Aşa cum le zice şi
numele, Dolomiţii sunt munţi, nu munte. O mare de creste cvasi
izolate, cărora italienii le zic „valuri”. În Dolomiţi nu
se laudă nimeni că "a făcut creasta" iar cărările de
picior aşa cum le ştim noi în Carpaţi, sunt puţine.
Dolomiţii seamănă pe undeva cu peretele vestic al Pietrei
Craiului: îţi ridică în faţă turnuri şi pereţi
verticali pe crestele şi pe brânele cărora alpinişti celebri
şi ghizi montani au descoperit drumuri şi le-au amenajat cu
cabluri, scări şi punţi suspendate pentru a putea fi parcurse de
turişti, aşa numitele "drumuri de fier". În
Dolomiţi nu faci vărfuri, ci "via ferrata".
Cel mai comun mijloc de a explora această mare
împietrită este de a recurge la serviciile unui camping din
localităţile presărate printre aceste creste şi de a urca şi
coborâ în fiecare zi pe una dintre ele. Diferenţele de
nivel pot atinge uşor 2000 m însă un sistem bine pus la punct
de cabine, telescaune şi "tomberoane" te ajută
(binenţeles, contra cost) în acest sens. De asemenea din
localităţi şi până în pasurile din care de regulă
încep traseele şi pornesc "cablurile", există curse
regulate de autobus (Dolomiti Bus) al căror orar (respectat la
minut) se găseşte în broşuri oferite gratuit. La orice
staţie de telescaun există hărţi imense cu traseele din zonă şi
uneori chiar pliante gratuite. Deasemenea se pot cumpăra hărţi de
buzunar aproape în orice magazin (preferabil la punctele de
informare turistică unde costa 2, 5Euro faţă de 7 Euro în
restul magazinelor)
Dolomiţii sunt accesibili pentru turism doar pe
perioada verii, traseele închizându-se în
septembrie. Odată cu închiderea traseelor trag obloanele şi
campingurile şi se scot şi cursele de autobus de care aminteam,
ceea ce duce la noţiunea de sezon turistic (iarna se schiază
intens, dar asta e altă poveste). Luna cea mai bună pentru
ascensiuni e luna august şi tot atunci preţurile la toate
serviciile enumerate ating vârful maxim.
Cabanele lor se numesc refugii şi pe lângă
faptul că sunt numeroase, sunt bine aprovizionate şi oferă
condiţii occidentale (curent electric, WC, apă curentă şi desigur
cazare şi hrană)... la preţuri occidentale.
Ca şi
particularitate, fiecare refugiu are ştampila lui şi o găselniţă
comercială este DOLOMITI PASSAPORTO, o imitaţie de paşaport în
care colecţionezi aceste ştampile, te semnezi cu coechipierii, faci
însemnări, lipeşti bilete de telescaun şi orice alte
flecuşteţe ca într-un veritabil caiet de amintiri.
O altă particularitate a acestor munţi o
constituie urmele primului Război Mondial, a acelui "nostra
Grande Guerra"
cum le place italienilor să-i zică. În urma confruntărilor
armate dintre italieni şi austrieci au rămas pretutindeni grote
antropice, tranşee fortificate, adăposturi de tragere şi clădiri
în ruină. În zonele Lagazuoi, 5 Torri şi Tre Sassi
acestea sunt organizate ca muzee in situ, încercând să
ilustreze căt mai bine spiritul acelor vremuri.
Mai multe detalii, imagini,
trasee şi hărţi, precum şi jurnalul ascensiunilor noastre din
august 2007 se găsesc pe pagina ProExpedition:
http://www.proexpedition.org/destinatii/Dolomiti/Dolomitiprez.htm
Autor: Kiru Chiş Dorin Vizualizări: 7967, Ultima actualizare: Marţi, 22 Iul 2008 |
Comentariu |
gabriel-antonie lazarovici, Vineri, 25 Iul 2008, 8:44
Foarte bun acest jurnal. Redactat concis, la obiect, cu multe informatii practice. Este un model demn de urmat. Felicitari!
|
Alin Ciprian Ciulă, Marţi, 29 Iul 2008, 11:14
Un excelent 'remember' dolomitic
Mi-a placut foarte mult situl, relatarile sunt de-a dreptul savuroase, pozele graitoare si reprezentative...
Felicitari!
|
Alin Ciprian Ciulă, Joi, 11 Sep 2008, 16:06
Atata pofta mi-a facut acest articol, ca tocmai ce-am revenit dupa ce-am tras o tura de cateva zile: Cristallo, Tre Cime, Tofane, Sorapiss.
Natura desavarsita, istorie si civilizatie, toate intr-un loc!
|
Comentarii pentru acest articol |