Miscellanea - Cabana Groapa Seaca - Alpinet.org

Acest scurt articol este mai degraba o reactie pozitiva la ceea ce am citit foarte recent pe Alpinet referitor la cabana Groapa Seaca. Intentionez ca in viitorul apropiat sa prezint un articol mai amplu referitor la aceasta cabana turistica si la zona in care este amplasata si care sa fie ilustrat cu fotografii personale ce vor aduce mai aproape de realitate imaginea pe care si-o face cititorul despre aceste locuri.

Impresia pe care o lasa oricui cabana Groapa Seaca nu poate fi decat una buna. Preturile practicate sunt modice in raport cu conditiile oferite - 125 mii lei/noapte e acum, in camere cu 2, 3, 4 sau 5 paturi - probabil si din cauza amplasamentului (cabana se gaseste in vecinatatea depresiunii Valea Jiului) dar cu siguranta si din cauza proprietarului cabanei - Bogdan Ovidiu Bujor, un om care stie "sa faca turism".

Cabana e deschisa tuturor, insa exista anumite reguli acolo care se respecta si a caror existenta nu pot decat sa bucure un turist civilizat. Exista un ziar al cabanei, intitulat chiar "Groapa Seaca" in care sunt prezentate noutati locale precum si alte stiri de interes montan general. Asa cum s-a mai spus in articolul anterior pe aceeasi tema, proprietarul se ingrijeste de marcarea traseelor din zona si este oricand dispus sa ofere diverse informatii celor care trec pe acolo.

Exista diverse marcaje care pleaca din apropierea cabanei si care permit drumetii in circuit pentru toate varstele. Avantajul forte il reprezinta bineinteles vecinatatea caldarii glaciare Rosiile si tentatia Parangului Mare. Relieful glaciar al Parangului, evidentiat in special pe versantul nordic al crestei principale, nu este cu nimic mai prejos decat cel al Retezatului sau al Fagarasului.

Principala cale de acces in zona inalta a crestei principale este vechea poteca ciobaneasca (marcata cu punct rosu) ce urca la stana Rosiile (3 ore de la cabana) continuata cu marcajul turistic ce urca in continuare inca 1, 5 ore pana in Saua Gruiului de care ne mai despart 45 minute de urcus sustinut spre vest pana pe cel mai inalt varf al acestor munti. Doua variante, ambele foarte interesante, pot fi urmate din Saua Gruiului pentru a se putea inchide un circuit. Fie peste Parangul Mare pe creasta principala (banda rosie) pana in dreptul varfului Gemanarea de unde se coboara pe muntele Slivei (pe marcaj cruce rosie) pana la stana Rosiile (1, 5 ore din Parangul Mare), fie spre est peste Gruiul, Iesul si Paclesul pana in saua Piatra Taiata (banda rosie, 1 ora). De aici, mergand pe sub fata estica a Coastei lui Rus cu priveliste spre caldarea Zanoaga Mare si Calcescu (poteca nemarcata, dar foarte accesibila) se ajunge in caldarea Gauri care se traverseaza in diagonala spre stanga si apoi in Saua Huluzu (marcata Ciobanu pe unele harti) dupa inca 1, 5 ore, de unde o poteca marcata (punct albastru, 1, 5 ore) coboara spre stanga si ajunge la DN 7A, 1 km amonte de cabana. Evident din Coasta lui Rus se poate urma marcajul banda albastra (destul de vechi si solicitant desi putin mai scurt) pana in Saua Huluzu, urmand practic creasta care face legatura dintre Parang si Sureanu. Amatorii de senzatii tari, sau cei mai sportivi pot scurta si mai mult acest traseu daca aleg o coborare libera din saua Gheresul (inainte de Piatra Taiata) pe valea glaciara cu acelasi nume pana la confluenta cu valea Rosiile, pe un "traseu" de o salbaticie rar intalnita.

Caldarea si lacurile Sliveiului precum si cele estice ale Mijei reprezinta tot atatea provocari. Muntele Capra (1927 m alt.) ofera o perspectiva extraordinara asupra caldarilor nordice ale Parangului precum si asupra Sureanului, Cindrelului si Lotrului. Se poate urca pe el cu bunici si nepoti plecand din pasul Groapa Seaca pana la care se poate urca si cu masina. Cheile Jietului (intortocheate si in egala masura impresionante) prin care se trece in drum spre cabana aduc un plus de atractie acestor locuri. Pitorescul refugiu Agatat (2 ore de la cabana in directia stana Rosiile) "concureaza" cabana si completeaza farmecul unui tinut pentru care am facut aceasta scurta prezentare.

Author: Lucian Jurca
Uploaded by: Lucian Jurca
Views: 13758, Last update: Sat, Jan 10, 2004

Links to the Mountain Guide:

Muntii PARING

A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail

Cantonul Silvic Romanu-Valea Romanu-Saua Plescoaia-Hornul Lacurilor-

Lacul Cilcescu

Comment

Lucian Jurca, Sun, Jan 11, 2004, 1:32 pm

Pana la intoarcerea din strainatate a proprietarului cabanei, de ea se ocupa o ruda ce poate fi contactata la numarul de telefon 0254.55.18.42.

Ciprian Thomas, Mon, Jan 12, 2004, 9:09 am

Uite ca multumita articolului tau m-am convins ca trebuie sa ajung si eu pe acolo. Mi-am dorit de mult, dar nu doream sa risc sa ajung acolo fara sa stiu nimik despre locatie/preturi si sa avem o surpriza neplacuta. Multumesc

Adrian Popovici, Mon, Jan 12, 2004, 2:28 pm

Am trecut si eu pe la cabana aceasta si intr-adevar cel venit cu gandul de a cutreiera muntii se simte ca acasa, desi este o cabana situata la marginea soselei. Fata de alte locuri asemanatoare aici montaniardul are prioritate fata de pantofar. Sa dau un exemplu. In vara lui 2002, am coborat de la Calcescu direct spre Groapa Seaca. Pe traseu ploaie, ceata, vant. Si in zona cabanei era cam frig. Spunandu-i cabanierului de unde am venit, imediat a dat dispozitie, in mijlocul verii, sa ni se faca focul in camere. Si nu ni s-au adus lemne cu portia ci atatea ca nici nu a fost necesar sa le folosim pe toate. Altii care erau pe acolo doar la "odihna" nu au beneficiat de foc in camera. Ce mi s-a parut iar neobisnuit pentru o cabana din Romania, tinand seama si de preturile de bun simt, a fost faptul ca asternuturile se spalau si daca ai stat numa o noapte in camera respectiva, fiind tot timpul curate atunci cand ti se dadea o camera. Exista si un loc de campare, oarecum in spatele cabanei, loc indicat cu amabilitate de cabanier, fara sa ceara taxa de campare pe care unii o cer pe langa cabane, nu stiu de ce. Si daca nu ai un mijloc de transport, exista acolo deja celebra Dacie papuc, cu care seara se poate ajunge in Petrosani.
Cat despre trasee, intr-un circuit de o zi se poate ajunge la peste 2500m si se pot vedea o multime de lacuri unul mai frumos ca altul. Probabil ca Lucian va detalia traseele respective. In alta zi, daca stii pe unde sa mergi, poti gasi cele mai mari afine care le-ai vazut si gustat vreodata pe munte.

Si varfurile pasunoase din spatele cabanei nu sunt de neglijat, daca este vreme buna privelistea oferita de crestele Parangului este nemaipomenita, in alta parte vezi Vidra, mai incolo mai dai si de alte afine si te uiti in departare intrebandu-te cat se face pana pe Varful lui Patru.
Este binevenita aparitia acestei cabane, ce nu prea apare pe hartile Parangului. Se poate veni si cu mancare de acasa, in sala de mese nimeni nu a zis nimic ca de ce asa. Nu e voie sa mananci in camere, e bine asa, caci si urmatorul care vine trebuie sa se simta bine intr-un loc curat.
Astept articolul amplu ca sa comentez si eu mai pe larg.

