Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: cătălin pobega in de-ale lui cătălin pobega

Muchia Zanoaga iarna (10-11 ian 2009)

Participanti: Corina Drosino, Nagy Rudolf, Catalin Pobega.
Timp pentru parcurgerea traseului cu pornire de la cantonul din gura Vaii Vistea Mare, escaladarea varfului Galbenelele si retragerea pe Valea Sambetei: 2 zile, cu o noapte de bivuac.
Material tehnic folosit: semicoarda 60 m, 3 pitoane, ciocan-piolet, 6 anouri (bucle de coarda),  6 carabiniere echipate, dispozitiv de rapel.

Descrierea turei :

Pozele unui prieten facute de revelion in creasta Fagarasului ma fac sa freamat la gandul parcurgerii unei muchii nordice. Verific rapid informatiile cu privire la vreme, sfarsitul de saptamana se anunta friguros, fara precipitatii, cu soare. Riscul de avalansa dat de INMH e moderat. De la revelion nu a mai nins insemnat.
Il sun pe Iulian Cozma. Stiu ce vreau: o muchie nordica la 2 zile, pentru ca nu am mai mult timp la dispozitie. Dupa discutia cu el, ma decid pentru Zanoaga. Masina o putem lasa in siguranta si o putem recupera fara pierdere de timp din acelasi punct. Si in plus am mai parcurs aceasta muchie si vara.
Strang toate informatiile pe care mi le poate da Iulian si studiez cu atentie descrierea lui Andrei Beleaua in cartea Muntii Fagarasului.
Ca si coechipiera mi se alatura Corina. Vine insotita de Rudi. Speram pana in ultima clipa ca Iulian sa poata veni si el si sa fim doua echipe, insa nu a fost sa fie.

Vineri seara la ora 18.30 iesim din Bucuresti, cu rucsacii gemand ingramaditi in porbagajul micului Tico. La ora 23 gasim o camera la Pensiunea Argeseana de langa Complexul Sambata, ne impartim in mod cat mai echitabile echipamentul comun in rucsaci si adormim de indata.
Dimineata zilei de sambata ne gaseste cautand intrarea Vaii Vistea Mare. Dupa 5 km pe drumul forestier in directia orasului Victoria, iata-ne ajunsi la punctul unde vom lasa masina. Si tot de aici o vom recupera duminica seara coborand pe Valea Sambata.

1

2

La 8.10 am incercam sa ne gasim ritmul si echilibrul cu rucsacii grei in spinare. Dupa aproximativ 5 km de forestier, la intersectia cu Paraul Terzii prindem Piciorul Zanoagei si incepem sa castigam altitudine. Ne bucura faptul ca zapada nu este foarte mare prin padure. Din cauza gerului, ultimul strat cazut nu este inchegat, nu are consistenta si bocancul aluneca la vale atunci cand panta este mare.

3

Ora 13.30 ne prinde la iesirea in muchie undeva in jurul varfului la Piatra Mare (1720m). De aici intram intr-o zona de jnepeni si lupta pe viata si pe moarte cu ei o ducem pentru cel putin 3 ore pana pe vf La Lac (1818m). Asa ne trebuie daca nu am ales sa continuam prin padure in dreapta (vest) si sa iesim mai tarziu in muchie. Recomandam asadar ca iesirea in muchie sa se faca pe la Casa de Vanatoare, doar asfel se poate evita zona de jneapan dintre cele doua varfuri mai sus amintite.

