Comunitate

Cauta

Evenimente
Va recomandam
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucuresti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Kiru Chis Dorin in de-ale lui chis dorin

Traseele montane de lung parcurs sunt o inventie frantuzeasca, de unde si denumirea „grand randonee” sau abrevierea GR (marca inregistrata). Primele trasee au fost marcate in 1947 de voluntarii organizatiei Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenita ulterior Federatia Franceza de Drumetie.

Conceptul de drumetie de lung parcurs se bazeaza pe langa identificarea caii prin marcare si intretinerea potecii pe o retea bine pusa la punct de refugii montane, plasate convenabil astfel ca sa se poata ajunge de la unul la altul intr-o etapa de o zi. Cata vreme in Carpatii romanesti, termenul de refugiu desemneaza mai mult un adapost care iti asigura un acoperis deasupra capului si rareori o soba necesara in anotimpul rece, pe GR refugiile sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, in care se poate dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele si unde, tot contra cost se poate lua masa sau se pot cumpara alimente, ceea ce face ca traseele sa poata fi parcurse cu rucsace usoare continand doar sac de dormit si haine.

ConformA  wikipedia, in Franta lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traverseaza insula Corsica pe crestele muntilor, pe directia nord-sud, de la Calenzana la Conca.

Insula nu e mare, avand pe axa nord-sud nu mai mult de 150 de kilometri, iar GR20 este impartit in 15 etape delimitate de urmatoarele refugii apartinand Parc Naturel Regional de Corse, sau private (de la nord la sud):

Plecare din Calenzana

Refugiul1: d`Ortu di u Piobu

Refugiul 2: Carozzu

Refugiul 3: Haut Asco

Refugiul 4: Ciottulu di i Mori

Refugiul 5: Manganu

Refugiul 6: Pietra Piana

Refugiul 7: l`Onda

Refugiul 8: Vizzavona (refugiu privat)

Refugiul 9: Capanelle

Refugiul 10: Col de Verde (refugiu privat)

Refugiul 11: Prati

Refugiul 12: Usciulu

Refugiul 13: Asinao

Refugiul 14: Paliri

Coborare in Conca

In cea mai mare traseul se insira la altitudini cuprinse intre 1500 si 2500 de metri (altitudinea maxima este Monte Cintu 2710m). Vizzavona este mijlocul traseului si in acelasi timp saua cea mai joasa (aproximativ 1150m). Fiind punctul cel mai jos din intreg lantul montan, prin saua Vizzavona trece atat soseaua cat si calea ferata ce traverseaza insula de la est la vest. Ce e la nord de Vizzavona este numit GR20 nord si similar ce e in sud e numit GR20 sud. Partea nordica este mai inalta si mai arida, mai accidentata si cu mai multa stanca iar cea sudica este mai joasa, cu portiuni ce traverseaza paduri batrane de pin sau pasuni.

Ceea ce face ca GR20 sa fie considerat cel mai greu traseu de lung parcurs e diferenta mare de altitudine ce trebuie invinsa in fiecare etapa. Asa cum se vede in imaginea de mai sus, traseul nu urmareste o creasta ci traverseaza o succesiune de creste transversale (termenul „col” inseamna sa).

Pentru cei ce se gandesc sa abordeze GR20 voi incerca in cele ce urmeaza sa detailez cateva aspecte maiA  importante.

In insula se poate ajunge cu avionul pe unul din cele patru aeroporturi (Ajaccio, Figari, Calvi sau Bastia), sau cu feribotul din Franta sau Italia. O retea functionala de trenuri si autobuse asigura transportul facil la si de la localitatile ce deservesc traseul GR20.

Parcurgerea traseului GR20 se poate face in trei moduri distincte sau in diverse combinatii rezultate din cele trei moduri. Primul mod ar fi cu cazare la refugii al doilea ar fi cu cazare in corturile inchiriate de la refugii si al treilea ar fi sa iti duci cu tine propriul cort. Pentru primele doua moduri e bine sa-ti faci rezervare fiindca locurile sunt limitate. Rezervarea unui loc in refugiu sau in corturile puse la dispozitie se poate face pe pagina oficiala aA Parc Naturel Regional de Corse . Daca optezi sa cari in rucsac propriul cort e bine sa stii ca fiind vorba de un parc natural, bivuacul este permis doar contra cost, langa refugii, iar din cauza spatiului limitat si locurile de bivuac se rezerva pe acelasi site.

In final cateva informatii practice:

Refugiile au bucatarie comuna dotata cu apa curenta, aragaz, oale, cani, tacamuri, burete si detergent de spalat vase, asa ca e bine sa ai in rucsac cate ceva de gatit sau macar niste pliculete de ceai, chibrituri sau bricheta, sare si condimente. De asemenea fiecare refugiu are WC, spalator si dus, unele cu apa rece, altele cu apa calda (de la panouri solare – deci e bine sa ajungeti cat mai e soarele sus). Uneori deasupra robinetului de apa din bucatarie exista mentiunea ca apa nu este potabila, dar absolut fiecare refugiu are in preajma un izvor semnalat cu tablita „source”.

Cei ce opteaza sa comande mancare la refugii se pot astepta la urmatoarele preturi:

-Mic dejun – 7-8Euro (doua feliute de paine, un patratel de unt, doua capace de gem, un suc la cutie din acela mic pentru copii, un pliculet de ceai sau cafea la alegere).

-Cina -18-20Euro (felul1 + felul2 + desert, portii uriase).

-Bere corsicana Pietra la doza de aluminiu – 6Euro/buc.

Se pot cumpara de la refugii diverse conserve, branza, supe la plic, carnati, biscuiti, coca cola, ciocolata, la preturi cu 1-2 Euro mai mari ca in civilizatie.

Chiar daca optezi sa mananci la refugiu trebuie sa ai in rucsac fructe uscate, batoane, alune, biscuiti, ciocolata sau un minim de mancare fiindca traseele sunt obositoare si uneori lungi, ba mai mult, cina se serveste dupa ora 18 asa ca fara aceste paliative risti sa faci foame.

Ghidurile montane nu includ raurile la surse de apa, ci doar izvoarele ce sunt semnalizate in teren cu inscriptia „source”. Ochiometric raurile corsicane sunt extrem de curate si noi am baut din ele fara rezerve si fara probleme ulterioare.

In functie de conditia fizica a fiecaruia, etapele specificate mai sus se pot comasa. De pilda am intalnit pe traseu un italian care a facut tot GR20 in 7 zile, parcurgand zilnic doua etape. Unele etape (de exemplu Pietra Piana – l`Onda) sunt atat de scurte incat chiar nu merita sa rezervi pentru ele o singura zi.

Pe unele etape traseul GR20 coboara de pe creasta. Pe aceste portiuni, cei ce vor sa faca creasta sunt indrumati de semnul banda galbena sau banda galbena dubla. Benzile galbene marcheaza variante mai rapide, dar mai dificile.

GR20 trece adeseori pe la stane (bergerie) de la care se poate cumpara branza sau la care se poate manca omleta sau chiar se poate campa. Cel mai adesea la aceste stane veti gasi vaci, de putine ori oi si ca si curiozitate, nici o stana nu are caini.

Acest articol a fost redactat in urma parcurgerii traseului GR20 in august 2015 intre Col de Verghio si Conca. Povestea completa ilustrata cu imaginile realizate la fata locului o puteti gasi pe siteul ProExpedition: http://www.proexpedition.org/category/actiuni/ascensiuni/

Autor: Kiru Chis Dorin
Vizualizari: 3324, Ultima actualizare: Sambata, 26 Sep 2015


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii