Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Buduran Simona Elena in

Expeditia Internationala de Explorare Speologica si Subacvatica “Laos 2010”

Organizator: Asociatia “Geokarst Aventure” sub egida Federatiilor de Speologie din Franta si Romania

Etape premergatoare - Ideea organizarii acestei expeditii de scufundare si explorare in pesterile, resurgentele sau pierderile carstice din Laos, a aparut pe parcursul expeditiei din 2008 cand T. Marin si R. Huttler au reperat numeroase obiective de scufundare cu mare potential in zona Xe Bang Fai si in zona Ban Thathot. Avand in vedere logistica necesara unei astfel de expeditii si volumul mare de echipamente de scufundare necesare, R. Huttler si L. Mestre intreprind in 2009 o noua expeditie ce are ca scop stabilirea obiectivelor de scufundare (localizare si acces) pentru expeditia din 2010, consolidarea contactelor locale si dimensionarea logisticii necesare. Cu aceasta ocazie ei adauga pe lista alte cateva obiective, respectiv resurgente reperate in zona Ban Thathot si Ban That cat si intr-o alta zona de explorare – impresionanta vale Nam Him Boun.

In iunie 2009 la Nimes are loc o sedinta de organizare la care participa 8 din cei 11 membri. Urmeaza alte sedinte la care partea romaneasca nu mai poate sa participe decat online, pe skype.

In luna oct. 2009 echipamentul romanesc ce insumeaza, in urma estimarilor, peste 150 kg si un volum de aprox ˝ m3 pleaca spre Franta. Colegii francezi se intalnesc la inceputul lunii noiembrie si intr-un week-end reusesc sa termine de impachetat coletul cu echipament, estimat la 750 – 800 kg  si cu un volum de aprox 3 m3.

In luna decembrie, intregul colet cu echipament colectiv ajunge la transportatorul din Lyon si in urma cantaririi oficiale avem nu mai putin de 1030 kg pentru un volum de 4m3 !!!

Acces - Dupa lungi ore de zbor, echipa Expe Laos 2010 se reuneste in 17 ian 2010 in autogara Mo Chit din Bangkok. Echipa e compusa din 5 romani si 6 francezi: Ioana Axinte, Mihai Baciu, Philippe Buire, Andreea Cohn, Richard Huttler, Veronique Leplat, Tudor Marin, Chantal Messiant, Laurent Mestre, Damien Vignoles si subsemnata, Elena Buduran.

De aici, dupa nu mai putin de 12 ore cu autobusul iata-ne in dimineata zilei de 18 ian. la Nakorn Phanom pe malul Mekong-ului, granita dintre Thailanda si Laos. De la autogara pana la bac negociem 4 tuk-tuk-uri, mijloace de transport pe 3 roti foarte des intalnite in aceste locuri. In scurt timp vedem deja Mekong-ul si pe malul celalalt, Laosul. E ora 7 dimineta si un fel de ceata domneste peste fluviu si peste tinuturile laotiene. Ne invartim pe langa bagaje, pe langa templele budiste de pe malul thailandez in asteptarea primului bac catre Laos. Dupa cateva declansari foto ne prezentam in fata biroului de tranzit. Formalitatile vamale se deruleaza foarte repede astfel ca mai greu se dovedeste partea cu transportul bagajelor, cel putin cate un rucsac mare si o banana speologica de om.

Traversarea Mekong-ului nu dureaza mult, la prima vedere nu ai zice ca are o latime mai mare decat Dunarea in dreptul orasului Orsova insa are un debit de aprox. 17000 m3/sec. (de peste 3 ori mai mare). In acest fluviu se varsa si toate raurile ce traverseaza pesterile ce le vom parcurge in urmatoarele zile. Apa este destul de tulbure, are multsediment in suspensie.

 

DSC02116_dragoni2_600

 

In Thakhek, pe partea cealalta a Mekong-ului, ii intalnim pe Dl. Vanivong, organizatorul nostru local, fara sprijinul caruia accesul in zonele de explorare ar fi fost foarte dificil, Dl. Kham, Dl. Song si Dl. Kambo oamenii care ne vor insoti si ajuta pe tot parcursul expeditiei.

 Dupa completarea hartiilor pentru formalitatile vamale si plata taxei de viza, ne organizam in 3 echipe: una care va merge sa recupereze echipamentul trimis prin cargo aerian, alta care va merge la banca sa schimbe bani in moneda locala, kip si sa faca cumparaturile de rigoare si cealalta sa trimita  primul newsletter din Laos pentru site-urile expeditiei. Avem un drum lung pana la primul obiectiv, aprox 6 h de mers cu cele 2 camioane, in cea mai mare parte pe drumuri neasfaltate.

Pe la orele 12 reusim sa plecam din Thakhek cu destinatia Ban Nongping, un satuc izolat din provincia Khammouane, foarte aproape de granita cu Vietnam-ul. Nu facem nici 10 km si peisajul magnific al Laos-ului, o tara cu 80% din suprafata sa reprezentata de platouri si masive muntoase, incepe se se deruleze in fata noastra. Drumul serpuieste printre varfuri carstice ce abunda in formatiuni de tip pinnacles (fr.) sau tsingy (engl.), varfuri ce sunt despartite de zone de campie. Unele creste sunt acoperite de paduri tropicale iar altele sunt numai calcar, pinnacles sau lapiezuri. Numeroase faleze cu inaltime de pana la 300 m se perinda prin fata noastra. Vedem intrari de pestera, de toate dimensiunile, dar unele par inaccesibile datorita acestui relief de tip pinnacles foarte bine dezvoltat. Viiturile din sezonul ploios si-au lasat mai peste tot urmele. Cel mai bine se observa pe faleze sau privind dimensiunile talvegurilor, cu galetii mari, foarte bine rotunjiti si raurile care acum, la jumatatea sezonului secetos abia se mai zaresc printre ei.

O data ce ajungem pe drumuri neasfaltate ne punem si mastile de praf. Apar si satele laotiene cu casele din bambus pe piloni si plantatiile de orezarii. In trecere nu vedem prea multi sateni, dar mai peste tot se aude muzica. Verdele crud al orezului si praful rosiatic de pe drumurile neasfaltate ne ghideaza incet spre destinatia noastra. Dupa 3-4 ore de mers cu camioanele dispar si pilonii de curent electric si o data cu ei si antenele satelit. Drumurile sunt din ce in ce mai rele si podurile peste ape sunt tot mai rare. La o trecere prin rau avem mai mult de furca cu masinile si nu inaintam pana nu descarcam bagajele si tragem fiecare masina cu o coarda pe panta abrupta de pe malul celalalt al raului. Prima seara si primul ritual de protectie impotriva tantarilor cu un spray repulsiv, ne prinde in acest pasaj.

DSC02103_tuk_tuk_600

DSC02162_trafic_takek_600

DSC02170_peisaj_carstic2_60

DSC02434_peisaj_sat_600

DSC02437_peisaj_sat_600

DSC02409_pe_drum2_600

Dupa mai bine de 8 ore de mers cu aceste camioane ajungem in satul Ban Nongping. Toate casele sunt din bambus impletit sau din lemn de tec, ridicate pe piloni. Tabara noastra va fi o frumoasa casuta din lemn de tec. Satul nu este electrificat.

DSC_0037_tabara_600

Pestera Xe Bang Fai - Dimineata ne organizam intr-o scurta sedinta, marcam obiectivele din aceasta locatie si accesul pe harti sau GPS. Dl. Vanivong ne prezinta obiceiurile si cutumele locale si logistica de care dispunem. Hotaram ca dupa o scurta organizare a echipamentului si dupa masa de pranz sa mergem toata echipa, pentru a ne acomoda si pentru a ne cunoaste mai bine, la cele 2 obiective din pestera Xe Bang Fai: sifonul dintr-o galerie laterala aproape de intrarea aval a pesterii si  amonte de aceasta galerie laterala, escalada de peste 70m la o galerie observata in anul 2008 pe fotografiile realizate cu becuri de zirconiu.

Vom aborda pestera prin intrarea aval, situata la aprox 800 m de capatul celalalt al satului. Portalul aval are o forma triunghiulara si o inaltime de aprox 80m. Debitul raului Xe Bang Fai este de 4-6 m3/s in sezonul secetos iar in sezonul ploios depaseste 300 m3/s. Urmele de curgere si eroziune lasate de apa, cat si materialul aluvionar si vegetal se pot observa foarte bine pe peretii galeriei folosind numai lumini puternice. Raul Xe Bang Fai curge la exterior aprox 100 km pe directia SV-NV, apoi se pierde complet in masivul carstic pentru o distanta aeriana de 5km. Prima traversare a pesterii pe cei aprox 6.5 km a fost facuta pe parcursul a 3 zile de Paul Macey in anul 1905 cu ajutorul plutelor. Bazinul de alimentare cuprinde o suprafata de 1100 km2 iar izvoarele se afla la granita dintre Laos si Vietnam. De la iesirea din pestera raul isi continua coborarea pe directia SV si se varsa in fluviul Mekong. Pestera pe care a format-o are dimensiuni impresionante, sectiunea medie a galeriei fiind pe axul principal de 40m latime pe 40m inaltime.

Casca speologica cu 14 leduri s-a dovedit a fi insuficienta pentru aceste spatii. Astfel prima echipa nu a identificat bine locul de escalada si s-au catarat la o alta galerie ce s-a dovedit a fi de fapt un mic balcon. Apoi au mers impreuna cu echipa de prospectare pe rau in amonte pana la “Galeria celor trei surori”. La intoarcere, cu ajutorul unui cobolt de 250 Wati au reperat galeria la care ar fi trebuit sa se catere. Fiind deja prea tarziu pentru o escalada pe un perete surplombat de peste 70m au amanat totul pentru a doua zi. Au lasat tot echipamentul pe plaja de nisip. In urmatoarea zi Tudor si Damien au revenit si au escaladat peretele, dar si aici ii astepta doar un mare balcon. Chantal i-a insotit pana la baza peretelui si i-a ajuat foarte mult sa comunice: capul de coarda nu vedea secundul si cum raul facea un zgomot puternic, singura posibilitate de comunicare intre ei a fost prin intermediul lui Chantal.

Echipa de scufundare intampina dificultati pe panta descendenta, alunecoasa si cu prize fragile ce permite accesul spre sifon. Philippe aluneca aici si isi sparge masca de scufundare. Cu masca lui Mihai, Philippe se scufunda in sifon pe o distanta de 20 m pana la adancimea de -8m. Vizibilitatea este redusa si sifonul se ingusteaza. Pentru a trece stramtoarea cu echipamentul disponibil, riscul este prea mare iar Philippe se intoarce. Si aici echipamentul este lasat in pestera pentru a-l recupera in ziua urmatoare cu ajutorul corzilor.  A doua zi Mihai, Andreea si Philippe revin dupa echipament inarmati cu corzile necesare. Inainte insa de a recupera echipamentul mai fac o scufundare pentru a filma. Gasesc ca personaj un crevete depigmentat.

In urma prospectiunilor noastre din cele 2 zile, pestera Xe Bang Fai nu ne-a dezvaluit decat 2 frumoase balcoane si un sifon impenetrabil.

 

DSC_0089_xe_bang_fai_600

DSC_0309_tham1

 

Pestera Tham En sau Pestera Randunicilor este un alt obiectiv din zona satului Ban Nongping. Este situata la aprox doua ore de mers prin jungla in versantul Phon Thiou. La intrare are o sala gigantica de peste 200 m lungime pe al carei planseu se gaseste un mare depozit de guano. Intarea este conturata de liane ce coboara de pe faleza. Stalagmitele sunt pe masura salii, au peste 40 m inaltime. La tot pasul trebuie sa fii foarte atent la serpi, care sunt aici in cautarea vanatului: randunelele si liliecii. In fuga cu care traversezi acest pasaj (din cazua bolii pe care o transmite acest guano in zonele tropicale – histoplasmoza) imposibil sa nu gasesti oua sau pene de randunica.

Prima echipa este condusa la pestera de un localnic din satul vecin. Dupa mai multe urcusuri si coborasuri pe tzingurile calcaroase se ajunge intr-o polie, cultivata de localnici cu orez. Raul care o traverseaza in sezonul ploios e acum doar o mare albie seaca conturata de radacinile golase ale arborilor de tec. Padurea e neatinsa de taisul macetelor. Se vede ca accesul este dificil si nu permite transportul lemnului. Urmeaza apoi o ascensiune finala spre baza falezei ce adaposteste pestera. Pe tot parcursul vezi in stanga si in dreapta numeroase fisuri si avene de dimensiuni modeste, 1-2 m diametru, ce ridica semne de intrebare pentru orice speolog. Dar nu este cazul si aici, unde, din cauza serpilor veninosi nu indraznesti sa le abordezi.

Obiectivele noastre in aceasta pestera sunt explorarea unei galerii laterale, escaladarea unui perete de aprox 15m si colectarea de probe din cercurile negre, perfect conturate care impanzesc in anumite zone podeaua pesterii. Nu se cunoaste inca procesul de formare al acestor cercuri dar speram ca analiza probelor noastre va elucida misterul. Charles Ghommidh ne-a instruit ce fel de probe ii sunt necesare si de unde trebuiesc prelevate (din centru, de pe contur si din exteriorul cercului).

In prima zi echipa identifica galeria laterala si se opreste la 2 puturi de aprox. 15 m ce necesita echipare de TSA. Revine a doua zi pentru echipare si cartare. Galeria gasita are aprox 300 m si la baza primului put se afla un depozit de oseminte de animale. Tot in prima zi se preleveaza si probele necesare lui Charly din misterioasele cercuri negre.

Zona de escalada este gasita “gata echipata” cu un bambus inca verde. Damien urca pe bambus si echipeaza pentru TSA. Se carteaza aceasta galerie superioara ce are o dezvoltare de peste 400m. Dimensiunile ei sunt la fel de impresionante ca cele ale axului principal. Incepem sa ne obisnuim cu ideea ca in Laos toate galeriile de pestera au dimensiuni gigantice. Coloane, scurgeri parietale, discuri si cercuri de toate dimensiunile orneaza aceasta galerie. Ceea ce ne surpinde aici sunt cele cateva cercuri albe depuse pe podeaua calcifiata.

Din pacate cu tot drumul de acces, 2 h dus si 2 h intors, cat si faptul ca la orele inserarii, respectiv orele 18 este bine sa fii in tabara, caci nu iti poti permite sa traversezi jungla pe intuneric, timpul pe care il avem pentru explorat in Tham En este foarte mic, aprox 5h pe zi. La sfarsitul celei de-a doua zile decidem ca pentru a explora aceasta pestera asa cum se cuvine este nevoie de o tabara avansata, chiar la intrarea in pestera, dar poate o vom pune in practica intr-o alta expeditie.

DSCF3445_echipare

DSCF3389_cercuri

Dupa 3 zile in satul Ban Nongping, ne mutam tabara in satul Ban Thathot. Asadar o zi intreaga este alocata numai pentru transportul in aceasta locatie. Satul Ban Thathot este mult mai dezvoltat decat satul Ban Nongping. Aici nu numai ca exista curent electric dar antenele satelit sunt prezente aproape la fiecare casa. De data aceasta tabara noastra va fi intr-un templu aflat in constructie.

DSC02333_sat_600

DSC_0768_orezarie

DSC02671_in_jungla_600

Pestera Tham KhamoukApa care iese din acest sistem carstic parcurge la exterior aprox. 200 m dupa care intra intr-o alta pestera foarte cunoscuta in Laos, Pestera Marie Cassan. In Tham Khamouk, Richard s-a mai scufundat in expeditia din 2006, dar dupa aprox 100 de m s-au oprit atunci din lipsa rezervei de aer. Anul acesta speram ca buteliile vor fi suficiente.

Accesul se face pe un drum practicabil doar cu 4x4, camioane Kamaz sau motociclete. Dupa 2-3 km pe acest drum pe stanga serpuieste o poteca formata de curand de taietorii de lemne. De la drum in 30 minute esti la pestera. Buteliile de scufundare sunt grele si in cateva zile avem ajutoare din sat pentru transport.

Scufundarea in cursul principal de apa din Tham Khamouk - Prima zi de scufundare este alocata pentru reinstalarea firului ghid pe portiunea deja explorata in 2006. Damien si Mihai parcurg 2 sifoane si inca 100 de m in cel de-al treilea sifon. Ajung la un clopot de aer si decid sa se intoarca. Spre iesire carteaza aceasta portiune. Ziua urmatoare Damien si Richard revin si traverseaza si sifonul 3 care are aprox. 300 m lungime. De partea cealalta a sifonului gasesc o adevarata pestera. Inainteaza pe cursul raului si nu departe de sifon vad lumina ce patrunde in pestera printr-un put de aprox 50 m inaltime. Mai inainteaza pe cursul de apa si dupa 500 m de galerie, cu toate ca pestera continua, se intorc pentru a carta sifonul 3.

Urmatoarea zi, Damien, Richard si subsemnata incercam sa gasim avenul de acces in galeria de dupa sifon. Cartarea celor trei sifoane ne ajuta sa ne facem drumuirea la exterior. Dar vegetatia deasa, in special de bambusi, nu permite explorarea dolinei in care se termina drumuirea noastra. In alta zi este reluata aceasta cautare de catre Damien, Richard si Laurent, dar si de data aceasta fara succes.

Dupa aceste tentative nereusite singura cale de explorare a pesterii presupune traversarea celor 3 sifoane. Astfel Laurent, Richard, Damien, Philippe, Mihai si Vero vor fi echipa de scufundare si explorare. Ei depasesc punctul atins de Richard si Damien cu 2 zile in urma si inainteaza aprox. 1.5 km. Pestera continua cu aceleasi galerii mari. Au o surpriza caci gasesc puncte topo, semn ca sunt intr-o pestera deja cunoscuta si explorata, Tham Deua. O alta dolina de acces in pestera, de data aceasta accesibila fara coarda, este reperata si pusa pe GPS. Echipa hotaraste sa carteze o portiune cat mai mare din pestera si sa iesa afara in timp util pentru a cara buteliile in tabara. Traversarea in premiera a celor 3 sifoane si jonctionarea pesterii Tham Khamouk cu Tham Deua a fost o frumoasa reusita a echipei noastre.

O problema fundamentala de care se loveste orice speolog care merge in Laos, este ca nu exista accesul la hartile si explorarile facute de alte echipe de veterani care merg de ani buni in aceste locatii. Si atunci cand gasesti o noua galerie intr-o pestera, nu poti s-o pui pe harta pesterii tocmai din aceasta cauza. In acest caz tot ce ramane de facut este sa cartezi din nou pestera si sa faci publica harta si toate informatiile cunoscute.

Din aceste motive doua echipe merg in partea fosila a pesterii Tham Khamouk pentru cartare. Cu aceasta ocazie, Tudor se scufunda la finalul unei galerii laterale pentru a prospecta sifonul. Gaseste continuarea, dar cum nu este echipat pentru o mai lunga exploare se intoarce. Ramane de abordat si acest sifon intr-o alta expeditie. Tot in partea fosila a pesterii, la mai bine de 200 de m de una dintre cele  doua doline ce dau in jungla, avem o surpiza nu tocmai placuta: o vipera de peste 2 m lungime ce se taraste printre bolovanii si formatiunile de pe planseul pesterii.

 

DSC02592_tham_khamouk_600

DSC02622_tham_khamouk_2_600

 

Pestera Marie Cassan- este cunoscuta si explorata inca din 1948 de catre Henri si Marie Cassan. Tot atunci este si topografiata pe o distanta de 3027m, iar la 2953m de intrare este pusa o placa comemorativa, prezenta si acum.