4

5

Istoviti, odata cu lasarea serii inaintam tot mai greu pe muchie. Am scapat de jnepeni in sfarsit, si acum ni se pare ciudat sa simtim pamant solid sub picioare. 
Luna este hotarata sa ne ofere un spectacol special. Rasare in toata plinatatea sa deasupra muchiei Dragusului aflata la stanga noastra (est) si ne conduce pasii creand umbre care ne fascineaza. Este atat de puternica incat pot citi pe foaia de hartie descrierea traseului. In dreapta noastra soarele s-a dus la culcare undeva in spatele muchiei Zanoaga.
E timpul sa ne cautam un loc de culcus, si il gasim intr-o caldarusa suspendata si ferita de vand in partea estica a crestei, undeva la 2100 m intre vful Nordic si Sudic al Cuptoarelor.
Eu si Corina impartim cortul mic si neincapator de 1.7 kg iar Rudi langa noi in suprasacul de bivuac, sub cerul infinit de stele. Primusul topeste zapada si ceaiul cald face frigul mai suportabil.

6

7

Duminica dimineatza soarele la rasarit arunca pe cer pete sangerii. Se anunta o zi splendida. Cautam motive sa nu iesim inca din caldura sacilor de dormit, asa ca lenevim cat putem. Mic dejun si din nou topim apa la primus hidratandune cu ceai. La 9 am in sfarsit o luam din loc cu mare viteza ca sa ne punem sangele in miscare.


10

Trecand de varful Biseriicii de Jos si Bisericii de Sus, ne amintim ca azi e duminica si ca Muntele e cel mai frumos loc de inchinare.

9

14

13

16

Varful Zanoaga (2387m) ne obliga pe mine si pe Rudi sa urmam exemplul Corinei si sa ne punem coltarii in picioare. E multa gheatza si in jurul nostru e hau cat vezi cu ochii.
Un moment de neatentie si iata ca supramanusa Corinei se pierde in prapastia vetica. „Ahh, era prima tura cu aceste surpamanusi”- exclama Corina.
Muchia devine dura si aeriana. Ne intrebam unul pe altul daca scoatem coarda. Nu inca. Vom merge dezlegati pana in momentul in care vom face rapelul in Spintecatura Zanoagei.

15

Si iata ca acel moment a venit. Un gol de 40 m se casca intre noi si peretele Galbenelele. Rudi ma asigura la piolet si incep sa caut acel piton ce l-am vazut in vara. Din cauza zapezii insa cautarea mea e zadarnica. Hotaram sa facem doua rapeluri, folosind tancuri. Primul rapel il facem dintr-un colt de stanca aflat in partea vestica la vre-o 6 m sub noi. Al doilea rapel care urmeaza ne scoate mai jos cu 20 m de saua Spintecaturii, in valcelul inclinat ce coboara in Valea Vistea Mare. Il urcam fara probleme, zapada e buna.

18

19

La ora 14 ne legam in coarda la baza peretelui Galbinelele. Vara gradul lui de dificultate este 2 B. L-am urcat si eu si stiu ca nu are pitoane. Acum insa are ceva zapada pe el, dar nu foarte multa incat sa ma sperie. Legat la jumatatea corzii, am cu mine doi secunzi pe care ii voi fila concomitent cu dispozitivul Reverso al Corinei -care imi face instructajul cum sa folosesc o carabiniera pentru autoblocare. Plec pe prima lungime de coarda si dupa 6 m de stanca ma satur repede de ea si ma angajez pe un culoar de 80 grade inclinatie cu zapada si gheatza in care coltarii se infing bine la cramponaj. Tot in sus. Prins in mijlocul activitatii ma trezesc ca prin vis cand mi se striga ca mai am x m de coarda,  si atunci realizez ca trebuia sa fac o regrupare si acum e cam tarziu pt asta. Improvizez la un colt de stanca. Pana vin coechipierii  bat deja un piton de care sunt mandru. Rudi il va recupera, eu plec mai departe.

30

22

20

De aici inca doua lugimi de coarda  care nu mai pun probleme, merge si Corina cap schimbat. La ora 16 ne strangem mainile in Creasta Principala si incercam o poza de grup.

23

24

A urmat drumul ce parca nu se mai termina pana in Fereastra Mica a Sambetei, coborarea istovitoare pe vale pana la Complex Sambata si apoi marsul de 5 km pentru recuperarea masinii.

25

27

La 12 noaptea am reusit sa plecam spre Bucuresti. A fost cam din scurt la doua zile, dar a meritat osteneala. Acum de la tastele calculatorului rasuflu usurat si oarecum visator. Nicaieri nu-i ca in Fagaras. 

-Sfarsit-
text&foto: Catalin Pobega       

Autor: cătălin pobega
Vizualizări: 9081, Ultima actualizare: Marți, 13 Ian 2009


Comentariu
Viorel Borteș Viorel Borteș, Miercuri, 14 Ian 2009, 9:46

Faină tura! Și ați avut un noroc fantastic cu vremea asta deosebit de stabilă de o bună bucată de timp. Mi-ar fi plăcut și mie!

Constantin Gabor Constantin Gabor, Joi, 15 Ian 2009, 16:20

Excelent!
Am facut si io doua ture in zona, intr-o perioada cu vreme stabila si frumoasa:
- 30-31 Ian 2008 - Dragus
- 2-3 Ian 2009 - Cataveiu
Urmeaza Zanoaga...
Am fost acu` cateva luni si am patit la fel la iesirea in golul alpin (ne-am "inpotmolit" in jnepeni). Am vorbit cu niste localnici care ne-au recomandat drumul forestier pana la cabana vanatoreasca (noi am urcat drept in muchie).
Felicitari pentru tura si pentru poze!!!

ioan giugean ioan giugean, Joi, 15 Ian 2009, 19:55

la mai mare

Constantin Gabor Constantin Gabor, Vineri, 16 Ian 2009, 10:12

In tura din 30-31 Dec 2008 (in primul comentariu am gresit perioada) am vazut pe creasta Zanoaga un alpinist solitar. I-am facut cateva poze cu un aparat foto care avea zoom puternic. Poate ne spuneti cine era acel alpinist (prietenul vostru?) ca sa-i trimitem pozele si sa-l felicitam!

Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Luni, 19 Ian 2009, 17:34

:)
Semne bune anul are!

Fără foto Nicolae Budeanca, Miercuri, 21 Ian 2009, 23:29

Salut, eu am fost pe muchia Zanoaga in perioada 30 dec - 1 ian 2009, te rog sa imi trimiti pozele pe adresa gagamecanic@yahoo.com. Multumesc

cătălin pobega cătălin pobega, Duminică, 25 Ian 2009, 13:18

multumim pt comentarii! cu intarziere, transmit si eu sincere felicitari lui Nicolae Budeanca, am vazut intr-adevar inaintea noastra pe muchia Zanoaga urmele unui alpinist solitar. ne-am dat cu presupusul asupra perioadei... Uite ca sunt oameni care tac si fac! Felicitari inca odata! :-D

Fără foto MARIUS VECAN, Joi, 31 Dec 2009, 15:20

Am parcurs Muchia Zanoaga solo iarna in 27.02.1998 in aprox.14 ore cu pornire din Valea Vistea Mare, muchia in sine mi-a luat cam 5 ore. Tot atunci am parcurs si muchia Dragusului si cea a Vistei mari tot in timpi asemanatori. In anii urmatorim am parcurs toate muchiile nordice solo iarna si fara a face bivuac pe ele. Idea mi-a venit cind am citit cartea lui Andrei Beleaua si Ilie Fratu despre ''Custurile nordice fagarasene''. Andrei Beleaua e primul care a parcurs totate muchiile (14 la numar) pe timp de iarna, dar cu bivuac pe fiecare din ele. Eu am vrut sa le fac pe toate solo, iarna si fara bivuac si am reusit. Ma bucur cind citesc ca cineva mai umbla si pe crestele nordice fagarasene fie in echipa, fie solo, deci felicitari. Ar fi multe de spus dar spatiul nu permite. Toate cele bune.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii