei” privea la aceasta ca la un lucru cu care se obisnuisera, nefiind mirati. Am atentionat ulterior mai multi turisi cu cortul, unii instalându-se la cabana, altii în schimb nu s-au dovedit la fel de inspirati si noaptea ursul le-a sfâsiat corturile, în cautare de hrana, ranind o persoana. Interventia cu ATV-urile a unor localnici din Poiana Tapului a facut ca proportiile atacului sa nu capete dimensiuni mai tragice. O fata de la un cort sfâsiat de urs a fugit pâna la cabana (deci circa 300 metri) si ajunsa în interior a lesinat. Aceste lucruri nu sunt prezentate în detaliu opiniei publice din diverse motive, nefiind cazul sa ma pierd eu în analize de acest gen. Important este ca acest atac poate fi confirmat de 10-15 persoane care au asistat la acest incident.
Ursii sub influenta stresului antropic au ajuns la concluzia ca nu pot fugi continuu de om – si nici nu prea mai au unde-, si asa cum spuneam anterior s-au adaptat, mai ales ca modul nou de viata prezenta si “avantaje”: gasirea hranei mai usor. Asa ca a fost scutit de efortul de a cauta sau prinde hrana pentru ca se poate înfrupta din resturile de prin pubelele din oras sau de la turistii amatori de fotografii “unice”. Aceste “avantaje” pot fi daunatoare atât ursilor cât si turistilor, care în inconstienta lor se apropie de acest animal înca salbatic. Padurarii atrag atentia sa nu se apropie nimeni de ursi deoarece exista pericolul de a fi atacati. Personal cred ca daca fiecare turist ce a dat mâncare unui urs ar fi fost atacat atunci am fi avut peste 100 de cazuri înregistrate. Consider ca ursul nu ataca decât daca te apropii prea mult de el, fiind destul de inteligent sa nu atace persoana de la care primeste mâncare, cel putin pentru moment. Bine este sa se evite astfel de practici si sa nu-i “naravim” –cum se spune –, si mai mult!
Se încearca prin diverse metode limitarea actiunilor ursilor fie prin monitorizare GPS, fie prin transport de hrana în adâncul padurii, etc, fara a se întelege, sau mai bine zis fara a se vrea a se întelege ca ursului îi trebuie redat habitatul si nu impus de oameni un altfel de mod de viata. Acesta este fondul problemei si nu actiuni pompoase de genul celor de mai sus, care sunt si costisitoare pe deasupra. E mult mai simplu sa se încheie exploatarile forestiere în unele zone si sa fie aplicat în teren Regulamentul de vizitare a Parcului care prevede masuri de limitare a turismului necontrolat (adica în afara traseelor turistice), sa se supravegheze si sa se aplice avertismente, sanctiuni, zecilor de persoane ce culeg fructe de padure din rezervatii, initiative care ar schimba într-un an, doi, -depinde de eficienta si de coordonarea în actiuni a factorilor implicati-, comportamentul reprezentantilor Fam. Ursidae.
Revenind la incidentul de lânga cabana Padina, mentionez ca în saptamâna urmatoare alte persoane mai curajoase au instalat corturi. Atentionati de unii, de altii, acesti turisti s-au dovedit mai prevazatori dar asa cum multi dintre cititori vor considera ca supraapreciez ursul, si acestia l-au subestimat. Au facut un foc mare, au dat cu petarde puternice, au cântat, si apoi obositi au adormit pe la 4 dimineata. Rabdator, ursul a venit aproape de zorii zilei si a rupt un cort în cautare de hrana. Alarmati de strigatele celor din cortul rupt ceilalti le-au sarit în ajutor alungând cât de cât ursul. Ce nu au înteles ei este ca ursul era pe terenul sau si daca zona era periculoasa, existau si precedente, trebuia gândit ca nu te poti aseza în cort cu mâinele sub cap si sa te apuci apoi sa dormi. Efectul de grup, unde daca te asociezi cu altii parca uiti de frica, nu e o solutie întotdeauna. Sa nu uitam ca si oile stau în grup (turma). De circa 1-2 ani s-au instalat placute de lemn în zonele frecventate de urs care atentioneaza în acest sens.
Atacul unui urs este considerat un accident daca este unic si fara precedent. În conditiile în care sunt semnalate o serie de astfel de atacuri ale ursilor asupra oamenilor gasesc îndreptatit ca persoanele vatamate sa ceara socoteala celor responsabili de managementul fondului cinegetic din zona respectiva.
A doua cauza dupa om, dar de fapt generata pâna la urma tot de acesta sunt schimbarile climatice care la fel au influentat modul de viata al ursilor. În primele zile ale lunii noiembrie se anunta pe postul local de televiziune, care prelua surse “silvice” ca ursii care mai dadeau târcoale pe la acel restaurant celebru din Sinaia erau de fapt la o ultima iesire înainte de hibernare. Numai ca acest lucru e o alta eroare pentru ca –si afirm cu toata convingerea-, ursii nu hiberneaza propriu-zis ci au o stare de hibernare partiala, de amorteala cum zic localnicii, cu unele functii reduse. Deci sa nu se creada ca ursul intra în bârlog si acolo trage un pui de somn pâna da coltul ierbii. Evident ca unii “specialisti” poate ma vor contrazice dar aduc în sprijinul meu fapte si persoane care au fost martore la cele relatate:
În ceea ce priveste aceasta “hibernare” trebuie spus ca ursul de altfel ca multe animale trebuie sa se adaposteasca pe vreme nefavorabila însa el are functiile vitale mult reduse. Date fiind actualele schimbari climatice perioada de “hibernare” a ursului este variabila. Poate fi întârziata sau se poate prelungi în functie de vreme. Cu siguranta aceasta perioada s-a scurtat, ursul iernând 1-3 luni, incluzând în special lunile ianuarie-februarie când ursoaicele dau nastere puilor. Înainte se credea ca ursul ierneaza /hiberneaza în intervalul noiembrie-martie.
Observatiile personale de-a lungul anilor m-au condus la ideea ca ursii stiu sa-si aleaga un adapost perfect si ca trebuiesc întrunite mai multe conditii pâna sa fie corespunzator. De asemenea, stiind ca ursii prefera stâncariile mai ales, m-am deplasat în zilele de iarna, însorite, în perimetrul acestora. Asa cum ma asteptam ursii în astfel de zile ies din bârlog, urmele proaspete de pe zapada indicau acest lucru, însa se deplaseaza pe distante scurte, probabil pâna la vreun izvor. Se poate spune ca daca zapada este la gura bârlogului de ce este nevoie sa se mai deplaseze dupa apa? Aceasta consideratie nu poate fi facuta decât de persoane care cred ca ursul e un animal fara inteligenta! Dar oare noi preferam zapada în locul unui pahar cu apa?
Asadar, acesta este noul mod de viata al ursului, impus, determinat în cea mai mare parte de om si nu vad rostul cautarii a tot felul de solutii care dau bine la public când adevarul e altul. Vinovatii se stiu! Eu adresez însa o simpla întrebare factorilor de raspundere si tuturor celor care citesc acest studiu, sau cum îl vor numi dânsii: E oare rentabil pentru România ca structurile Romsilva –acest “guvernator” al padurilor autohtone- sa aiba cel mai greu cuvânt de spus în privinta fondului forestier si cinegetic al tarii?
Sa reflectam daca acest compromis cu prezentul va avea repercursiuni în viitor. Se pare ca din 1989 si pâna în 2004 s-a defrisat o suprafata de 4-5 ori mai mare decât a Bucurestiului. O consider o comparatie blânda!
Eu am învatat la scoala ca vulpea fura gaini, numai ca astazi si ursul fura gaini. Ce vor învata viitori scolari poate mai traim si o sa vedem!”.
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 721 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |