Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Mountain guide - Arcanu

Bookmark and Share

Arcanu

Mereu am fost atras de muntii mai putin cunoscuti si greu accesibili. Asa mi s-a parut a fi Valcanul, aparat de kilometri intregi de paduri pe versantul sudic, munti misteriosi, fragmentati de vai multe.

Spre Varful Arcanu (1760 m) nu sunt prea multe poteci. El este situat in creasta principala si prin urmare este destul de departe de asezarile umane de la poalele nordice sau sudice ale muntilor. Am pus cap la cap diverse informatii si in final ne-am inspirat in alegerea rutei de singurul material despre zona pe care l-am putut gasi si anume cartea “Vilcan” din colectia “Muntii Nostri”. Este o carte pe cat de veche, pe atat de actuala. Mi se pare ca nu s-a schimbat aproape nimic in acesti munti in cei peste 30 de ani de cand a fost scrisa. Da, au aparut statiuni si s-au asfaltat drumuri, de acord. Dar acolo sus, unde e pustiu si vara si iarna, unde sufla vantul si zarile se deschid, parca timpul sta pe loc.

Am pornit din Bilta, un sat lung, asezat chiar langa munti si dominat de cocoasa impunatoare a Plesei. Drumul urmeaza firul paraului Bilta, si trece la capatul asezarii pe langa un depozit de busteni, o zona desfundata, cu ceva mai mult noroi. Mai departe insa drumul se prezinta destul de bine in perioadele uscate si poate fi abordat si de autoturisme. Monotonia fundului de vale ingusta si impadurita (pe aproximativ 7 km) o putem evita daca alegem sa urcam cu masina. Drumul se mentine pe firul vaii, in general pe malul drept al paraului, si urca destul de constant. La un moment dat, trecem apa pe un podet si parasim firul apei. Urcam ceva mai repede iar serpentinele sunt dese si stranse. In cele din urma, dupa circa 9 km din Bilta, depasim un indicator ce ne indruma spre Varful Plesa (dreapta) si ajungem dupa mai putin de 1 km intr-o sa mai larga, unde drumul se ramifica. Ramura sa principala coboara spre dreapta, pe valea Scarisoara, spre obarsiile Gropului cu Apa, un afluent pe dreapta al Sohodolului. Ramura sa stanga continua in urcus spre Varful Arcanu, pana la care, potrivit tablitei instalate, ar mai fi 8 km. Langa aceasta bifurcatie este cladirea mare a unui canton silvic. Locul l-am identificat dupa harta ca fiind Poiana Scarisoara.

Pornim spre Arcanu. Drumul pe care pasim acum este un drum de piatra, solid, si inchis dupa nici 100 m de o bariera incuiata cu un lacat. Cel mai probabil cheia se gaseste la canton, in cazul in care dorim sa mergem mai mult cu masina. Insa chiar si pana aici daca am ajuns cu mijloace auto, am avansat mult pe traseul catre varf de care ne despart, din acest loc, 4h de drum. In plus, peisajul si linistea muntelui merita traite la pas, fara graba. In prima faza, vom merge aproape orizontal prin padure, apoi iesim pe coastele insorite ale muntelui Plaiul Mare. Urcam constant avand in dreapta imaginea muntelui Plesa si valea Gropului cu Apa. In spate incepe sa se zareasca, peste creste, depresiunea subcarpatica olteana. Suntem de fapt pe “Drumul neamtului”, cum a fost el denumit si care a fost deschis in vechime pentru a usura accesul oierilor catre munti si pasuni. El face cateva curbe, urcand continuu si oferind perspective din ce in ce mai bune spre rasarit, catre Parang. La un moment dat, ajungem pe o platforma iar zarile se deschid spre nord si nord-vest. Zarim acum prima oara Arcanu si urmarim aproximativ linia crestei impadurite ce ne va purta spre el. In fata avem insa imaginea dezolanta a vaii Piva, in care taierile de padure au avansat pana aproape de limita cu golul alpin. Directia pe care inaintam acum, dupa un cot evident la stanga, este spre apus. Drumul merge aproape orizontal, ba chiar incepe sa coboare la un moment dat. Ajungem intr-o sa orizontala, usor despadurita, ce desparte valea Piva de valea afluentului Bistritei, Vija.

Din acest loc, incepe cea mai frumoasa parte a traseului. Drumul nostru se mai pierde prin padure, care aici este putin umblata si destul de rara. Coboram foarte usor, mergem apoi drept si dupa circa 1 km incepem sa urcam pe o muchie, ceva mai sustinut. In acest loc, drumul forestier era complet acoperit de frunze asa ca mai mult ghiceam pe unde el trece. Nu ne putem insa rataci daca pastram linia culmii. Urcusul se mai domoleste si la un moment dat ajungem la liziera padurii, intr-un loc cu frumoase privelisti spre Valea Bistritei si afluentul sau Vija dar mai ales catre Oslea. Insotiti de aceste odihnitoare imagini, pe nesimtite vom coti apoi spre nord si dupa o scurta portiune orizontala, iesim definitiv din padure. Avem in fata, spre stanga pantele muntelui Arcanu, al carui varf principal este sustinut spre sud de 2 contraforturi cu stancarii. Mai aproape, chiar in fata vedem constructiile unor stane (un acoperis rosu ne atrage atentia). Drumul coteste spre dreapta, in urcus usor insa noi il parasim si ne indreptam direct spre nord, prin pasunea alpina. Trecem doua ogase care sunt probabil populate cu paraiase primavara. Urcusul este direct si destul de dur si ne scoate in apropierea uneia dintre stane. Apucam o poteca ce merge relativ pe curba de nivel, la limita superioara a padurii situate in stanga. Copaci razleti se mai gasesc si in pasune, destul de contorsionati de vanturile aspre carora trebuie sa le faca fata in cursul iernilor. Depasim si aceasta zona si iesim definitiv in golul alpin. Deasupra, vedem un stalp de marcaj spre care ne indreptam. Ajunsi langa el, regasim drumul de piatra, care pare a ocoli varful Arcanu prin nord.

Mergem o bucata pe drum dupa care il parasim si incepem sa urcam direct spre primul dintre cele 2 contraforturi stancoase. Urcusul este destul de dificil din cauza numeroaselor rupturi ale solului si a paturii vegetale foarte dese. Trecem un ogas destul de adanc si ne inscriem apoi pe coasta sudica a muntelui, mergand pe curba de nivel. Sub noi, sunt pante repezi si o padure de conifere, infipta curajos in munte. Ajungem sub niste lespezi uriase. Urcam direct pret de 5-6 minute o panta foarta aspra, lasand in stanga unul din colturile de stanca. Gasim o momaie de pietre intr-o mica sa si avem imediat imaginea varfului propriu-zis in fata, de care ne desparte o padina inierbata si un urcus domol. In circa 10-15 minute ajungem pe varf, marcat de o momaie de pietre.

Varful Arcanu este una din inaltimile importante ale Muntilor Valcan si desi altitudinea sa nu este foarte mare, ofera privelisti foarte largi catre intreaga grupa de munti din vestul Meridionalilor. Cel mai aproape si cel mai fascinant peisaj este acela al Retezatului, cu intreaga sa constelatie de varfuri, sei, custuri si vai glaciare. In toata lungimea sa se observa creasta Custura - Ciumfu – Gruniu – Lazaru si continuarea joasa a culmii Tulisa. Peste aceasta, se ridica culmile rotunjite si indepartate ale Sureanului urmate de cetatea Parangului. Cu un binoclu, se poate observa si releul de pe muntele Cerbul, in apropiere de Ranca iar dincolo de el, culmea agitata a Builei. Ceva mai aproape putem urmari cu privirea intrega culme a Valcanului, de la Varful Straja pana in Arcanu (peste varfurile Coarnele, Muncelu, Sigleul Mare) dar si plaiul lung ce urca din Gorj spre Pasul Valcan. Mai departe, spre vest, creasta se continua cu saua joasa a Nedeii urmata de constructia masiva, aspra a Oslei care arunca spre obarsiile Bistritei si Motrului contraforturi masive, abrupte, inaccesibile. Orizontul vestic este dominat nu numai de Oslea dar si de culmea neintrerupta a Retezatului Mic continuata cu Godeanu si Muntii Cernei. Practic, din Saua Plaiul Mic, privirea circula libera peste Piule, Albele, Piatra Iorgovanului, Stanuleti, Paltina fiind intrerupta de imaginea de prim plan a Oslei dar continuand apoi cu Varful Godeanu, Olanelor, Dobrii si pana la Vlascu, ce seamana vazut de aici cu creasta unui val. Spre sud, peste varfurile mai joase din Mehedinti si Valcan (Varful lui Stan, Piatra Closanilor, Plesa) privirea se arunca in vasta depresiune subcarpatica, aproape fara repere clare, cu exceptia cosurilor termocentralelor din Gorj.

Drumul de piatra care ocoleste varful prin nord se indreapta spre Nedeia si catre stanele ce puncteaza plaiurile de munte. Mai multe dintre ele par a fi refacute, acoperisurile lor rosii sclipind in soare. Viata pastorala din Valcan pare ca se desfasoara fara probleme, accesul catre culmi este facilitat de drumurile forestiere pe care masinile de teren ale ciobanilor ajung la pasunile alpine. Arcanu – un munte simplu, singuratic, care se preteaza unei excursii domoale, de toamna sau de primavara. Pentru ca prea rar ajungem sa parcurgem intreaga creasta a Valcanului, traseul nostru poate fi un alt punct de pornire spre zona atat de frumoasa a masivului, si anume Nedeuta – Oslea.

Author: Andrei Tiberiu Sturek
Uploaded by: Andrei Tiberiu Sturek
Views: 6623, Last update: Sun, Feb 13, 2011



Links to the Mountain Guide:
Muntii VALCAN  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Orasul Lupeni-Izvorul Rosia-Izvorul Ciurgau-Cabana Straja-Pasul Vulcan-Sub Varful Zanoaga-Casa Buliga-Mt. Priporu Mare-Valea Vijoaia-Satul Pleja-Popasul Turistic Bumbesti

 

Comment
Virgil Iordache Virgil Iordache, Sun, Feb 13, 2011, 7:34 pm

Foarte interesant. Dar mi-a fost putin greu sa citesc, e dintr-un singur paragraf, mai mergea o spargere in mai multe fragmente:) Valcanii sunt singurul masiv despre care am auzit ca iarna mai este pericol de lupi.

Comments for this article
Login or register to comment