Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - "2 zile in Piatra Craiului"

Bookmark and Share

"2 zile in Piatra Craiului"

Nu era prima data in Crai. Si totusi.. Am plecat din Brasov cu trenul de 8.43 (singur). La 9.40 eram in Zarnesti. De aici fara sa stau prea mult timp pe ganduri am pornit cu pasi hotarati spre Padina Hotarului. Intrarea am gasit-o putin mai greu cu toate ca exista marcaj (crucea albastra chiar la intrare). In curand m-am convins ca drumul era cel bun si am grabit pasul. Printre urzici cat mine de inalte, tantari cat cuprinde, panze de paianjeni (era clar ca nu prea se circula prin zona), dupa 30 minute de mers am ajuns in zona stancilor. De aici drumul a fost un chin datorita faptului ca nu mancasem decat un mar si oricat am vrut sa merg mai repede parca degeaba. La ora 13 am ajuns aproape de Vf. Turnu cand vremea s-a innorat si se auzeau tunete. Gandul mi-a zburat in doua directii: prima era sa ma intorc inapoi, a doua era sa merg mai departe si sa cobor la cabana Curmatura. Va dati seama ca am ales varianta a doua:), asa ca in 10 minute eram sus si cerul nu arata deloc bine, iar panorama asupra Bucegilor te lasa fara grai. Am inceput sa cobor repejor si dupa 10 minute m-am intalnit cu un grup de 4 persoane care urcau. Dupa o discutie (cum ca nu e bine pe o vreme ca asta sa fi pe creasta) ei si-au continuat drumul si la fel si eu. In curand am ajuns aproape de cabana, m-am oprit intr-o poienita si am mancat, dupa care am coborat la cabana sa iau apa pt ca vroiam sa urc din nou pe creasta pentru ca nu a mai plouat si vremea era cat se poate de frumoasa. Am intrat intr-un grup de 3 bucuresteni pe care tot vremea ii descurajase si la fel ca si mine erau la a doua tentativa de a ajunge pe creasta. Am mers impreuna pana in varful Padina Popii cand ei au hotarat sa se intoarca, iar eu mi-am continuat drumul. La ora 19 am ajuns in Ascutit. Aici... multa lume (circa 20 de persoane). Am hotarat sa merg mai departe spre vf La Om deoarece soarele nu mai batea asa tare si mersul pe creasta era mult mai placut. Am ajuns pe varf exact in momentul in care soarele apusese. Ce usurare ca erau locuri in refugiu. M-am imbracat repede deoarece se lasase frigul, am mancat repede datorita insectelor (mustelor:)) care nu te lasau deloc. Dupa care am incercat sa dorm. Noaptea a fost foarte cald, nu am reusit sa dorm deloc si nici colegii de refugiu datorita unuia care cam sforaia:). Dimineata la ora 7 m-au trezit oamenii care ai dormit afara (pt ca ei stiau ce poate colegul lor) si probabil ca le-a fost cam frig. Am mancat si am pornit mai departe, nu inainte de a cere niste apa. Dupa o ora jumate de mers am ramas fara apa, ceea ce pe creasta e de. Auzisem de Poiana Inchisa si de faptul ca aici ar fi un izvor. Datorita celor doua harti pe care le aveam si care se bateau cap in cap:). Cand am crezut ca sunt pe varful Lespezi am coborat pe un valcel ce parea o carare. In curad mi-am dat seama ca gresisem drumul datorita saritorilor din fata mea. O solutie ar fi fost sa ma intorc, asa ca am ales-o pe a doua, am cautat altele. Ca intr-un labirint in care incerci sa inlaturi drumurile care nu duc nicaieri, la fel am facut si eu. (mai la dreapta nu! Nu e bine!, la stanga, nici acolo! etc). Am ajuns pe o culme, in stanga mea se facea un horn, iar in dreapta chiar pe culme era o gramada de bolovani asezata cu mare grija. Dupa consultarea celor doua harti am banuit ca as putea sa fiu pe Braul de Mijloc. Am mers cale de 1 ora jumate, cand prin jnepeni, cand pe hornuri, pana am ajuns la intersectia cu marcaj banda rosie, unde am cerut niste apa si intentionam sa continui pe Braul de Mijloc, dar colegul care venise pe Brau din Nord mi-a spus ca nu se gaseste apa la Ulcior asa ca am coborat la Spilea. In curand am ajuns la Plaiul Foii unde caldura mare si setea de aventura a scos turistii la iarba verde (Liviu Guta in stanga, Copilu Minune in dreapta):). Cireasa de pe tort a fost drumul facut pe jos din Plaiul Foii pana in Zarnesti cu prosopul ud pe cap si betele de schi in maini. Ironia sortii a facut ca la 100m de Zarnesti sa se produca un accident ziua in amiaza mare in care un biciclist s-a ales cu picioarele rupte. De ce spun ironia sortii? Sa mergi 2 zile singur pe unde nu ai mai fost niciodata nu e chiar usor, in orice moment poti sa aluneci si esti terminat. Sper sa fie bine.

