About Alpinet - Noul Malaiesti

                                   Motto

   Saptamana asta, ospatarul si femeia de serviciu sunt in concediu.Le dorim concediu placut.Cand si-au facut bagajul au pus casetele si CD-urile cu manele in rucsac.

VA RUGAM SA FACETI CA EI. (lasati-le in rucsac)

   Malaiestiul este locul meu de suflet. La fel si pentru multi altii. Am iubit mereu in primul rand valea apoi refugiul unde mereu am fost primit cu ospitalitate. Nu am prins vechea cabana, nu o stiu. O cunosc pe cea noua...si nu e de bine! Acum cateva saptamani am innoptat acolo si a fost in regula. Intre Omu si Malaiesti in acest weekend am optat pentru locul meu de suflet, din nou. Mare greseala!

   Dupa ore lungi pe Jepii Mici, platou apoi coborare pe traseul de vara de la Omu am ajuns in locul ce ne astepta linistea. Initial muzica data la maxim si petrecaretii ce unise doua mese nu ne-au deranjat, pana cel tarziu la miezul noptii credeam ca vor inceta. Nu a fost deloc asa. Desi pe un perete este un anunt pe care intr-u stil propriu Malaiestiului (vezi motto) scria ca este interzis acultatul maneleleor acestea vuiau din difuzoarele date la maxim. I-am spus acest lucru unei domnisoare ce servea la bar insa raspunsul plin de nesimtire ne-a socat: e treaba noastra ce muzica punem! Alti turisti au primit tot felul de replici pline de nesimtire ce duceau spre un singur raspuns murdar intr-un fel sau altul: este o petrecere ce va dura pana la ora 5 dimineata. Intre petrecareti si un anume Adrian sau Andrei baiatul salvamontistului sau cabanierului pentru ca in locul lui Nae nu stiu cine mai e acolo. De cabana se ingrijeste o femeie mai in varsta, mama cabanierului din ce ni s-a spus si am incercat sa vorbim si cu dansa insa raspunsul a fost ca acei oameni au platit sa se distreze. In ciuda varstei respectabile multa rautate si lipsa de respect in felul in care a vorbit cu noi si cu ceilalti turisti. Cei ce chefuiau erau cunostinte de ale locului, oamenii cabanei, si se distrau de parca erau inr-un club, poate noul profil al cabanei. Si pana la urma si noi platisem sa dormim lucru ce nu a fost posibil. Doamna respectiva, la ora 1 noaptea ne-a spus ca daca vrem ne da banii inapoi si putem parasi cabana. I-am cerut sa vorbim cu cabanierul insa ne-a spus ca este cabana ei, face ce vrea acolo si nu este treaba noastra ce se intampla pe proprietatea dansei. In acest timp numerosi turisti au facut noapte alba stand pe afara pe langa cabana. Merg de mic prin munti si eu asa ceva nu am mai intalnit. Cei ce am fost acolo in seara de sambata 3 august 2008 am ramas cu un gust amar, ultima cabana, in adevaratul sens al cuvantului, din Bucegi se poate spune ca a murit. Nu am reusit sa dam de cabanier sa vorbim cu dansul si nu cred ca a stiut ce se intampla acolo, imi place sa cred asta spunandu-mi ca nu ar fi permis acel balamuc. Pe de alta parte un cabanier trebuie sa stea la cabana de care raspunde, cam greu acest lucru in niste munti insa in care spre exemplu Dl. Gheorghe Popa este cabanier si la Omu si la Poiana Izvoarelor. Frustrarea noastra a mai fost accentuata si de ironiile petrecaretilor care pur si simplu ne-au ras in nas in timp ce noi ne-am chinuit sa adormim in acordurile manelelor(nici nu conteaza oricum ce gen de muzica ar fi fost) ce au zguduit toata noaptea cabana. Daca aveau ceva asa special de sarbatorit cel putin puteau sa ne explice insa felul in care ne-au vorbit…Nu stiu ce am fi putut face atunci si ce am putea face acum insa un sfat pot da: la Malaiesti luati-va neaparat cortul!

   Acesta este Malaiesti 2008…NOUL MALAIESTI!