Vali Spirea, Sat, Jan 17, 2004, 7:00 am

Articolul este foarte interesant. Iată ce aş avea de adăugat:

Am fost la Groapa Seacă acum un an, poate lucrurile s-au schimbat de atunci şi pînă acum. Dar acum un an cabana nu era racordată la reţeaua electrică, exista doar un grup electrogen a cărei folosire era limitată. De aici o serie de consecinţe neplăcute pentru turişti: apă caldă exista doar seara, la cerere şi în cantităţi sever limitate. Trebuia practic să stai la rînd ca să te speli seara cu apă caldă. Cred că nu e nevoie să comentez asupra acestei situaţii. În plus, tot datorită neracordării la reţeaua electrică, nu exista nici un singur frigider în toată cabana! Acest fapt limita considerabil şi meniul oferit de bucătăria cabanei, deloc variat (aş adăuga: şi nici gustos, din punctul meu de vedere, dar "de gustibus non disputandum est").

Dl. Jurcă nu mentionează nimic despre aceste probleme în articolul său, ceea ce mă face să sper că ele (problemele) s-au rezolvat în ultimul an, adică de cînd n-am mai fost pe acolo.

Aş mai adăuga că unul din angajaţii cabanei era total lipsit de orice rudimente de cultură hotelieră, practic nu avea nici o idee despre cum ar trebui tratat un client. Să sperăm că nu mai lucrează acolo (din păcate, nu-mi amintesc numele lui, dar părea desprins dintr-un film prost, avea o înclinaţie spre fabulaţie). Dl. Popovici pare satisfăcut că la cabană se practică discriminarea făţişă (pe care eu, ce-i drept, nu o observasem) între turiştii amatori şi auto-declaraţii "profesionişti". Personal, găsesc un astfel de tratament condamnabil: la aceleaşi preţuri pentru toţi turiştii ar trebui să existe exact aceleaşi servicii.

Lucian Jurca, Sat, Jan 17, 2004, 1:20 pm

Precizari: cabana nu este racordata la reteaua electrica intrucat costul transportului energiei electrice pe o distanta de aprox. 10 km este enorm. Se dispune insa de 2 grupuri electrogene (si nu unul cum a fost afirmat in comentariul anterior). Lipsa unui frigider este suplinita de faptul ca proprietarul face zilnic (in sezonul de vara) sau aproape zilnic, cu 2 Dacii "papuc", aprovizionarea cu alimente proaspete din Petrosani, unde locuieste.

Pentru obtinerea apei calde in salile de baie se folosesc cazane cu incalzire cu lemne si nu energia electrica asa cum gresit s-a spus in comentariul anterior. In concluzie, oricand in timpul zilei se poate solicita incalzirea cazanelor si nu vad cum se poate produce aglomeratie in acest caz. Apa este la discretie, lemne de asemenea, nu exista restrictionare la apa calda.

In ceea ce priveste personalul cabanei, el este alcatuit preponderent din oameni de varsta a treia obisnuiti cu munca si cu muntele si care formeaza acolo o mica familie. Din pacate n-au cultura hoteliera, insa au cu siguranta scoala vietii si raspund foarte amabil daca sunt tratati cu respect.
Referitor la meniul cabanei, nu stiu cum se face ca bucataria este tot timpul solicitata de clienti, incat mi-am permis si eu, de cateva ori, sa invit prieteni occidentali sa guste din ce stiam eu ca se gateste pe acolo. Am constatat "stupefiat" ca farfuriile s-au golit una dupa alta.

Domnului Vali Spirea nu pot sa-i urez decat "Festina lente" atunci cand face comentarii pe alpinet si sa priveasca ce exista pe acest site, cred eu remarcabil pentru cine este om de munte, de la o "inaltime" totusi mai mica. Daca eruditia dansului este folosita doar pentru a lansa critici neconstructive si pentru a provoca polemici, atunci, in masura timpului disponibil o sa incerc ca la interventiile dansului care ma privesc sa-i raspund in continuare de pe contul particular de e-mail.

Şerban Minescu, Sun, Jan 18, 2004, 7:47 pm

Dupa ce am citit articolul nu pot decat sa va felicit si sa sper ca una dintre excursiile viitoare va trece si pe acolo ca tare mi s-a facut pofta!

Adrian Popovici, Wed, Jan 21, 2004, 1:05 pm

Domnule Spirea, greşiţi, nu par satisfăcut atunci când dau de o cabană adevărată. Sunt de-a dreptul încântat de faptul că în mulţimea de moteluri restaurant ce se mai intitulează totuşi cabane sau mai bizar, cabane hotel (Bâlea, Cumpăna, Pârâul Caprei, Peştera, Oaşa, etc.) mai există, din păcate tot mai puţine, acele locuri de popas, atât de binevenite după un traseu obositor şi care sunt apoi punctul de plecare spre noi trasee de munte. De ce mi se pare normal ca un cabanier adevărat să facă deosebire între cel care vine la cabană pentru a găsi aici adăpostul şi hrana necesare după şi înaintea unui traseu pe munte şi cel care consideră cabana un loc unde îşi petrece concediul fără să fie curios de munţii din jur? De ce este normală o anumită atitudine faţă de grupul celor cu bocanci, cu rucsaci în spate, prăfuiţi sau plouaţi, care intră cu respect într-o cabană şi o altă atitudine faţă de grupul celor hulpavi, care apar în adidaşi, trening de fâş şi plini de superioritate intră în sala de mese, pe care o consideră un restaurant, deranjând pe cei din jur prin rodomontade şi strâmbături la adresa meniului? De ce nu este condamnabil un anumit „tratament” pentru cei care ajunşi acasă povestesc prietenilor despre liniştea crestelor sau despre murmurul izvoarelor şi un altul pentru cei care ajunşi acasă critică în primul rând mâncarea ce le-a fost servită in concediu sau reuşita unei ieşiri din cotidian o măsoară doar prin banii cheltuiţi? Domnule Spirea, sintagmele turist profesionist autodeclarat şi turist amator probabil că vă aparţin, dacă totuşi le-aţi mai întâlnit pe undeva, vă rog să spcificaţi sursa respectivă. Pe Alpinet s-a mai folosit termenul montaniard (există şi un articol în care este explicat acest termen, care exprimă mai mult decât simpla explicaţie din dicţionar), iar în opoziţie s-au mai folosit termenii de pantofar, paltonar, şoşonar. Îmi cer scuze pentru această digresiune, iar pentru a răspunde la comentariul eruditului domn Spirea mi-am permis să reproduc, din cartea lui Ion Preda numită „Muntele frumuseţe şi educaţie”, câteva rânduri din cele „10 porunci ale turismului pe munte”, formulate de către Luis Trenker cu mult timp în urmă:

„...un ignorant...care are nevoie de o guvernantă alpină, este în munţi pur şi simplu ridicol. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atât de completă ca şi echipamentul alpin. Să cunoşti mediul în care te mişti şi să-i înţelegi fenomenele. Să nu-ţi încarci stomacul şi să nu ai pretenţia să te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tău alpin să fie acela de a gusta cu aceeaşi plăcere o duminică frumoasă pe un vârf de deluşor, sau cu alt prilej, un abrupt din cele mai grele...”

„.... Respectă cabana tot aşa cum îţi respecţi propria ta casă. Fii modest şi nu cere lucruri pe care ţi le poate oferi, cel mult, un hotel... Ai dreptul să ceri loc de dormit şi dacă eşti înainte sau după un drum poţi să ţi-l alegi pe cel mai bun. Dar să nu eziţi să-l cedezi celui care, fie că este epuizat, bolnav sau mai în vârstă decât tine, are nevoie de odihnă.... Fii econom cu rezerva de lemne, adeseori adusă cu mari sacrificii...”

„... Apără onoarea asociaţiei tale şi nu numai a aceleia a cărei insignă o porţi, ci şi a acelei mari comunităţi care ţi-a făcut accesibilă lumea munţilor şi care serveşte o mare idee, nu numai confortul tău.... ”

Aş fi foarte mirat dacă domnul Spirea va citi acest răspuns până la capăt.

Vali Spirea, Sat, Jan 24, 2004, 9:29 am

Domnului Popovici: am citit articolul pînă la capăt dar n-aş vrea să prelungesc o discuţie care tinde să devină polemică. Este probabil evident din mesajul meu precedent că, personal, nu pot să împărtăşesc punctul de vedere al domnilor Popovici, Preda, şi Trenker.

Comments for this article