Ce am invatat eu din aceasta tura:

1. Sa nu mai merg singur niciodata indiferent de cat echipament am sau cat de bine sunt pregatit.

2. Sa nu mai merg pe trasee nemarcate singur, mai ales cand vorbisem cu colegul meu de munca Alex pe unde voi merge si ce voi face, iar vorba era ca luni la ora 9 nu eram la servici sa anunte salvamontul si sa le spuna traseul meu. Credeti ca m-ar fi gasit usor?

3. In al 3-lea rand si mai putin important, sa iau cu mine mancare care contine multa calorii, nu rosii, ardei, etc.:)

4. Sunt bucuros ca s-a terminat cu bine, le multumesc celor care au pus momaile pe traseu si de abia astept sa vad unde am gresit pe traseu.

Author: Catalin Andrei
Uploaded by: Catalin Andrei
Views: 7420, Last update: Thu, Aug 4, 2005



Links to the Mountain Guide:
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Comment
Fără foto Sebastian Ciobanu, Sun, Aug 7, 2005, 10:26 pm

hi cum sa zic??.............am zambit cand am citit articolul tau...... cu marcajele ai foarte mare dreptate...ma fost si eu pe Piatra si stiu......fiecare iesire la munte o experienta de viata!!! tine minte si continua sa te descoperi pe tine insuti..........situatiile la munte is cele mai bune.ceau.seba:-D

Fără foto Diana Zamfir, Mon, Aug 8, 2005, 7:02 pm

In anii 80 Craiul arata cu totul altfel. L-am prins in trasee pe batranul caruia ii datoram foarte multe despre Crai (Carol Lehmann), au fost clipe de neiutat. Iarna, sus pe Baciul, vara pe valcelul cu smirdar, pe padina lui Calinet si multe altele. La Curmatura Rolland Boltres era un cabanier extraordinar. Din 1995 n-am mai urcat in Crai, dar daca as urca acum nu m-as duce pe traseele marcate. Deja e prea multa lume.

Fără foto mugur popescu, Mon, Aug 8, 2005, 9:22 pm

frate am dormit in acelasi retugiu in noaptea respectiva
puteai sa ceri informatii dela mine

Sorana Matei Sorana Matei, Thu, Aug 11, 2005, 1:45 pm

Bune concluziile. Nu merge singur pe unde nu stii. E si pacat ca nu stii pe unde balauresti si ce ai de vazut acolo daca nu te documentezi bine inainte. Apa e vitala pe munte si ca mancare, pe langa consistenta ia biscuiti si rontaie glucoza sau AlpenLiebe cand simti ca nu mai 'trage motorul'. Coborarea in P. Inchisa de face dupa ce treci pe deasupra ei pe creasta, pe 2 hornuri shugubetze. Ii zice Emilian Cristea traseului si coboara prin dreapta Marelui Grohotis.

Sorana Matei Sorana Matei, Thu, Aug 11, 2005, 1:50 pm

O intrebare: ce faceai daca la apus de soare era plin si refugiul Grind II?
P. S. E foarte periculos in Crai sa cobori valcele care nu le stii, de obicei dai de saritori si daca n-ai cum si cu ce, oate fi o decizie care sa lungeasca in loc sa scurteze traseul. Am evitat la un moment dat o astfel de decizie si am aflat ulterior ca bine facusem, e vb de primul valcel de pe BM din P. Inchisa spre Lanturi.

Fără foto Catalin Andrei, Fri, Aug 12, 2005, 9:59 am

buna sorana. Raspunsul este:dormeam afara in sacul de dormit. Am plecat din Ascutit nu atat din cauza aglomeratiei cat din cauza faptului ca era o vreme superba si mersul a fost cat se poate de placut.

Comments for this article
Login or register to comment