Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Adrian Negrean in de-ale lui Adrian Negrean

                             In cautarea zeilor de pe Olimp,

17. 06– 26.06.2006


In noaptea de 17.06.2006 la orele
22.00. am pornit cu trenul spre Bucuresti. In
prealabil ne-am luat bilete de la agentia C. F. R.,
oferta Balkan Flexipass ce ne permitea sa circulam cu
trenul in toate tarile balcanice. In Grecia mai ales,
puteam calatorii cu trenurile personale fara sa
trebuiasca sa mai platim nimic in plus.
Un bilet dus-intors de la Cluj-Bucuresti-Salonic a
costat 3.500.000 lei pret intreg. Cei sub 26 de ani,
printre care si eu, beneficiem de o reducere, asa ca
eu am platit doar 2.500.000. lei, aici fiind incluse
si asigurarile medicale. Va sfatuim sa mergeti la
vagoane de dormit, caci ajungeti in final la vreo 27
de ore de mers cu trenul pana in Salonic, doar dus. Pe
drum ne-am imprietenit cu Alex, un baiat din Turda, la
doctorat in Grecia, care ne-a invatat multe din
tainele grecilor, care ulterior ne-au fost de mare
ajutor, gen preturi, locuri, cuvinte.
Am ajuns in data de 19.06. in
Salonic, dimineata si am avut imediat legatura mai
departe pana in satul Litoholo, care este destul de
mare. Acesta este la malul Marii Egee, asa ca am
profitat de ocazie si am inotat in apa limpede, in
primele raze are soarelui grecesc, care erau destul de
puternice insa. De la malul marii se vedea Muntele
Olimp, care parea destul de aproape. Localnicii
satului si nu numai se pare ca circulam doar cu
autobuzul, un fel de autocar luxos de la noi, la un
pret destul de rezonabil. Pana la ultima statie a
satului Litoholo am platit 1, 20 euro de persoana.
Astfel am ajuns la intrarea in
Parcul National Olimp de unde mai aveam 18 km pana la
capatul soselei, de unde incepea adevaratul urcus pe
munte, loc numit Prionia. Am stat aproape o zi
intreaga la ocazie, dupa cum am fost sfatuiti de
localnici, dar se pare ca grecii au fost prea speriati
de bagajele noastre imense. Pe inserat am pornit si
noi, fara speranta de a mai fi luati de o masina de
ocazie, spre Refugiul Stavros ce apartinea Clubului
Alpin Grecesc, la 7 km in sus. I-am parcurs intr-un
timp record, de aproximativ 2 ore, mai mult de frica
si de intuneric, caci s-a lasat noaptea peste noi si
doar licuricii mai incalzeau atmosfera din padure.
Privelistea era minunata insa, din mijlocul muntelui
se vedea tarmul marii luminat... asta pentru ca
Olimpul este foarte aproape de tarmul marii. De la
mare il vedem, si de pe varf vedem marea. Tare mult
ne-am bucurat cand am auzit niste caini
intampinandu-ne zgomotosi, inseamna ca am ajuns la
refugiu. Am pus cortul fericiti si am dormit pe o
iarba moale, cu paznicii catei langa noi.
Dimineata, proprietarul
restaurantului de langa refugiu, care a inchiriat
spatiul de la C. A. E. a fost atat de amabil cu noi, noi
nu stiam greaca si el nu stia engleza, incat ne-a
trimis sa bem apa de la locul de unde se adapa vitele.
Fapta sa murdara a fost insa spalata de un domn in
varsta care in drum spre Manastirea Dyonisos, ne-a dus
cu masina de la refugiu pana in parcarea de la Prionia
(1 100 m), mai mult chiar decat avea dansul drum. Sa
stiti ca era foarte cald la ei, undeva peste 35 de
grade, deci aproape imposibil de urcat si cu rucsaci
de vreo 20-30 kg.
De la Prionia, am inceput sa urcam
spre Refugiul A (2 100 m), prin padure unde am fost
norocosi si de ceva umbra. Drumul acesta se parcurgea
fara rucsaci sau cu ajutorul magarusilor in
aproximativ 2-3 ore, la suma de 30 de euro de bagaj.
Sa stiti insa ca orice se poate negocia cu grecii,
deci nu va lasati din prima. Noua insa, cu rucsacii
mari si opririle de respiro ne-au trebuit vreo 4-5
ore, fara magarusi desigur, care au facut cale
intoarsa chiar inainte sa ajungem noi.
Dupa ce am trecut vreo 3 versanti de
munte si vai cu zapada am ajuns pe seara la Refugiul
A. Conditiile de aici excelente, insa si preturi pe
masura. Am beneficiat de reducerea C. A. R. si anume in
loc de 10 euro pentru cazarea in cabana, era 8 euro si
la cort in loc de 4, 20 euro era 3, 20 euro de persoana.
Noi am stat la cort, ca de aia l-am carat cu noi, nu?
Recomandam mancarea traditionala “tzatzichi”
(smantana, marar, usturoi si castraveti), foarte
racoritoate si consistenta, 2, 20 euro portia, dar
merita!! Urmatoarea zi am inceput sa urcam spre
varful Mitikas – 2 918 m, dintre care 1 m era soclul
pus pe varf. Acesta este cel mare mare varf al
masivului Olimp. Spre acesta se putea merge pe doua
rute, trecand mai intai pe varful Skala – 2
866 m si apoi pe Mitikas, iar cealalta ruta mergand
spre Zonaria, o ruta cu portiuni de zapada pe care am
fost sfatuiti sa nu mergem. Necunoscand muntele, am
urmat sfatul celor care au mai fost inaintea noastra.
Am fost speriati de varf mai mult de povestile ce
ne-au fost spuse decat de ascnesiunea in sine. Nu este
un munte usor, dar nici chiar atat de greu de
realizat. Urcusul dureaza undeva pe la 2-3 ore. Sunt
distante mari de parcus, urcus continuu, uneori rafale
de vant puternice, sunt nori sau soare arzator, pe
varf este o vizibilitate redusa, dar cu putin noroc,
zeii ridica norii exact cand atingeti varful si puteti
sa va bucurati cateva minute de privelistea oferita de
muntii din jur si de mare. Un asemenea noroc am avut
si noi... Ultimii 50 de metri insa sunt o adevarata
placere pentru cataratori. Catarati la liber un traseu
de gradul 2 aproximativ, avand de o parte si de alta
uneori prapastii si vai adanci.
Roca este sigura insa,
nu trebuie sa va grabiti si daca sunteti siguri de
miscarile voastre si de echilibru, nu este nici o
problema. Urmati mereu insa banda rosie-galbena. Am
stat vreo 2 ore pe varf, savurand victoria, impreuna
cu un ceh. Inca un varf cucerit din sirul celor mai
inalte varfuri din fiecare
tara din Europa, visul lui
Ady si acum si al meu. Ne-am pozat si cu drapelul
clubului, mici filmulete si apoi am facut cale
intoarsa.
Am ramas la refugiul A inca o
noapte si apoi am coborat impreuna cu o pereche de
americani, care ne-au dus, spre norocul nostru cei 18
km pana in satul Litoholo. La cabana de altitudine
ne-am facut multi prieteni, de toate varstele si
nationalitatile, printre care doi batranei de vreo 70
si ceva de ani, care inca urcau voiosi la munte, si nu
a fost usor. Si un motan mare portocaliu, paznicul
refugiului.
Ne-am refugiat pe malului marii
Egee la un camping foarte bine dotat si organizat
(piscina, apa calda, dusuri, bucatarie, lumina si apa
curenta la fiecare cort si casuta, prize, supermarket,
restaurant...) si ne-a costat doar 11 euro pe noapte
cu cortul, 2 persoane. Campingul Mitikas ne-a gazduit
pentru 2 nopti, alaturi de veverite si catei. Ziua
ne-am racorit in mare. De aici pana la Katerini
biletul de autobus a fost 2, 40 euro pentru amandoi,
apoi cu trenul gratis in baza biletelor Balkan
Flexipass si din nou spre casa din Salonic, vreo 27 de
ore. A fost o tura frumoasa de 8 zile cu mai putin de
200 euro de caciula. Nu uitati ca tinerii pana la 26
de ani beneficiaza de reduceri pe caile ferate. Ture
frumoase si mult soare.

Autor: Adrian Negrean
Vizualizări: 5971, Ultima actualizare: Duminică, 24 Aug 2008


Comentariu
Dumitrel Marius Dumitrel Marius, Miercuri, 27 Aug 2008, 11:20

Foarte frumos, cred ca la anu prin septembrie o sa fac un mic tur al Greciei+ Muntele Olimp. Sper sa fie de folos ce ai pus pe Alpinet:-D

Adrian Negrean Adrian Negrean, Joi, 28 Aug 2008, 22:29

Si eu sper sa iti fie de folos atit tie cat si altora, sincer e un munte f frumos si este pentru mine singurul munte care l-am facut cu picioarele mele de la nivelul mari adica de la cota o pana sus pe Vf Mytikas 2917 m numai pe jos.
numai bine si cat mai multe zile pe munte:-P

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii