Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - 15-16 aprilie 2006 :: Pe Haghimasu Mare

Bookmark and Share

15-16 aprilie 2006 :: Pe Haghimasu Mare

ALBUMUL FOTO - Tura din Hasmas

     Totul a pornit de la Garcea. Joi seara, dupa prezentarea video, ma intreaba unde sa mergem, doua zile, pe munte, in week-end. Tot aveam eu o pofta nebuna de Hasmas (de la tura amanita din martie), asa ca am lansat momeala. Sambata dimineata, in Brasov, ploua cu tupeu. sNu ne prea tragea inima sa pornim la drum, pe vremea asta caineasca. Prognoza nu zicea nici ea prea multe: sambata cer variabil (de variabil ce era ploua intr-una), iar duminica inrautatirea vremii. Cristi Flueraru imi confirma prognoza. Asta este … pornim la drum si asa. Plecam din Brasov, abia pe la pranz. Si cu doua masini, in care se inghesuie opt insi cu rucsaci, gonim spre Balan. Cum trecem Oltul, parca si vremea se schimba in bine. Nu mai ploua, iar cerul se insenineaza. La Balan, ajungem pe dupa-masa pe o vreme calduta, cu cer albastru.
      Nu zabovim, sa mai prindem sus vreme buna … macar azi. De pe Piriul Fierarilor, parasim valea si intram in poteca spre Piatra Singuratica. Grupul este format din Garcea, Nicu, Loredana, Mihaela, Dana, Olimpiu si subsemnatul. Apasati de rucsaci, luam la picior poteca marcata cu banda albastra. Prin ferestrele padurii ne bucuram de stancile si zapezile din Piatra Ascutita (Ecem – 1707 m altitudine), care aparea deasupra Piriului Fierarilor. In acest ritm urcam aproximativ o ora, din micul orasel minier. In dreapta, prin vale, urca un drum forestier, spre Ecem (probabil de la exploatarile forestiere ce au avut loc pe vale), o varianta destul de comoda pentru a ajunge sus in platou. Cabana Piatra SinguraticaDin cand in cand ne opream, sa fotografiem frumusetile de nori ce stateau sprijiniti de creasta. Pe la 1300 metri, intalnim primele urme de zapada. Daca atata timp cat poteca a fost pe culme, zapada era doar pe poteca, si in petice razlete, cum am trecut culmea, spre Valea Scaunului, expunerea nordica a versantului facea ca stratul de zapada sa fie continuu si gros. Printre brazi ne apare privirilor, pentru prima data pe traseu, Piatra Singuratica (1587 m altitudine). Nu mai avem mult. Dupa cateva minute pe curba de nivel, urcam usor pana la izvorul de sub cabana. Insetati de atata urcus, si de caldura, ne udam bine gatlejele cu apa rece de izvor. Fetele se mira ca beau apa cu un pahar de plastic (improvizat dintr-un bidon taiat), gasit langa izvor … dar, vorba aia … peste sapte pietre se curata nu doar apa, ci si paharul. Asa ca-l clatesc de sapte ori, si-mi vad de sete … Ajungem la panta de sub cabana. Ne-o amintim, cu nu prea mare drag, de acum cativa ani, cand am alergat-o la deal, la un concurs de orientare, fiind portiunea finala, de la sosire. Acum parca nu mai este asa lunga si anevoioasa. Inainte sa ajungem la gard, ne razbeste mirosul de foc de soba. N-avem ghinionul sa o gasim inchisa, desi exista posibilitatea (fiind Pastele Catolic).
Apusul     Suntem intampinati de cabanier, care ne si deschide dormitorul comun, ca sa ne putem face mai comozi. Cand intram in dormitor, ne loveste mirosul de jilav. Deschidem usa larg, sa se aeriseasca. Langa soba, picura des din tavan. Se pare ca apa provenita din zapada topita s-a infiltrat prin tavanul darapanat. E bine ca picura doar langa soba. Spre usa, langa o grinda, placajul parca sta sa cada pe noi, da` ne facem curaj, ca doar nu om dormi chiar langa usa. Ne facem comozi, in masura in care putem sa ne facem comozi in camera asta destul de sinistra. Dar, tinand cont ca pretul de cazare este mai mult decat modic (30000 lei/noapte) suntem foarte multumiti de conditiile in care vom dormi. Dupa ce ne aruncam rucsacii la un perete, vorbim cu cabanierul sa vedem de unde sa aducem lemne. Ne da un topor, un joagar, si pe fiu`su ghid, si ne indreptam cu totii spre Piatra Singuratica, unde, sub un perete, ar fi multi molizi pitici, uscati bine, numai buni de folosit ca lemne de foc. Miha, Oli si cu Garcea fac acrobatii pe un versant abrupt, de piatra, pe unde un molid uscat sta de mult sa cada in prapastie. Pana la urma reusesc sa-l dea jos si sa-l aduca la cabana. Cu veselie, ne apucam de taiat lemnele pentru foc. Se remarca aici mai ales fetele, Miha si Alina, care parca au locuit mult timp pe la tara, dupa cum stiau sa manuiasca joagarul. Cu o lopata de jar, ne ajuta cabanierul sa pornim focul. Eram avertizati dinainte sa ajungem aici, ca soba nu este extraordinara, si ca scoate fum de sa-l tii minte mult timp. Ehh, se descurca Oli, si demonstrandu-ne ca l-au iubit tigancile, reuseste sa aprinda focul si sa faca destul de repede sa dispara fumul. Avem parte de un apus deosebit. La lemneDe mult nu mai vazusem o asa inlantuire de nori si raze de soare. O bucurie pentru aparatele foto. Se lasa intunericul. Ne pregatim de somn. Focul arde bine in soba, in camera s-a facut destul de cald, asa ca ne scoatem sacii de dormit, si ne alegem fiecare patul, dupa preferinte. Sus e mai cald, dar acolo se duce prima oara fumul. Jos e mai racoare, dar nu tragi miresmele focului pe nas. Eu, asa cum s-a obisnuit lumea de multa vreme, adorm primul. Nu inainte de a vedea cerul noptii senin lacrima. Imi da sperante pentru ziua de maine. Nu am parte de un somn extraordinar. Patul ales nu a fost unul intreg la tablele lui. In mijloc este rupta impletitura de tabla, astfel incat am dormit cu fundul mai mult pe jos, prin gaura patului. Cel putin aveam echilibru … nu aveam cum sa cad din pat. 

     Dimineata ma trezesc pe la ora 6. Mihaela bagase lemne pe foc, in urma cu o ora, asa ca in camera era cald. Incet incet se trezesc toti. Mancam pe fuga sa ne ajunga pentru cateva ore, si ne pregatim de drum. Lasam bagajele in cabana, caci doream doar sa urcam Haghimasu Mare (1792 metri) la o ora si ceva de mers. Iesim prin spatele cabanei, in poteca de creasta. Pe Haghimasu MareZapada este inghetata, dar doar spre poteca te tine. In rest te scufunzi in ea. La inceput coboram usor pe sub Piatra Singuratica, pana in Curmatura dintre Piatra Ascutita si Haghimasu Mare. Inainte de sa, de la un izvor, ne luam apa de baut, sa avem pe traseu. Curmatura o traversam pe sub liziera padurii, lasand in vale stanele din zona larg deschisa. Nu este senin cerul, dar plafonul este destul de ridicat, si din cand in cand mai iese si soarele. Asa ca ne vom bucura si de ceva fotografii cu zona, unde nu mai fusesem de vreo 3 ani. Urcam o panta mai abrupta pana ajungem in Culmea Curmaturii (asa se numeste creasta principala pana in Pasul Pangarati), unde dam de golul alpin. Vanturile si ninsorile s-au jucat cu brazii din golul alpin, dezvaluindu-ne o feerie a zapezii, ceva ce mai intalnisem in ianuarie in zona Dihamului. Pe marginea abruptului dinspre Valea Oltului, ne oprim minute bune sa facem fotografii. In vale, se vede firisorul subtire de apa, ce reprezinta raul Olt, marele Olt ce-l cunoastem ca fiind cel mai lung rau intern (in discutie cu Muresul, in functie de autor si masuratori). Pe curba de nivel strabatem golul alpin, pana la padurea de molid de la poalele Haghimasului. Aici, in umbra molizilor, stratul de zapada are un metru grosime, dar ne afundam doar in cel superior (de douazeci de centimetri) astfel ca nu ne ingreunam drumul. Iesiti iara in golul alpin, vedem peste valea Bicajelului, marele Ceahlau. Haghimasu Mare (1792 m)Cat imi doresc sa ajung si acolo... Varful il urcam usor, pe o zapada tare, printre molizi piperniciti de vreme si de vanturi. Inapoi se deschid largi perspectivele Pietrei Ascutite si a Vaii Bicajel, spre origine. Pe varf, sus, dam nas in nas cu vantul. Ne bucuram vreo douazeci de minute, de peisajul din jurul nostru. Suntem pe cel mai inalt varf al muntilor Hasmas, pe Haghimasu Mare, cum mai este cunoscut, la o altitudine de 1792 metri. Daca pana sus, am urcat 300 metri diferenta de nivel in aproape doua ore, coborarea spre cabana ne ia doar aproximativ o ora. Ajungem la adapost odata cu ninsoarea. Vremea s-a stricat, asa cum ne anuntase Cristi Flueraru. Ne-am strans bagajele, am mai ciugulit cateceva de mancare, si ne-am pregatit de drum. Ningea tot mai tare si ne gandeam morocanosi, ca jos ne va ploua bine. Ne luam ramas bun de la cabanier, si de la turistii de la cabana. Coboram pe poteca pana in dreptul marii defrisari din versant, unde printre buturugi si puieti de molid, ne indreptam abrupt spre firul Piriului Fierarilor. Jos, nu mai ninge, dar ploua. Incet incet s-a incalzit. Pe vale, ne tinem de drumul de tractor construit multi ani in urma.

Panorama de pe Hasmasu Mare

     Dupa aproape o ora de la cabana, ajungem la masini, in marginea orasului Balan. Nu ne indreptam direct spre casa. Ne hotaram sa facem o mica excursie pana la Lacul Rosu si Cheile Bicazului, injurand din plin gropile drumului national. De rau ce era drumul, am ajuns in Lacul Rosu cu indicatorul de benzina aproape de zero. Nicu s-a rezolvat repede de motorina (pentru Renault-ul lui), de la un muncitor din statiune. Insa Oli, a coborat pasul Pangarati spre Gheorgheni, la relantiu, cu emotii ca in orice moment putem ramane in pana prostului. Muntii sunt inca infundati cu zapada din belsug, la altitudini de peste 1500 metri. In Orientalii Centrali stratul este mai mare in general, pentru ca suntem in zona Polului Frigului din Romania si asta se simte si in limita zapezii pe versanti. Primavara incepe insa sa-si faca simtita prezenta. In cateva saptamani, zapada se va topi toata in muntii de altitudine mijlocie. Imi doream de ceva vreme Hasmasul. Si a fost o placere pentru noi toti, sa-l prindem asa frumos cum este, la trecerea dintre anotimpuri.

ALBUMUL FOTO - Tura din Hasmas

Author: Emi Cristea
Uploaded by: Emi Cristea
Views: 8352, Last update: Mon, Apr 17, 2006



Links to the Mountain Guide:
Muntii HASMAS  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Lacu Rosu-Poiana Alba-Piatra Singuratica-Balan

 

Login or register to comment