RT 12-13 iunie 2004- Bucegi
Plecarea am facut-o din autogara de
pe Ritmului la 06: 30 (daca RATB-ul
circula la fel de bine ca Metrorex-ul apucam sa plecam
cu 06: 00, A. ajunsese in autogara de
mult atunci cand eu si Daniel eram inca in tramvai...). La 08: 50 eram in Sinaia si incepeam urcarea spre Miorita.
Am mers agale pana sub Vf. cu Dor, am ajuns aici pe la 12: 00. Aici am incercat
accesul catre cascada Vanturis dar nu ne-am descurcat cu orientarea (bine zicea
dl. Hera ca dpdv al orientarii este greu sa te descurci)
asa ca "ne-am prins urechile" prin padurea de pe versantul estic al Vf. cu Dor.
Presupun ca am coborat prea jos in padure asa ca ne-am blocat deasupra unei
rape dragalase. Exact acolo ne-a prins o scurta repriza de grindina. Am pus pe
noi folia de plastic si am asteptat cuminti. Am abandonat varianta aceea de
traseu si ne-am intors in marcaj; intoarcerea spre marcaj am facut-o din
greseala mai pe sus astfel incat am putut si noi constata asemanarea cu Brana
lui Raducu (tot de la dl. Hera aflasem si de asemanarea asta).
Exista si un firicel aproape insesizabil de poteca.
Poate ma voi intoarce pe acolo...
Intorsi in marcaj am continuat
urcarea pe banda rosie apoi am prins crucea galbena de
pe Valea Dorului. Am fotografiat branduse rasarite in zapada.
Am mers pe marcaj pana cand banda rosie s-a rupt de
crucea galbena; aici am facut stanga si am intrat pe Valea Izvorul Dorului. Era
ora 14: 45. Tot din sursa Radu Hera stiam ca de aici se poate ajunge in zona "La
Lacuri". Am mers cand pe vale, cand pe poteca de pe un
mal sau altul al raului. Au aparut si micile lacuri pe care le asteptam. Normal ca am fotografiat si am mers
mai departe sperand ca vom avea parte de locuri din ce in ce mai frumoase. Intrebarea
cea mai importanta pe care ne-o puneam la ora aceea era: "Oare vom putea ajunge
si la cascada Vanturis pe firul vaii?". La un moment dat ne-am trezit in "zona de influenta" a unor
taurasi draguti cu un corn vopsit in verde. Situatie noua pentru toata lumea...
A. s-a speriat putin si a inceput sa urce destul de
repede pe un versant... Parea ca acei tauri se tin dupa noi, pana la urma ne-au
lasat in pace fara incidente... Am mai avut scurte reprize de ploaie, le-am
depasit sub brazi sau sub folia de plastic. Dupa ce am
trecut de o vacarie (sau cum s-o chema acel tarc care inconjura o cireada de
vaci) am constatat ca valea se inclina destul de puternic si ca poteca urca
mult deasupra vaii, pe versantul stang. Credeam ca astfel vom ocoli cascadele,
deja ne gandeam ca nu le vom putea vedea decat de sus... Totusi,
am mers inainte! Surpriza, dupa cateva minute poteca a coborat destul de abrupt
inapoi in vale! Si, in vale ajunsi, privind in dreapta, am
vazut CASCADA! Facem poze, ne felicitam intre noi ca am ajuns sin e gandim sa mai coboram un pic, in speranta ca mai sunt si alte
cascade pe aproape. Mai sunt cateva micute repezisuri.Am mai fi mers noi mult si bine in
jos daca A. nu ar fi sesizat niste urme destul de proaspete de urs. Ne-am
regrupat, le-am fotografiat, ne-am atentionat reciproc ca este posibil sa vedem
jivina si am decis sa o luam inapoi in sus. La cascada Vanturis eram la 17: 00.
Asaaaaaa... dupa ce am vazut urmele de urs am luat-o inapoi in sus pe Valea
Izvorul Dorului, agale... Nimic nu ne grabea! Aveam inca multe ore de
lumina si aveam de gand sa campam undeva pe langa bifurcatia cruce
galbena-banda rosie. Nu am vazut ursul, in schimb s-a
mai pornit o repriza de ploaie. Ne-am adapostit din nou sub un brad, am stat
pana s-a oprit oarecum ploaia, ne-am invelit rucsacii cat am putut de bine in
niste saci menajeri (isi fac destul de bine treaba acesti saci, reprezinta o
solutie de unica folosinta si destul de ieftina pentru astfel de situatii).
Pana la urma ploaia a stat de tot, a mai iesit si un
pic de soare, era cald si bine! La 19: 00
ne alesesem si locul de cort; in rucsac termometrul indica 17 grade. Ne asezam sa mancam, gasim un petic de loc oarecum neted pe care ne
punem in cap sa montam cortul putin mai tarziu. N-a fost sa
fie... In timp ce mancam, acei tauri cu care ne vazusem
mai devreme au aparut din nou... cu inca cativa "colegi" de cireada... Nu pareau sa aiba ganduri rele dar erau
destul de multi... A. s-a speriat din nou si a zis ca-i cazul sa plecam
din zona... Am strans oarecum bagajele intinse pe iarba si ne-am miscat. Eu incercam s-o lamuresc pe A. ca nu-i nici o
problema, ca taurii sunt pe drumul lor obisnuit si ne vor ocoli fara sa ne faca necazuri. Ea n-a fost de acord asa ca ne-am deplasat cateva zeci de metri. Ne-am impiedicat de vacar
(sau cum il cheama...), A. i-a atras acestuia atentia ca
putea sa-si duca taurii mai departe de noi (era nervoasa, a trebuit sa-si verse
supararea pe cineva...)...
Am ajuns exact la indicatorul de la
ruperea benzii rosii de crucea galbena, am gasit aici un
petic de loc mai potrivit pt cort (noroc cu tauriiJ). Ne-am instalat cortul,
ne-am amuzat cand A. a scos periuta de dinti (desi, realist vorbind, nu gresise
fata cu nimic...), pe cand incepea sa se intunece am
adormit si noi. Pe la 2 noaptea m-am trezit... Dani si A. discutau despre cainii
care latrau nelinistitor, probabil la o stana aflata spre Piatra Arsa... A. era
convinsa ca e ursul in zona... Am incercat s-o linistesc spunand ca ursul merge
pe urmele animalelor asa ca va merge pe unde s-au
miscat acei tauri care ne deranjasera seara... Am primit un raspuns de genul: "Nu
sti nimic despre animale! Ursul se plimba pe o zona extinsa si va fi curios sa
vada ce-i cu cortul nostru daca este in zona!".Dupa parerea mea putina lume a campat de-a lungul timpului acoloJ.La un moment dat s-au auzit si
strigatele ciobanilor... Iar motiv de alarma pentru A. Si eu doream sa dorm! La
naiba cu ursii astia! Pana la urma cred ca am dormit destul de mult, A. nu prea
a putut dormi, spre dimineata a auzit ciripit de
pasarele si s-a relaxat. S-a luminat si ea a
adormit. Duminica, la 05: 30 era deja lumina! Pana pe la 07: 00 cand stabilisem noi sa ne
trezim a tras doua scurte reprize de ploaie. Bine ca au fost scurte!
Duminica, la 08: 35, eram cu bagajul
strans. Am mers spre lacul Bolboci, am ajuns in zona lacului la 10: 15. Am
luat-o cat mai de-a dreptul spre Zanoaga; la 10: 40 coboram in Cheile Zanoagei
Mici, am mers pe versantul drept, prin padure uscata si destul de deasa, pana
ne-am blocat in fata unei stanci. Parea greu de crezut ca vom putea ajunge in
partea cealalta a cheilor... Asa ca ne-am intors. Eram inapoi la podul de pe
sosea la 11: 20. Peste 5 minute eram in capatul de jos
al Cheilor Zanoagei Mici. N-am oprit pe malul raului am mancat, am fotografiat,
Daniel s-a urcat la tunelul care se vedea in peretele
din dreapta al cheilor (sens geografic).
La 12: 05 continuam drumul spre
Scropoasa. Peste inca o ora ajungeam la cabana
Scropoasa, dupa ce am depasit cheile Zanoagei Mari. In zona cabanei am aflat ce oameni de bine au
cheile de la tunelul de la intrarea in cheile Orzei. In schimbul unei mici taxe
am avut sansa sa parcurgem cheile! Al doilea obiectiv pe care speram sa il atingem in tura asta! A doua victorie! Superb sector
de chei! Tunelul este interesant, cele doua scari
lungi de nu se mai termina iti dau o senzatie interesanta... Pana la 14: 45, cand
am ajuns in marcaj, am trecut cheile, am facut multe poze, am facut putina
"speologie" intrand in tunelul din capatul de jos al cheilor (deschis in
peretele stang), am observat ca in zona tocmai se desfasura un concurs de
orientare turistica pentru copii. Reintrati
in marcaj am inceput sa prindem viteza pentru ca
peisajul nu mai prezenta chiar asa mult interes iar timpul incepea sa ne
preseze.
La 15: 10
eram la hidrocentrala Dobresti, ne-am saturat apoi mergand pe soseaua de
Moreni... Ajunsi in Moreni am aflat ca am ratat autobuzul de Targoviste la cateva
minute (cel cu care ajungeam in Targoviste acum doua saptamani). Am luat o
pauza si apoi am pornit "voiniceste" spre gara Pietrosita pe jos.
A. si Daniel au avut grija sa incerce sa opreasca o
masina care sa ne debarce la gara. Pana la urma a
oprit un clujean de treaba care ne-a dus pana la gara. N-a vrut sa ia nimic
pentru plimbarea care am facut-o cu el! Exact genul de om
de treaba care iti iese in drum cand ai mai mare nevoie de el! Daca cineva de
pe lista il cunoaste sa-i transmita multumirile
noastre! Asa ca am ajuns in gara Pietrosita pe la
17: 40. Peste aproape o ora aveam tren.Am stat in gara... A. si-a gasit de lucru cu niste catelusi
dragalasi care se agitau pe sub banca... L-a luat in brate pe
unul mai simpaticut apoi i-a trecut prin cap sa-l hraneascaJ.Cei patru catelusi au fost hraniti cu o cutie de pate de
ficat (obiectul inutil carat in ruccsac de A.)... Ajunsi in Targoviste (pe
la 19: 30) am avut emotii cu
microbuzul care a plecat gol de sub nasul nostru... Pana la urma s-a intors... Am fost nemultumit de modul in care am fost
transportat pana acasa! Microbuz de 19 locuri cu un
spatiu de bagaje mic (doar sub cele 4 scaune din spate) astfel incat am mers
pana la Bucuresti cu rucsacul in brate... Nu mai spun ca soferul a facut
afirmatia ca nu pleaca in cursa daca nu se ocupa toate locurile... Desi pe tabla
de langa gara scrie ca sunt plecari la 20: 00
si la 20: 30... Ma gandesc sa fac o reclamatie la firma...
Dupa umila mea parere locul pentru bagaje se impune! Nu mai vorbesc ca se
strecura apa pe langa usa
stanga- spate... Nu-mi mai place nici cu microbuzulL...
Ady Negoita