Alpinet Maps Tourist Guide Mountaineering Clubs Invitation In Carpathians Mountain Rescue Snow condition
Comunity

Search

Events
Don't miss
Comana Bike Fest



Brasov Marathon



Hercules Maraton 2012



Marathon 7500




Partners
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Avalanșa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanșa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munții Baiului nu sunt considerați ca periculoși din punct de vedere al avalanșelor datorită, pe de o parte, înălțimii relativ mici în comparație cu vecinii lor Bucegi, cât și, pe de altă parte, numărului mic de turiști care îi vizitează, ceea ce face ca frecvența accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experiență de la Sinaia spunea că mai știe și despre alții care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecințe grave.

De data aceasta avalanșa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schițat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanșa a fost declanșată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanța dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafață cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lățime de circa 80 m, ca și cum ar fi fost secționată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toți trei. Secțiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte față de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte și spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puțin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoș, și în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcția sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoș după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiți de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcția lui Dragoș au fost niște tufe care în care s-a agățat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea și s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangențial de un copac (curgeam cu capul înainte) și din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din șuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am știut asta și am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menționat risc de avalanșă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susținută în numeroasele poteci late de oi), precum și faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiștea adiacentă, cel puțin pe direcția celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brândușe și ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanșe și la altitudini foarte mici, iar munții noștri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Author: Virgil Iordache
Uploaded by: Virgil Iordache
Views: 4495, Last update: Sat, Apr 3, 2010



Links to the Mountain Guide:
Muntii BAIULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Busteni-Culmea Zamora-Cantonul Zamora-Virful Baiutu (Zamora)-Stina Zamora


Obiective: vf. Zamora, sectorul nordic al Munților Baiului. Timp necesar: 3-4 ore. Marcaj: cruce roșie care duce în stațiunea Cheia (va fi folosit parțial). Aceesibil în orice anotimp.



Traseul poate fi început de la gara Bușteni sau de pe stânga Prahovei, din cartierul Zamora. În primul caz se urmează drumul ce pleacă din șoseaua națională în stânga și care intersectează calea ferată la sud de gara (circa 100 m). Se coboară ușor spre stânga și după 3-5 minute se ajunge la podul peste Prahova. În stânga, pe un stâlp, se află o săgeată cu îndicația nSpre cantonul Zamora 2 ore". Traversăm Prahova și urcăm ușor spre sud-est (dreapta). După circa 150 m ajungem în dreptul intrării la sanatoriul de boli nervoase, îl depășim și imediat drumul se ramifică; de aici începe excursia în a doua situație. Noi însă vom urma drumul neasfaltat ce merge prin spatele caselor, în pădure. Deși de la plecare n-am realizat decît 8-10 minute, este bine să ne întoarcem privirea pentru a Cuprinde o parte a panoramei Buștenilor. Către nord se observă confluența dintre apele Văii Cerbului (vin dinspre nord-vest, din Bucegi; pe vale se înșiră o buna parte a vilelor și locuințelor din oraș) și ale Prahovei; în ultimul plan se văd versanții împăduriți ai Clăbucetului Baiului (stânga) și ai Piciorului Văii Seci (dreapta), printre care Prahova și-a tăiat un mic sector de defileu. Spre vest, ca într-un mare amfiteatru natural, se desfășoară albia și terasele joase ale Prahovei, cu o mare parte a orașului (sectorul central); în planul secund, pe un vast tăpșan format din unirea conurilor de dejecție ale văilor ce coboară din Munții Bucegi, se profilează noile construcții ale Buștenilor, între care și telecabina; în spatele acestora se impune grandiosul abrupt al Bucegilor de sub vârfurile Caraiman și Coștila.

La marginea pădurii, drumul forestier se bifurcă. Traseul nostru este cel care se desfășoară spre dreapta. Celălalt merge în stânga, în bazinul Văii Fetei (traseul 9). La început vom urcă ușor printr-o frumoasă pădure de conifere, pe deasupra caselor din cartierul Zamora; după circa 10 minute înregistrăm prima schimbare a direcției (către SE); urmează, după încă 5 minute, o nouă modificare (spre E, în lungul versantului drept al văii Măturarului, pe care suim, mai greu, încă 10 minute). Se traversează valea (spre S) peste un podeț de lemn, se trece pe lîngă rampa de gunoaie a orașului (rămîne în dreapta). Aici există um stâlp cu săgeți îndicatoare (spre Bușteni l/2 oră; spre valea Doftanei 5½ ore; spre cantonul Zamora l½ ore). De asemenea, se observă și un drum care vine din dreapta. Acesta, după ce descrie o buclă, se desfășoară pe la margineapădurii până în Zamora. Noi însă vom Urma drumul din stânga, care începe să urce pe versantul drept al vail Zamora. Din loc în loc, printre arbori se zărește versantul stîng al văii. Sectoarele cu pantă mai lină altemează cu pante ceva mai mari. După 80-90 minute de la plecare întâlnim o bifurcație. În dreapta coboară pe circa 800 m un drum forestier care se înfundă. Cel de al doilea urcă pieptiș în stânga, descrie cînci serpentine la capătul cărora se vede cantonul silvic Zamora (20-25 minute). În vecinătatea acestuia întâlnim o nouă bifurcație - în stânga drumul care merge la cantonul silvic (5 minute), iar în dreapta cel care urmărește culmea Zamora. Traseul continuă pe cel de al doilea; el iese din pădure după 2 minute. Se ajunge la stână. De aici și până la vf. Zamora (Băiuțu) se pot urmări două variante. Prima urcă pe poteca marcată până la culmea Zamora și de acolo către dreapta, până la stâlpul îndicator de sub vf. Zamora. A doua varian tă urmează drumul forestier. Acesta se desfășoară sub creastă cu 100-150 m, prin pășune, și la circa 50-100 m deasupra pădurii. Continuăm traseul pe drumul forestier care urcă ceva mai susțînut și după încă 10 minute ajungem la stâna a doua. De aici, panta scade treptat, se traversează mai multe ravene pu-temic adincite în versănt și din care curg șuvițe de apă cu debit bogat. Aici recomandăm un popas, atît pentru odihnă și alimentare cu apă, cît și pentru a admira splendida panorama a Bucegilor și cadrul mînunat pe care îl oferă Zamora la obârșie. O panorama frumoasă asupra văii Prahovei se deschide spre SV, prin despicătura văii Zamora. În ultimul plan se pot vedea Muntele Gurguiatu, șaua Păduchiosu, vf. Vânturișu, Vârful cu Dor, hotelul Alpîn Cota 1400, Fumica, Piatra Arsă, Jepii, iar în fața acestora o parte din Sinaia și Poiana Tapulul. Spre S și Într-un plan apropiat apar Muntele Cumpătu, fundul văii Zamora, iar către SE șaua Băiutu (unde ajunge drumul), apoi la dreapta vf. Baiul Mic și (în spate) vf. Baiul Mare.

Reluăm traseul; pantele mai aceentuate altemează cu pante mai line. După câteva coturi și după 25-30 minute se ajunge în șaua Băiuțului. Pe ultima porțiune, pe stânga, se vede un alt drum care vine de sub vf. Zamora și se unește cu acesta în șa. Drumul pe care l-am urmat continuă spre sud, de-a lungul culmii principale, ocolind vîrfurile Baiul Mic (V) și Baiul Mare (E). Din șa, punctul termînus al ascensiunii, pot fi urmărite, în afara abruptului Bucegilor, cul-mile din sectorul central al Doftanei. În nord zărim vf. Băiuțu (Zamora), apoi către dreapta o culme prelungă, ușor ondulată, orientata vest-est (Muntele lui Petru), cu mai multe stâne pe lîngă care trece poteca marcată spre Doftana; într-un plan mai îndepărtat (peste culmea Petru), se profilează mai multe vârfuri din care cel ascuțit este Unghia Mare. În prim-plan, în dreapta (spre est), se vede valea împădurită a Băiuțului și apoi cea a Prislopului. Pentru a întregi ansamblul peisagistic este necesar a urcă (în cîteva minute), pe una din potecile de vite, clina sudică a vârfului Băiuțu (Zamora), de unde, prin culoarul văii Prislop, se pot zări către est gospodarii din localitatea Teșila, o parte a culmilor de pe stânga Doftanei ce coboară spre vest, din vârfurile Radila și Clăbucet (Muntele Grohotiș).

De aici, traseul poate fi continuat în mai multe variante: 1) spre Doftana, fie pe poteca marcată (4 ore) pe plaiul Orjogoaia (traseul 1C), fie pe văile Băiuțu - Prislop, în 3½ ore (traseul 17); 2) către Prahova, peste vf. Dutca și culmea Sorica, în 21/2-3 ore (traseul 10); pe muntele Cumpătu, în 3 ore (traseul 7) sau spre sud, pe creasta principală, până la Secăria, în 5-6 ore (traseul 18).


 

Comment
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Tue, Apr 6, 2010, 12:05 pm

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Șerban Sîmbotelecan Șerban Sîmbotelecan, Fri, Apr 9, 2010, 2:18 pm

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Mon, Apr 12, 2010, 6:05 pm

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Tue, Apr 13, 2010, 11:12 am

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Fri, Apr 16, 2010, 10:00 pm

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Wed, Apr 21, 2010, 9:21 am

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Wed, Apr 21, 2010, 7:56 pm

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Fri, Apr 23, 2010, 4:36 pm

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sat, Apr 24, 2010, 4:59 pm

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comments for this article
Login or register to comment