Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Kiru Chiș Dorin in de-ale lui chis dorin

Traseele montane de lung parcurs sunt o invenție franțuzească, de unde și denumirea „grand randonee” sau abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în 1947 de voluntarii organizației Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federația Franceză de Drumeție.

Conceptul de drumeție de lung parcurs se bazează pe lângă identificarea căii prin marcare și întreținerea potecii pe o rețea bine pusă la punct de refugii montane, plasate convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă de o zi. Câtă vreme în Carpații românești, termenul de refugiu desemnează mai mult un adăpost care îți asigură un acoperiș deasupra capului și rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele și unde, tot contra cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca traseele să poată fi parcurse cu rucsace ușoare conținând doar sac de dormit și haine.

Conform  wikipedia, în Franța lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula Corsica pe crestele munților, pe direcția nord-sud, de la Calenzana la Conca.

 

Insula nu e mare, având pe axa nord-sud nu mai mult de 150 de kilometri, iar GR20 este împărțit în 15 etape delimitate de următoarele refugii aparținând Parc Naturel Regional de Corse, sau private (de la nord la sud):

Plecare din Calenzana

Refugiul1: d`Ortu di u Piobu

Refugiul 2: Carozzu

Refugiul 3: Haut Asco

Refugiul 4: Ciottulu di i Mori

Refugiul 5: Manganu

Refugiul 6: Pietra Piana

Refugiul 7: l`Onda

Refugiul 8: Vizzavona (refugiu privat)

Refugiul 9: Capanelle

Refugiul 10: Col de Verde (refugiu privat)

Refugiul 11: Prati

Refugiul 12: Usciulu

Refugiul 13: Asinao

Refugiul 14: Paliri

Coborâre în Conca

În cea mai mare traseul se înșiră la altitudini cuprinse între 1500 și 2500 de metri (altitudinea maximă este Monte Cintu 2710m). Vizzavona este mijlocul traseului și în același timp șaua cea mai joasă (aproximativ 1150m). Fiind punctul cel mai jos din întreg lanțul montan, prin șaua Vizzavona trece atât șoseaua cât și calea ferată ce traversează insula de la est la vest. Ce e la nord de Vizzavona este numit GR20 nord și similar ce e în sud e numit GR20 sud. Partea nordică este mai înaltă și mai aridă, mai accidentată și cu mai multă stâncă iar cea sudică este mai joasă, cu porțiuni ce traversează păduri bătrâne de pin sau pășuni.

Ceea ce face ca GR20 să fie considerat cel mai greu traseu de lung parcurs e diferența mare de altitudine ce trebuie învinsă în fiecare etapă. Așa cum se vede în imaginea de mai sus, traseul nu urmărește o creastă ci traversează o succesiune de creste transversale (termenul „col” înseamnă șa).

Pentru cei ce se gândesc să abordeze GR20 voi încerca în cele ce urmează să detailez câteva aspecte mai  importante.

În insulă se poate ajunge cu avionul pe unul din cele patru aeroporturi (Ajaccio, Figari, Calvi sau Bastia), sau cu feribotul din Franța sau Italia. O rețea funcțională de trenuri și autobuse asigură transportul facil la și de la localitățile ce deservesc traseul GR20.

Parcurgerea traseului GR20 se poate face în trei moduri distincte sau în diverse combinații rezultate din cele trei moduri. Primul mod ar fi cu cazare la refugii al doilea ar fi cu cazare în corturile închiriate de la refugii și al treilea ar fi să îți duci cu tine propriul cort. Pentru primele două moduri e bine să-ți faci rezervare fiindcă locurile sunt limitate. Rezervarea unui loc în refugiu sau în corturile puse la dispoziție se poate face pe pagina oficială a Parc Naturel Regional de Corse . Dacă optezi să cari în rucsac propriul cort e bine să știi că fiind vorba de un parc natural, bivuacul este permis doar contra cost, lângă refugii, iar din cauza spațiului limitat și locurile de bivuac se rezervă pe același site.

În final câteva informații practice:

Refugiile au bucătărie comună dotată cu apă curentă, aragaz, oale, căni, tacâmuri, burete și detergent de spălat vase, așa că e bine să ai în rucsac câte ceva de gătit sau măcar niște pliculețe de ceai, chibrituri sau brichetă, sare și condimente. De asemenea fiecare refugiu are WC, spălător și duș, unele cu apă rece, altele cu apă caldă (de la panouri solare – deci e bine să ajungeți cât mai e soarele sus). Uneori deasupra robinetului de apă din bucătărie există mențiunea că apa nu este potabilă, dar absolut fiecare refugiu are în preajmă un izvor semnalat cu tăblița „source”.

Cei ce optează să comande mâncare la refugii se pot aștepta la următoarele prețuri:

-Mic dejun – 7-8Euro (două feliuțe de pâine, un pătrățel de unt, două capace de gem, un suc la cutie din acela mic pentru copii, un pliculeț de ceai sau cafea la alegere).

-Cină -18-20Euro (felul1 + felul2 + desert, porții uriașe).

-Bere corsicană Pietra la doză de aluminiu – 6Euro/buc.

Se pot cumpăra de la refugii diverse conserve, brânză, supe la plic, cârnați, biscuiți, coca cola, ciocolată, la prețuri cu 1-2 Euro mai mari ca în civilizație.

Chiar dacă optezi să mănânci la refugiu trebuie să ai în rucsac fructe uscate, batoane, alune, biscuiți, ciocolată sau un minim de mâncare fiindcă traseele sunt obositoare și uneori lungi, ba mai mult, cina se servește după ora 18 așa că fără aceste paliative riști să faci foame.

Ghidurile montane nu includ râurile la surse de apă, ci doar izvoarele ce sunt semnalizate în teren cu inscripția „source”. Ochiometric râurile corsicane sunt extrem de curate și noi am băut din ele fără rezerve și fără probleme ulterioare.

În funcție de condiția fizică a fiecăruia, etapele specificate mai sus se pot comasa. De pildă am întâlnit pe traseu un italian care a făcut tot GR20 în 7 zile, parcurgând zilnic două etape. Unele etape (de exemplu Pietra Piana – l`Onda) sunt atât de scurte încât chiar nu merită să rezervi pentru ele o singură zi.

Pe unele etape traseul GR20 coboară de pe creastă. Pe aceste porțiuni, cei ce vor să facă creasta sunt îndrumați de semnul bandă galbenă sau bandă galbenă dublă. Benzile galbene marchează variante mai rapide, dar mai dificile.

GR20 trece adeseori pe la stâne (bergerie) de la care se poate cumpăra brânză sau la care se poate mânca omletă sau chiar se poate campa. Cel mai adesea la aceste stâne veți găsi vaci, de puține ori oi și ca și curiozitate, nici o stână nu are câini.

Acest articol a fost redactat în urma parcurgerii traseului GR20 în august 2015 între Col de Verghio și Conca. Povestea completa ilustrata cu imaginile realizate la fata locului o puteti gasi pe siteul ProExpedition: http://www.proexpedition.org/category/actiuni/ascensiuni/

Autor: Kiru Chiș Dorin
Vizualizări: 3838, Ultima actualizare: Sâmbătă, 26 Sep 2015


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii