Capadochia pe scurt

Cum se ajunge în Turcia:

            Pentru cei ce nu optează pentru automobil, cel mai convenabil mijloc de ajunge în Turcia este trenul (raportul cel mai bun rapiditate/confort/preţ). Din Bucureşti, Bosfor Expres pleacă zilnic la vremea prânzului (13) şi ajunge dimineaţa în Istanbul (8: 30) iar la întoarcere pleacă seara (22) şi ajunge dupăamiaza (16: 30). Asta când nu are întârziere. Trenul are un vagon cuşetă şi unul de dormit, deci confort maxim. Cu autocarul e mai ieftin dar şi confortul e... pe măsură. Pentru cei ce sunt din interiorul ţării (deci trebuie să facă şi drumul până la Bucureşti) cea mai bună alegere pare să fie biletul Balkan Flexipas. Noroc: câteodată conductorii nu au chef să completeze formularele biletului şi când ajungi acasă poţi rămâne încă cu călătorii (din păcate biletul e valabil doar o lună calendaristică). Detalii primiţi la orice agenţie CFR. Preţ estimativ/persoană – 100Euro.

Viza:

            Viza se primeşte pe loc, la frontieră. În decembrie 2007 costa 12$/persoană. E bine să aveţi bani mărunţi că la vamă nu s-a auzit de rest.

Valuta:

            În Turcia par să fie la modă dolarii, dar şi cu euro e OK. În gara Sirkeci există birou de schimb lângă casele de bilete.

Bagajele

           În gară nu există serviciul "Bagaje de mână" dar există un safe cu compartimente bine proporţionate, în care încap chiar şi rucsacii de 80l.

Cazarea la Istanbul:

            Istanbulul abundă de hoteluri însă (dacă nu sunteţi oameni fini) probabil vă interesează o cazare decentă şi ieftină. În Sultanahmet (cartierul turistic) veţi găsi o sumedenie de hosteluri unde în camere de 3x3 încap în paturi suprapuse 4-6 persoane, la preţuri în jur de 10$/persoană (nu uitaţi să negociaţi). Oricum, Sultanahmetul este (turistic) cea mai bună alegere. Dacă vreţi să mergeţi la sigur şi să nu pierdeţi timp la faţa locului, puteţi să vă faceţi rezervare pe internet.

http://www.motifguesthouse.com/ - guest house in Istanbul
http://www.hostels.com: 80/en/maps/Bahaus-Guesthouse/6418/ - guest house in Istanbul
http://www.istanbulcityguesthouse.com/gur_hotel_istanbul.php - guest house in Istanbul

Mâncarea

            În Istanbul mâncarea se găseşte uşor, cu singurul inconvenient că e mai scumpă decât la noi. Din mers puteţi lua cu 0, 5 lire (1 leu) covrigi cu susan de la ambulanţi. Cele mai ieftine localuri sunt cele de genul Fast Food (în zona gării sunt destule) unde găsiţi pizza, chebab sau tot felul de chifle umplute cu te miri ce.

            La restaurantele cele mai ieftine un fel de mâncare costă în jur de 5 lire (10 lei). Berea e cam 4 lire (8 lei), oranjada din portocale proaspăt stoarse, cam tot pe acolo. Asta în buricul târgului, dar dacă vă îndepărtaţi de Sf. Sofia se poate să găsiţi preţuri un pic mai bune. Oricum, nu călcaţi în restaurantele de pe podul Galata care sunt capcane pentru turişti (preţuri exorbitante).

            Apa: 1, 5l la pet - 1 liră (2 lei)

Obiective turistice

            Intrările la obiectivele turistice sunt cam pipărate: în 99% din cazuri biletul costă 10 lire (20 lei), indiferent dacă e Sf. Sofia sau vre-o prăpădită de bisericuţă. Pentru a vedea Istanbulul turistic şi a face o croazieră pe Bosfor sunt de ajuns 3 zile.

            Ce e de vazut:

1. Muzeul Sfânta Sofia - construită ca biserică, transformată în moschee după căderea Constantinopolului, actualmente muzeu

2. Palatul sultanilor, Topkapi - în spatele Sf. Sofia

3. Yerebatan Cistern - peste drum de Sf. Sofia, un adevărat palat subteran inundat, cu rol de rezervor de apă

4. Marele bazar - interesant spectacolul bazarului. Multă marfă de slabă calitate. Ce e bun, e scump.

5. Piaţa de mirodenii, cu culorile şi aromele sale

6. Moscheile (Albastră, Bayazid, Eminonu, etc.)

7. Turnul Galata din oraşul nou

8. Strada Istiklal (principala arteră comercială)

9. Apeductul

10. Croazieră pe Bosfor

11. Insulele din Marmara

12. Hipodromul - cu obeliscul egiptean

13. Şi nu în ultimul rând, spectacolul oricărei străduţe din Sultanahmet

Fotografii în Istanbul

Sf. Sofia - este o clădire imensă, întunecoasă: luaţi-vă deci superangularul şi neapărat trepiedul. Cel mai bun moment al zilei este la amiază, când soarele puternic strecoară prin mulţimea de geamuri adevărate suliţe de lumină

Yerebatan Cistern - este un fel de palat subteran luminat cu reflectoare electrice. Per global este întunecos aşa că un trepied e binevenit.

Moscheile - cele renumite sunt imense aşa că înarmaţi-vă cu superangularele cele mai straşnice. Cu teleobiectivele puteţi surprinde de la distanţă portretele credincioşilor ieşind, la terminarea rugăciunii: nimeni nu se va feri din calea obiectivului, crezând că vă interesează edificiul.

Apeductul - este mai fascinant la căderea serii, când se aprinde iluminatul arhitectural (atenţie, nu prea târziu, cînd cerul devine negru)

Topkapi - în multe săli, fotografiatul e interzis.

Transportul în interiorul ţării

           Pe rutele interne e foarte comod de călătorit cu autobusul. Turcii au foarte multe companii care operează pe toate rutele posibile şi datorită concurenţei serviciile de transport sunt la înălţime: călătorii cu autocare noi cu servicii la bord, la preţuri relativ mici. Pe rutele lungi se pleacă noaptea aşa încât deşi călătoria nu e foarte odihnitoare, elimină din nopţile cu cazare şi nici nu răpesc din zilele rezervate turismului.

          În Turcia poţi să-ţi cumperi bilet de autobus între oricare 2 localităţi. Dacă e vorba de localităţi obscure te va lua un microbus până la cel mai apropiat oraş unde vei fi îmbarcat într-un autocar. Orice agenţia de turism (şi de cele mai multe ori chiar şi recepţionerii de la hotel sau pensiuni) îţi pot face rezervări sau vinde bilete de autobus (lucrând pentru companii). Uneori e rentabil să cumperi de la ei (de pildă autogara din Istanbul e prea departe de Sultanahmet pentru a renta deplasarea) dar atenţie cum negociaţi: fiecare intermediar va încerca să umfle propriul comision (preţul real al biletului îl veţi afla abia la autocar unde în schimbul voucherului eliberat de agenţie veţi primi adevăratul bilet de călătorie).

Tarife pentru diferite rute:

Istanbul - Goreme 34 TL

Goreme - Pamukkale 30 TL

Selcuk - Istanbul 30 TL

 Capadochia

            Capadochia este stranie şi vastă. Din păcate însă, cu toate că etalează o mare bogăţie de forme, toate se înscriu în aceeaşi familie de peisaj astfel că 4 zile sunt suficiente pentru a nu te plictisi.

            Totul a început cu vechile erupţii ale vulcanului Ercyas care a deşertat pe podişul vag unduit straturi groase de rocă moale ce au generat cele 2 tipuri de peisaj: natural şi antropic. Pe de o parte apa a sculptat mii de turnuri, tunele şi canioane, pe de cealaltă parte, creştinii prigoniţi şi-au săpat în aceeaşi rocă nu numai locuinţe şi biserici ci uneori adevărate oraşe.

            Capadochia este un loc arid dar foarte călcat de turişti, prin urmare în timpul verii sufocant la propriu şi la figurat. Iarna clima este deşertică: precipitaţiile sunt cvasinule însă pe versanţii umbriţi gerul e în stare să conserve stratul infinitezimal de zăpadă luni de zile (temperatura scade în jur de -7C dar la soare mercurul urca repede peste 0C.). Probabil că toamna e anotimpul cel mai plăcut.

             Peisajul specific Capadochiei se întinde pe o mare suprafaţă, putând fi abordat din mai multe părţi, însă capitala turistică a regiunii este localitatea Goreme. În staţia de autobus există o mică clădire cu rol de dispecerat pentru cazare. Pe pereţii ei sunt afişate reclamele pensiunilor din localitate şi după ce v-aţi hotărât, un dispecer dă telefon pensiunii respective şi în câteva minute sunteţi preluat de amabilele gazde. Simplu.

             Majoritatea pensiunilor oferă camere săpate direct în roca moale, cu excelente proprietăţi termice. Pentru 12$/persoană am locuit la pensiunea Shoe String  într-o astfel de cameră, cu încălzire centrală şi baie utilată cu de toate. De obicei în preţ intră şi micul dejun. Nu uitaţi că se poate negocia!

             În Goreme există magazine de la care vă puteţi aproviziona cu orice, începând de la alimente şi terminând cu artizanat.

             De obicei pensiunile au căte un mic pliant cu oferta turistică, incluzând şi mici hărţi sau schiţe ale împrejurimilor. Din Goreme puteţi ajunge uşor la Open Air Museum (circa 2 km urmând şoseaua spre Urgup). Pentru 10TL aveţi acces la căteva biserici pictate, dar enervant, tot în perimetrul muzeului pentru a vizita Dark Church mai trebuie plătit încă 5 TL! De la Open Air Museum se poate intra pe traseul roz (rose Valley), coborând iniţial printr-un canion. Ne-au plăcut foarte mult traseele pe Love Valley (traseul verde) şi pe Pigeon Valley (traseul albastru), trasee ce pot fi făcute lejer căte unul/zi. Pentru amatorii de ATV sau bicicletă există vehicole de închiriat şi, poate chiar mai incitant, există şi posibilitatea de turism ecvestru.

              O altă distracţie oferită în zonă este zborul cu balonul cu aer cald. Baloanele viu colorate decolează dis dimineaţă pentru a prinde răsăritul la înălţime şi survolează regiunile atractive ale Capadochiei într-un zbor care ţine circa 1 oră. La aterizare se destupă şampania, turiştii sunt preluaţi cu jeepul şi la sediul firmei organizatoare li se înmânează o diplomă. Sunt 3-4 firme în Goreme care oferă această distracţie la preţuri cuprinse între 120-150Euro/persoană.

                    La sud de Goreme, trecând prin Nevşehir, se găsesc orasele subterane de la Kaimaclî şi Derinkuyu. O reţea de microbuse bine sincronizată asigură accesul facil către aceste localităţi iar mai la sud de Derinkuyu se ajunge la pitorescul canion Ihlara, la care însă nu sunt curse din Nevşehir. Agenţiile din Goreme oferă excursii la Derinkuyu - Ihlara la preţuri de 50$/persoană, dar probabil că cel mai convenabil mod de a ajunge la Ihlara este închirierea unui automobil (60$/zi, plus valoarea combustibilului). Oraşele subterane au fost săpate pe 5-8 nivele în aceeaşi rocă moale şi pot fi vizitate lejer în 2 ore.

                   În jurul Goreme-ului, localităţile mai pitoreşti sunt Uchişar şi Cavuşin (merită să treceţi puţin de Cavuşin pentru a admira peisajul turnurilor cu clop de la Paşabagî)

Alte informatii, fotografii şi jurnalul călătoriei noastre din ianuarie 2008 se gasesc la http://www.proexpedition.org/destinatii/Turcia/turciaindex.htm

Comentariu

Dragos Timofte, Vineri, 15 Aug 2008, 10:21 Am vizitat si eu locurile. Totul este foarte special, de la felul in care esti intampinat de "urmasii familiei Flinstone" (casele sapate in roca amintesc de celebrul desen animat), istoria asezarilor si pana la peisajul extraordinar. Noi am fost in primavara 2008 cu masina, drumurile sunt excelente, tarifele de cazare foarte bune, mancarea e comparabila ca pret cu ce gasesti pe la noi, in schimb benzina e cam 1, 75 euro. Am vizitat si unul dintre cele doua orase subterane, acolo ghizii care insotesc grupurile de turisti au obiceiul de a bloca trecerea dintr-o incapere in cealalta pana ofera explicatiile, asa ca daca ai ceva probleme cu claustrofobia mai bine nu intri. Noi am stat vreo 2 ore in subteran si nu era o zi foarte aglomerata.

Comentarii pentru acest articol