Raul care traverseaza Tham Deua si apoi Tham Khamouk, iese pentru doar 200 de m la exterior dupa care intra in pestera Marie Cassan. Dupa inca 3 km. de pestera iese in satul Ban Thathot unde formeaza un mare lac de alimentare a canalelor de irigatii pentru orezarii. Este principala sursa de apa pentru satenii din Ban Thathot.

Obiectivul echipei noastre este de a traversa sifonul din intrarea amonte. Philippe si Laurent au o prima tentativa de gasire a continuarii in sifon. Galeria este larga si in prima zi cei doi sunt atrasi de o directie gresita care nu este decat o mica laterala cu un clopot de aer. Insa probabilitatea de a traversa sifonul este mare astfel ca revin si in ziua urmatoare, cand dupa aprox 60 m patrund in pestera Marie Cassan si gasesc placa comemorativa. In alta zi o echipa mai mare (Laurent, Philippe, Mihai si Vero) revine pentru a topografia sifonul. Philippe se catara la o galerie de langa sifon, dar aceasta se colmateaza dupa o mica distanta. Nu inainte de a pleca din aceasta locatie, o echipa formata din Tudor, Mihai si Andreea revin si traverseaza din nou sifonul cu gandul sa catere putul Charly si sa iasa in jungla pentru a-l pune pe GPS. O alta echipa (Philippe, Chantal si Vero) abordeaza pestera prin intrarea aval, traversand numeroasele lacuri cu barca. Cele 2 echipe de intalnesc la placa comemorativa si impreuna prospecteaza diverse pasaje in pestera. Tudor si Mihai escaladeaza putul si ies in jungla.

Pestera Marie Cassan este acum traversata in intregime: ea asigura accesul dintr-o partea a muntelui in cealalta, fie prin sifon, fie prin putul Charly. Aceasta traversare este o alta premiera facuta de echipa noastra in Laos.

 

DSC02579_marie_cassan_600

DSC02634_scafandru_600

ADSC_1046__81__tham55

 

Pestera Tam Nam Kouang este de fapt o resurgenta reperata si scufundata partial in 2006. Laurent, Richard si Damien o abordeaza in doua zile. In prima zi reinstaleaza firul ghid pe portiunea explorata in 2006 si in cea de-a doua zi reusesc sa strapunga muntele dintr-o parte in alta prin scufundare. Astfel, dupa aprox. 400 m de sifon ei ies in jungla de cealalta parte a masivului. Revin prin scufundare si carteaza tot sifonul. Si aceasta traversare este o premiera a echipei noastre in pesterile din Laos.

DSC_0485_tham5

DSCF3824_plonge_3

DSCF3797_plonge

DSCF3806_plonge_2

Tot in zona satului Ban Thathot echipa exploreaza si carteaza 3 pesteri noi, Tham Khamouk 2, Tham Nam Niom si Tham R2. Scafandrii exploreaza alte 5 resurgente dar numai una promite mai mult. Dupa 2 sifoane si 250 m explorati in resurgenta 1 echipa renunta din lipsa de timp.

Dupa 9 zile petrecute in imprejurimile satului Ban Thathot  ne deplasam catre ultima locatie, frumoasa vale Nam Him Boun. Din nou accesul in zona ne rapeste o zi intreaga. Si aici tabara noastra va fi un templu budist.

 

DSC_0409_tham3

DSC_0442_tham4

DSC_0342_tham2

DSC02949_sat3_600

DSC02970_sat2_600

 

Pestera Nam Non Este cea mai mare pestera din Laos si avea o dezvoltare de 25 km. Dupa explorarile facute de echipa noastra, ea are o dezvoltare de peste 32 km.

Nam Non – sau apa care doarme, in traducere literara, este o pestera impresionanta prin demensiunile galeriilor. De altfel nici raul care a format-o nu este mai prejos. Acum in sezonul secetos se pot observa dimensiunile talvegului complet sec, aprox. 100 m latime si pe alocuri 8 m adancime. Pestera este o sursa de peste pentru localnici. Dupa viiturile din sezonul ploios raman in urma numerose lacuri ce adapostesc pesti. In prima zi am intalnit un pescar care se incalzea langa un lac la focul pe care il facuse din lemnele aduse de viitura.

Obiectivul nostru principal in aceasta pestera a fost scufundarea in sifonul din finalul Galeriei Narine Gauche, la aprox 3, 5 km de intrare si jonctionarea pesterii Nam Non cu Pestera Tham Song Dang, ce are o dezvoltare de aprox 8 km. Transportul echipamentului, pentru cei 2 scafandri Mihai si Damien a presupus o adevarata echipa de sustinere. De data aceasta nu mai puteam solicita ajutor din sat, nestiind cum se descurca satenii in pestera. Noroc ca am ajuns in aceasta locatie o data cu echipa 2 si astfel 5 speologi ne-au venit in ajutor.

Galeria este pavata in cea mai mare parte a sa cu galeti mari foarte bine lustruiti de unde si riscul permanent de a aluneca pe ei. Primii 2 km de galerii au dimensiuni de peste 70-80 m latime si inaltime. Speleotemele sunt inexistente pe aceasta portiune tocmai din cauza viiturilor din sezonul ploios. Echipa foto (Tudor, Chantal, Ioana si subsemnata) a reusit sa imortalizeze o parte din aceste galerii.

Sifonul este traversat de Mihai si Damien in premiera si are 50 m lungime si -8 m adancime. Vizibilitatea de 3-4 m in sifon este mult mai buna decat in celelalte sifoane explorate.  Dincolo de sifon galeria continua cu aceleasi dimensiuni enorme. Parcurg aprox. 800 de m de galerie si se intorc sa carteze sifonul. In ziua urmatoare Philippe, Tudor si Vero revin sa traverseze sifonul si sa carteze pestera Tham Song Dang, a carei harta nu este tiparita. Ei carteaza 3, 9km, dar nu reusesc din lipsa de timp sa iasa in partea cealalta a muntelui. Ies seara tarziu din sifon si lasa o parte din echipament acolo.

In ultima zi a expeditiei Richard, Damien, Laurent si subsemnata revin pentru a recupera echipamentul lasat la sifon. Cu aceasta ocazie Damien, dupa o catarare destul de tehnica, ajunge la o galerie laterala suspendata. Echipa exploreaza si carteaza aceasta galerie pe aprox. 300 m si se opresc la un put de aprox. 20m. Este numita “Galeria Sfarsitul Expeditiei”.

DSC03168_tsingy_600

DSC03212_butelii_600

DSC_0489_scufundare

DSC_0007_tham8

In valea Nam Him Boun echipa a mai explorat alte cateva pesteri, resurgente si pierderi carstice. Doua dintre aceste resurgente au o foarte buna vizibilitate, apa nu mai are aceeasi culoare verzuie data de particulele aflate in suspensie. Aici Damien se scufunda cu aer comprimat pana la adancimea de -47 m. Pestera continua dar Damien are probleme din cauza adancimii la care a ajuns cu aer comprimat si se intoarce. Ramane un obiectiv pentru o urmatoare expeditie. La fel si o alta resurgenta in care s-au scufundat Richard, Laurent, Tudor si Andreea.

La sfarsitul celor 3 saptamani e timpul sa ne facem bagajele. Peste 1000 kg de echipament raman in Laos, la Dl. Kham caruia ii multumim pentru gazduire. Buna organizare locala a expeditiei s-a datorat eforturilor D-lui Vanivong si ii multumim pentru sprijinul acordat  si pentru ospitalitatea de care a dat dovada, o caracteristica a tuturor laotienilor. Parasim Laos-ul cu gandul la urmatoarea expeditie in aceste tinuturi.

ADSC_1046__117__tham7

ADSC_1046__91__tham6

Echipa Expe Laos 2010:

Echipa

Adreseaza multumiri partenerilor şi sponsorilor fara de care aceasta expeditie nu ar fi fost posibila:

Parteneri_Expe_Laos_2010

Text:  Elena Buduran

Foto:  Richard Huttler, Ioana Axinte, Elena Buduran

www.ro.expe-laos.com

 

Autor: Buduran Simona Elena
Vizualizări: 7519, Ultima actualizare: Marţi, 30 Mar 2010


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii