Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Candva... undeva... pe munte

Bookmark and Share

Candva... undeva... pe munte - ...si s-a terminat in Apuseni

 

Pai a doua zi pe la 7 dimineatza eram in picioare, am rontatit ceva, am bagat ceva rece la vezica J si a trecut timpul, intre timp nevasta lui pretenu meu, Patricia se dusese in targ sa rezolve niste mici amanunte, inainte de plecare. Io cu Eugen am iesit prin oras sa mai luam una alta si io mai ales sa casc ochii prin Sibiu. Un orasel deosebit de frumos, cu stradute inguste medievale cu case in acelasi stil care impanzesc tot oraselul cu urcusuri coborasuri si tot felul de poduletze asezate intr-un stil unic foarte placut ochilui. Dupa ce am vandralit vre-un ceas pe stradute, si am intrat in cateva magazine ne-am intalnit si cuPati si am mers intr-un turn frumusel ce strajuia in zona. La intrare ne asteptau niste scarisoare abrupte din piatra care urcau circular printr-un loc ingust, apoi o zona mai larga iar apoi urcau niste scari nesfarsite din lemn care din cand in cand poposeau in niste incaperri largi... am ajuns pana sus cu o oarecare osteneala J, si de acolo pe niste gemuletze prafuite si nu foarte mari am privit panoramicul orasului in cele 4 zari J, se delimitau partea veche a orasului, cu casutze de unu sau doua nivele, si partea industriala ca sa zic asa unde se vedeau palcuri de blocuri... Ma rog dupa ce am poposit cateva minute in inaltul turnuletz, am coborat si am luat-o spre casa sa ne pregatim de plecare. In drum am mancat niste prostioare destul de delicioase, niste cornulete cu sunca si un iaurt, si pan la urma am reusit sa ne urnim inainte de ora 1, binenteles nicidecum la 12 cum sabilisem.

 

Drumul a fost destul de anost pana ce am intrat in zona muntoasa, am mai ciripit unii cu altzii ne-am mai delectat cu ceva muzica si in cele din urma am intrat in zona deluroaso-muntoasa. Ce sa zic am mers o parte pe sosea asfaltata din ce in ce mai proasta, si in cele din urma ultima parte de la Albac vreo 30 km poate mai bine pe drum forestier care in anumite parti a fost foarte dificil, am mers cam 2 ore si ceva cu o mica pauza de masa pe malul unui paraiash din apuseni, am urcat am coborat si am trecut prin zone uitate de lume, de un peisaj imbietor, case din lemn ratacite printre munti si vai, munti de cherestea, si paraiase ce strabateau locurile. O priveliste ce inspira linistea locurilor, numai noi mergeam agale intr-un cielo alb cu numere de bucuresti J... Dupa aprox 2 ore am iesit la o sosea mai de doamne ajuta care coincidea oarecum cu coada lacului ca sa zic asa. De fapt lacul avea 2 cozi, era sub forma de masea, lac in care se varsa 2 rauletze ale apusenilor... merghand pe drumul ce avea de-o part si alta paduri dese de brad am ajuns in final la baraj unde ne asteptau doi preteni, de fapt o familie, sotz si sotzie. Am ajuns inainte de inserate... si ne-am proptit intr-un birt sau restaurant si ne-am cinstit io si soferul cu niste beri si tuici J, de ne-am facut numa bine pt foc... afara se innoptase si ne-am decis sa punem corturile undeva pe o buza de pamant pe marginea lacului. Lacul era de un albastru foarte inchis aveai impresia ca e chiar negru si dadea bine intr-un peisaj dominat de verdele padurilor de brad...

 

 

...Pe un teren foarte pietros pe marginea lacului oarecum am reusit sa plantam cele 3 corturi oricum foarte greu si foarte prost... in cele din urma aveam un acoperish deasupra capului... dupa instalarea corturilor ne-am pus sa adunam lemne de un foc. Avand in vedere ca eram cam toti bine pusi la punct am pornit-o la vale spremargine lacului unde erau o puzderie de busteni uscati care mai de care mai ciudati diferite forme grosimi si lungimi dupa o escapada baieteasca dupa lemne in care am avut parte de cateva peripetii in care ne-am spart de ras, cazut in apa soferu, vrand sa se puna pe o pluta la marginea lacului, de fapt calcase pe un bustean ce plutea linistit pe luciul apei care el crezuse ca e bine intepenit in pamantul malos de la marginea apei, si apoi cateva trante la urcare cu bratele pline de lemne inclusiv io la urcare (in slapi) am ajuns la punctuil unde instalasem corturile si am pus-o de un foc zdravan. Soferu cum se imbatase cel mai bine avand in vedere ca recuperase terenul pierdut in timpul drumului a adormit la foc si binenteles apoi tarat in cort de catre nevasta-sa, io am ramas cu horica (cel ce ne asteptase la lac) si nevasta-sa (se pare ca eu eram singurul solist)... am pus o conserva de fasole la foc si ne taia o foame de nici cu gandul nu cugeti, si chinuintu-ne la o sticla provinciala de vodka ce ne starnea poftele si mai tare, povestind una alta, dupa o vreme buna de cand nu pusesem bob de fasole uscata in gura am mancat specialitatea din jar de parca cin stie ce bunatati se afla acolo... in fine in cele din urma ne-am rostogolit cu totii la casile noastre si am dormit care mai care mai bine sau mai putin bine. Ce sa zic nu am suferit de frig ca in alte dati in ceea ce priveste dormitul in cort, dar nu asta era important ci ce avea sa urmeze...

 

Dimineatza soferu aka Eugen s-a trezit primu, nu stiu ce o fi fost in capul lui (ma refer la mahmureala) eu eram antrenat bine asa ca numa ochii erau mici;)

Eugen si cu Horica au pornit-o la un joging spre restaurant (la o cafa) si io pana m-am dezmeticit mai exact pana mi-am facut ochii mari la loc am luat-o incet intr-un joging la pas personal pan la acelasi restaurant. Intre timp soarela si-a scos razele peste noi... Cei doi alergatori erau la o cafea cu coniac io mi-am luat o bere neagra rece si am stat unpic la umbra pe o banca care s-a insorit rpd si apoi am luat-o la pas spre corturi pt gustarica de dimineatza. A fost prima si ultima zi in care am zacut toata ziua, sau mai exact am lenevit la soare ba in lac la o baitza... a fost o zi fara istoric, care nu prea merita povestita, cu exceptia unei escpade pe o cararuie care se voia a fi drumu spre izvor cu bidoanele;). In fine dupa o zi calduroasa undeva spre ora 4 am luat-o  spre izvor care de fapt o fost o plimbarica ce a mai umplut o zi hai sa nu zic anosta dar far de actiune. Am luat-o usor pe un drumeag pietros al unei foste cariere de piatra ce probabil alimenta cu materiale santierul ce se facuse la bazele barajului. Incet incet pe marginea drumeagului se atata un suvoi de apa care se voia a fi continuarea izvorasului ce-l cautam. In cele din urma la un momendat dintr-o teava sau mai de graba un jgheab ce iesea din abrutul muntelui tasnea un suvoi de apa rece dar nicidecum curatica, dar sigur mai sanatoasa ca cea de la chiuveta de acasa ;)... o cararuie ingusta se strecura printre copacii ce alcatuiau un inceput de padure la marginea drumului pe care am inceput sa calcam stingher cu o oare care curiozitate... oare unde ajunge si am luat-o printre copaci si am ajuns la un iaz de unde probabil se alimenta apa de la marginea drumului... pe drum am admirat cateva exemplare reusite de ciuperci cu buline fara si diverse culori si forme, unele mai spectaculoase decat altele... iar dupa ceva timp am ajuns intr-o zona putin mlastinoasa care nu ne-a impiedicat curiozitatea de a merge mai departe si in cele din urma am ajuns intr-un golas de munte deal sau ce-o fi fost de un verde ca in povesti si de o liniste suparatoare. Undeva in stanga cum veneam un jgheab mare unde vacile insetate intr-o zi torida de vara se adapau, curgea sursa de apa ce o urmasem timp de mai bine de o ora chiar la marginea jgheabului era o mocirla cu urme de copite in care mi-am delectat piciorele intr-o baie de namol imbunatatit cu balegar;)... si dupaia am tras o semibalaceala in jgheab sau cum dreq sa-I zic asa ca niste bazinase trapezoidale din metal... am lenevit cateva minute pe iarba si dupa un moemnt de liniste carte l-am savurat bine am luat inapoi spre casa... am facut din nou focul cu tuici si mancaruri apetisante... si cu burtile sparte ne-am pus pt inca o noapte la adapostul cortului.

 

Adoua zi plictisiti de amorteala zilei precedente am hotarat sa mergem in Padis de fapt langa Padis unde sa facem ceva trasee. In fine pe la 12 ne-am urcat in machina si am luat-o pe un drum prost asfaltat dupa care am luat stanga pe un drumeag pitruit si daici spre munti. Intr-o zi la fel de insorita ca aproape toate ce le-am prin in vacanta asta sau concediu cum vrei sa o iei, desi io zic vacanta, caci concediul mi se pare ceva anost;) umbland pe drumurile ce serpuiesc tara motilor prin niste locuri demne de reluat si reluat si iar reluat la nesfarsit am decis sa poposim intr-un loc deosebit pe malul somesului cald care s-a dovedid a nu fi asa cald pe cat ii spune numele. Intr-o zona unde apa a macinat muntele si a creat forme greu de descris pe unde luciul apei reflecta varietatea de culori a pietrelor de diferite form si marimi, somesul cald facuse la un moemndat o modelare destul de stranie. O formatiune stancoasa pe malul pe care poposisem al raului unde apa curgea intr-un ritm ametitor, in care sculptase o forma oarecum asemanatoare unei chei in miniatura sub apa, iar pe cealalata parte a raului unde apa stetea sub razele soarelui parca se se mai dezmorteasca din repeziciunea sa si sa-si mai incalzeasaca hidrogenmii sau oxigenii din compozitie unde apa ajungea undeva peste un metru jumate. O prapastie subacvatica despartea cele doua momente ale apei din acel colt de somesh. Intrand oarecum in voia peisajului am abordat partea stancoasa a piortiunii ca intr-o expeditie ce se voia sa exploateze formele taiate in stanca de apa si incet incet ma apropiam de momentul mult dorit ...balacitul. Dupa ce am facut portiune stancoasa unde apa imi taia piciorele cu repeziciune si temperatura ei am ajuns la marginea prapastiei si intr-un moment de nebunie, m-am aruncat in apa calma ce ma astepta. A fost a doua mare balaceala de la plecarea din Timisoara prima undeva in parang in apele lotrului.

Eugen si Patricia (nevasta) au intrat si ei in acea gura de apa dar pe acolo unde apa se calmase si sub ea erau numai petricele. In fine a fost o balaceala memorabila, pe care as da orice sa o reeditez oricand. Dupa ce ne-am facut damblaua chip de o ora ne-am plimbat talpile prin apa rece in cautarea de pietre care mai de care mai colorate sau de diferite forme. In cele din urma ne-am ales cu cateva kg de pietre si le-am pus in machina si am pornit spre glavoi. Incet incet pe drumurile in urcare ale apusenilor am ajuns in padis si dupa ce am poposit la o portie de placinta si cateva beri am hotarat sa stam mai jos la glavoi undeva la jumat de ora. Am ajuns in cele din urma si am pus corturile intr-o aglomeratie de oameni si gunoi dezgustatoare cu care ne-am obisnuit timp de 3 nopti.

Sara am luat-o din loc dupa ce ne-am proptit corturile si am starns de un foc dragut la marginea unui paraiash bantuit de murdariile lasate de oamenii din sususul lui si de caii ce galopau nebuni printre corturi. Oricum era rece si am pus berile si vodcile la rece si am incins o masa ca in povesti. Nici harap alb nu  a avut parte de un asa festin cu slaninuri fripte la jar si cu cartofi in jar...

 

Pan la urma cu vapori de tuici in capete ne-am aplecat capurile pe pernute si am dormit pana a doua zi cand ne astepta prima zi de apuseni adevarata.

 

Ca pt prima zi am stabilit un traseu prea putin pretentios... Cetatile Ponorului. Premiera pt mine pt ce-I doi iubitei... nu. Am luat-o pe la 11 incet prin padure si dupa jumat de ora am dat intr-un hau sau o panta abrupta mai exact cu pietre bine slefuite de piciorele ce le calcasera timp de veacuri si alunecoase unde puteai foarte usor sa o iei la vale. Cu putina atentie si cu multa grija am ajuns la poalele cetatilor care se avantau spre cer ca niste turnuri interminabile de piatra scobita de ape si de vant. Undeva in fun se zarea o gaura ce nu stiai unde duce. Dupa ce am coborat o zona amenajata cu nistre trepte din fier care unele acu stateau sa cada am ajuns intr-o zona unde pietrele se pravalisera intr-un mod haotic la bazele cetatilor si se scurgeau spre gura unei grote pesteri sau gauri unde trebuia sa fie "iadul". Am coborat pana in buza gaurii ce incepea se sa intunece si prin care siruia o apa ce la un momentdat acapara linistea. La inceputul intunericiului nu te mai auzeai de vuietul apei ce cadea usor de undeva de nici nu te asteptai spre intuneric. Cu un o farama de curaj sau de nebunie ne-am avantat spre intuneric pana am ajuns intr-un punct mort binenteles coborand bolovani unii de cinic zece ori mai mari ca mine... croindu-ne drum cu ce putema ba pe burta ba sprijinitzi de vre-un trunchi parbusit de undeva de sus... am ajuns undeva sub tavanul stancos cand in intuneric ne-am oprit pe o piatra mare ce se termina in grota dar la o inaltime de vre-o 2 metrii poate usor peste. Am stat ne-am invartit dar nu gaseam solutii sa coboram. In cele din urma o pereche ce coborasera inaintre sa ajungem noi acolo... ne-a imbrligat sa o luam si noi prin grota. Io am fost usor de convins mai putin Patricia care la insistentele soferului a coborat prima... a fost usor ca era usoara am tinut-o ba noi de sus ba ai de jos. Dar cand a venit vremea mea a fost haios... cin sa ma tina cin sa ma sprijine... trebuia chemat ursu;)... in fine m-am pus cu fata spre piatra si incet incet mi-am dat drumu pe rotundul pietroiului si ghidat de tipul de jos am ajuns cu minile agtate undeva la nivelul de sus al pietrei si cu corpul undeva la 75 de grade vertical si cu picoarele suspendate in aer... speram sa ajung la pamant pana in punctul ala dar n-a fost asa. In momentul ala m-am gandit si acum ce mai fac. De suit inapoi nu mai puteam ca picioarele imi atrnau in gol nu aveam nici un punct de sprijin in ele, minile imi tibneau oarecum greutatea corpului si numai puteam deact sa-mi dau dumu sa ajung undeva cu picioarele pe tare. Ce sa zic tipul de jos mi-a luat fundu pe umeri si a zis sa-mi dau drumu usor. Si cand mi-am dat drumu usor la greutatea mea numa usor n-a fost pt el, dar erau cam 20-30 cm pana jos poate maxim jumat de metru asa ca nu l-am omorat;). Si am ajuns cu un picior pe ceva tare ce ususrare dar al doilea picior l-am pus ceva mai in spate si binenteles ca iar era un mic gol mai incolo si m-am dus in gol cu poicorul alalalt cam tot atat 20 cm sa zic dar am avut o senzatie ca ma duc in hau. Noroc ca m-a prins tipu si a mai atenuat di soc. Oricum nu vedam nimika si era intuneric. In cele din urma cand m-am pus pe cele doua picoare m-am linistit. A coborat si Eugen si am pornit-o cu lanternele prin intuneric pe marginea apei ba trebuia sa traversam pe partea cealalat apa care era nici prea mica dar nici prea mare, dar suficient de adanca sa-ti uzi bocancii daca cadeai in ea. In pestera frig eu eram doar in maeu, dar dupa cateva minute m-am obisnuit. Peisajul din pestera era deosebit si inedit pt mine... pan la urma dupa cateva pasaje mai dificile dar incomparabile cu pietroiu... ceva de genul sarit pe 2 pietroaie mari la distanta de un om poate mai bine si mers pe o zona ingusta pe marginea pesterii modelata de apa in timp oricum palpitant si de-a dreptul placut... am inceput sa vedem capatul undeva io luminita departe dar era ceva. Dupa cateva trante cu piciorul in apa si trasuri pe piatra rece si umeda din grota am ajuns la gura cealalat a pesterii oarecum cu sufletu inpacat, dar gaura continua in alta parte pe unde apa sapase culoare pe unde te puteai avanta cu putina nebunie dar io am ramas pe loc am tras o baie in grota in apa rece si limpede sa-mi spal pamantul si nisipul care imi intrase peste tot cum ma tarsem... si apoi am iesit la soare. Afara am fost lovit de caldura parca intrasem intr-o sauna... dar incet incet m-am acomodat. Si pe un urcuis abrupt foarte solicitant unde pamantul iti fugea de sub picoare am urcat pana am iesit din pestera la dolina 3 din cetati si dupaia continuand urcusul spre balcoane. Deja de aici totul a devenit mai simplu si mai putin incitatnt. Intram in categoria turistilor standar a pasunistilor si paltonarilor cum ii placea sa-I alinte tipul ce ne ajutase care se pare... era speolog. Am povestit cu el pe drum am ajuns la balcoane parca 4 care de fapt erau acolo sus unde ne uitasem inainte sa intramin intuneric. Ne-am uita in jos era un hau pitoresc dar doar atat... am facut cateva poze de palmares si incet incet am luat-o spre casa. Pe la 3 am ajuns la galvoi ne-am oprit la umbra unui copac la izvor si am cinstit noii preteni cu niste bere. Totul s-a lungit cam pana spre inserate cu nenumarate beri si apoi am luat-o incet spre cort cu provizii si gata de un nou foc. Mers la strans lemne facut foc si palavragit pana tarziu la lumina focului cu burtile pline de tot felu de prostii si prostioare.

 

A doua zi urma sa fie cea mai lunga si cea mai solicitanta zi din apuseni si pe departe cea mai frumoasa inedita spectaculoasa si cate si mai cate.

Binenteles A Doua zi in aceasi nota discordanta ne-am trezit mancat si pregatit de drum mai tarziu decat planuisem. Se arata o zi frumoasa afara desi nu prea insorita. Oricum nu ne-a oprit nimik asa ca am pornit agale spre primul obiectiv daca nu ma insel Piatra Galbena, un varf calcaros ce iesea din verzeala apusenilor. Am mers prin padure ceva mai bine de jumat de ora dupa care a inceput un urcush mai accentuat care se termina in niste colti stancosi, care se vroia a fi Piatra Galbena care nicidecum nu era galbena, dar sa lasam asta la oparte. Ce sa zic era un grup de pustani si nu prea aveai loc de desfasurare. Am urcat zona mai accidentata cu putina grije si in varf te asteprta o priveliste panoramica un hau si o vale luminata de soarele de la ora pranzului. Undeva jos daca stiai unde sa te uiti distingeai zona ponoarelor. Nu stiu daca am facut poze dar am stat un sfert de ora poate mai bine admirand valea ce se arata in jos si pe unde avea sa continuam drumul nostru. Am pornit din nou coborand spre drumeagurile de padure ce caracterizeaza apusenii, si am luat-o spre focul viu, zis si ghetarul vesnic. Totul se intampla intr-o grota pestera sau cum sa-I mai zic. Asa dintr-o data cum mergeai linistit pe cararile anoste de padure iti iesea in cale o gaura care nu arata nimik interesant. Coborai pe o panta destul de abrupta si malaoasa, care te descuraja de la primii pasi. Dar ce urma sa vezi merita efortul. Afara era cald sau caldutz si pe timp ce coborai pe malul in care te afundai presarat cu trunchiuri de copaci cazuti halandala care oarecum erau folositori erau singurele puncte de sprijin in coborarea temerara ;)... ce sa zic cu ajutorul unui trecator am reusit sa coboram fara a cadea in noroi, de fapt un singur pas gresit si riscai sa te faci una cu pamantul si asta nu la modul figurat... in fine am coborat eu si cu Eugen si am ajuns in sala mare unde se arata o bucata mare de gheatza ce tasnea din podea. Ce se vroia sa fie de fapt varfun ice-bergului. De fapt noi stateam pe ghetar dar cum era murdarit de pamant si acoperit cu barne dadea impresia unei bucate de gheatza  iesita din pamant. Oricum cand ne-am apropiat de focul viu se distingea din ce in ce mai bine ce se afla sub noi. Printr-o crapatura in tavanul pesterii ce dadea afara razele soarelui luminau incaperea... probabil pacolo cand soarele lucea la o anumita ora din zi intr-o anumita zi dintr-o anumita luna si binenteles la o anumita intensitate facea din bucatica de ghetar ceea ce a determinat pe cineva sa-i zica focul viu. N-am avut acest privilegiu, dar oricum pe mine bucatica aceea de apa a reusit sa ma impresioneze. Ne-am invartit un pic pacolo, si mai in spate mai erau cateva formatiuni de gheatza... si in fundul incaperii principale undeva pe un coridorash ingust si intunecat unde gheatza incepea sa o ia la vale pestera se continua cu o incapare ceva mai mica si inaccesibila turistului standard;). Dupa cateva parlamentari si gandindu-ne ce riscuri implica am hotarat ca de aceasta data sa nu coboram. Era foarte alunecos pe zona orizontala dar mai sa o iei la vale... de ajuns ajungeai dar cum te mai scoteai de acolo, ma rog erau pe marginea coridorasunui doi trunchi de copaci cam firavi cel putin pt mine si insuficient de asiguratorii, desi acum regret ca n-am facut-o cred ca am luat o decizie nu neaparat buna dar rationala;). In fine dupa ce ne-am mai invartit aparusera o trupa de speologi or something, care legasera o scarita de un trunchi inghetzat in ghetzar si coborau pe o falie ingusta intre peretii pesterii si ghettzar. Dupa ce am iesit din pestera ne-a palit caldura de afara. Inauntru era foarte frig si cum am sta la bustul gol eseau din mine aburi;)... am luat-o sus sa vad prin crapatura din tavan ghetarul si chiar atunci am nimerit o gagica si doi tipi care coborau pe coarda in grota. Cam asta a fost cu focul viu si am plecat spre poiana florilor al treilea reper al zilei. Am mers putin prin padure si am iesit in niste luminisuri poienite in plin soare, ne stiind care din ele e poiana florilor, am mers ce am mers cu resursele de apa secatuite si in plin soare ne-am oprit la un momentdat la umbra unui copac se ne tragem sufletul si iar am pornit si la un moemnentdat am constatat ca ne-am ratacit, adica nu mai gaseam marcajele. Bajbaind din stanga in dreapta si viceversa intreband oameni de-ai locului am reusit sa redresam situatia si incet incet sa regsim marcajul dar inainte de asta am dat de un paraiash rece de unde ne-am refacut fortele si linistit setea, am mancat ce aveam in desaga si ne-am avantat spre cheile galbenei punctul de maxima importanta cel putin pt mine. Am ajuns intr-un coboarash accentuat si foarte accidentat unde in vale vuiau apele galbenei. Dupa ce am coborat sontac sontac am ajuns la marginea apei de unde se pornea sau se vroia  a incepe cheile propriuzise. Am trecut paraiasul involburat de pe o piatar pe alta care mai mare care mai mica care mai apropiate sau departate cu ajutorul uneor toiage de sprijin ca nu cumva sa picam in apa sa ne udam incaltarile. Si chiar cum am trecut pe partea cealalta incepea un perete drept de care era prins un cablu si jos din loc in loc niste gropiurte ba mai mici ba mai alunecoase ba adanci sau nu... unde se presupunea ca trebuia sa-ti infigi varfurile picioarelor... la un momendat era o scobitura concava in stanca unde nu mai aveai sa-ti pui picioarele ci pur si simplu sa ramai atarnat de acel cablu insa era legata o sina sau ceva asemanataor in ajutorul temerarilor. Ma rog io am luat-o pe cablu sontac sontac cand cu picioarele pana in gat cand alungit de ajungeam doar cu varfurile picioarelor pe prize cand cracanat de aproape faceam sfaoara, orisicat o chestie solicitanrta care la inceput era usor accesibila dar pe masura ce te apropiai de zona cu sina prizele de la picior erau foarte proaste uneori chiar innexistente... in fine am ajuns la un momendat ca ma tinema numa in maini, oricum perspectiva de a cadea era sumbra undeva de la 2 metrii in apa rece plina de bolovani si pietre... In fine dupa o zona foarte dificila incare mainile mi-erau inclestate de cablu resprectiv am ajuns in zona cu sina care era un lux, si dupa sina venea o portiune unde trebuia sa te intinzi bine sa ajungi la capat. Eugen cu nevasta au luat-o prin apa cu bocancii in mana pt ca Patricia n-a vrut sa mearga pe cablu. In fine prin apa rece si-au croit drum pe pietrele alunecoase si apa ce cu puterea ei te lua de pe picioare... Cu chiu cu vai am ajuns la o zona mai sigura pietre si nisip prundis pe marginea apei. Dar drumul era anevoios care se scurgea cand pe o parte cind de alta a cheilor. La un moembndat drumul pt turisti sau traseul o lua in sus, si io am decis sa raman cu colegii de suferinta prin apa... am mers tot asa pe trunchiuri prabusite ce traversau galbena inguste si imbibate cu apa de pe care puteai sa aluneci sa cazi in zone care ajungea apa pan peste sold... placuta plimbare s-a incheioat intre doua pietroaie care erau despartite de ceva mai bine de 2 metrii si la care m-am caznit ceva vreme dar riscul era prea mare asa ca m-am descaltat si eu si am luat-o prin apa... calcand cu atetiue mai ales cu piciorul bulit sa nu cumva sa alunec si sa mi-l stramb am reusit in cele din urma sa trecem pe partea cealalta prin apa rece si agitata, in care te afundai din ce in ce mai adanc spre malul celalalt. In fine dupa o zona iar cu prundish cateva cascadutze urcat bolovani imensi si coborat desculti pe relieful colturos de te dureau talpile am ajuns intr-o zona de perete cu cateva prize bune dar umede... in partea celalata venea un hautz ce dadea intr-un ochi linistit de apa dar adanc. Asa ca am urcat cu atentie si la fel ca in zona cu cablu m-am cocotat si am traversat peretele destul de bine si apoi am ajutat-o si pe gagica sa treaca cu bine zona in fine in departare se arata o cascada spectaculoasa care cadea de undeva din perete nu se vedea pera bine. Am luat-o iar pe marginea apei din piatra in piatra si am hotarat sa ma incalt ca ma dureau talpile. Am mers iar pe o barna de lemn si m-am uitat in spate sa vad ce fac cei doi si din neatentie am calcat incaltzat intr-o baltuca pan peste glezne de mi-am udat bine incaltarile. In fine a mai venit o zona cu cabluri inainte de a ajunge la casacada. O zona mai putin solicitanta ca cea din deschidere dar mai spectaculoasa, desigur am urcat fara probleme pe pietroaie si pe peretele cablat si am ajuns intr-o zona de vis undeva din peretele cheilor dintr-o grota ingusta tasnea o cascada de vis, care crease un ochi de apa putin linistit. In care nu am rezistat sa numa bag. M-am dezbracat si m-am avantat spre apa rece. Cu grija am calact pe pietre si m-am afundat in apele iadului. Dupa 2 3 metrii apa era peste mine si m-am aruncat in apa si am simtzit cum mi se taie respiratia apa era cred ca undeva in apropierea celor zero grade am facut poze si am vrut sa ma duc dupa casacada dar ceva m-a retinut si binenteles caldura apei m-a intors ianpoi la mal. M-am imbracat si am studiat bine privelistea care mi-a ramas si acum intiparita pe retina. Si am urcat de la bazele cascadei pe marginea cealalta a cheilor care luau o curba de 90 grade, de fapt impropriu zis chei ca apa disparea in stanca. Am mers la gura cascadei sa vedem ce si cum si pe o portiune cu cablu am ajuns undeva deasupra prapastiei la 5-6 metrii la gura pesterii din care tasnea apa. Inauntru frig si o imagine ciudata... stanca netezita de forarile apei si lunecoasa cu culori galbui de la sulf sau ce dreq era pacolo, ne-am avantat in intuneric cu lanternele si cu curajul nebunesc pt un turist de genul nostru;)

 

Apa vuia in grota de te asurzea nu te auzeai unul cu altul si urcam aplecati pe podeaua alunecoasa si umeda pe margine apei care crease forme unice in stanca ochuri de apa linistite de forme geometrice aproape perfecte facute in timp de apa si apa de o culoare alb galbuie. Niste bazine cu apa rece care nu stiai cat de adanca este... Eugen ma imbia sa trag o baie, dar probabil era foarte greu sa iesi din puturile alea sau cel putin asa pareau. Am trecut pe anumite zone unde mergeam in partru labe pe sub tavanul care ne apasa atat de aproape statea parca sa cada pe noi, unele zone inclinate care un pas gresit sa fi facut si zburai drept in apa ce avea culoarea ca de lapte. In fine dupa ce am mers vreo 20 minute si mai bine prin bezna am dat de luminish. Undeva sus se zarea lumina si am ajuns la o portiune pe care trebuia sa o urcam abrupta cu baza in panta si putin nisipoasa foarte alunecoasa. Undeva in spate apa se strecura linistita prin stanca. Dupa ce ne-am gandit 5 minute fiecare a ales o varianta de urcush pe care o considera mai abordabila, eu am luat-o prin dreapta pe o zona in panta accentuata pe langa o piatra imensa, Eugen prin stanga pe nsite pietroaie ceva mai mici dar mai apropiate de apa. Am reusit amandoi cu tehnici diferite sa iesim din iad si am ajuns afara. Am strigat-o pe Patricia care ne astepta undeva la gura cealalta a pesterii, in fine s-a dus Eugen dupa ea si am pornit pe un urcush lent sa ne indreptam spre fundul cheilor. Apa a reaparut de undeva din stanca, noi am iesit pe o gaura intermediara apa continua sa mearga prin munte dar crapatura era mult prea mica si oricum ne facusem damblaua. Si am urcat urcat undeva jos iar se auzea apa si la un momendat io ma deviat sa vad cheile ca dejea eram pe undeva pe langa ele printr-o alta crapatura scobita de vand sau dreq mai stie de cine. Am vazut de undeva de sus splendoarea, pe o cararuie ce se ingusta pe marginea peretelui care dintr-o data disparea. Nu mai exista nici o posibilitate de continuare pe acolo numa daca o luai pe stanca sa te cateri. In fine m-am intors la traseu care dupa un ocolish mic revenea in apropierea apei care ramasese tot jos dar ceva mai aproape, si urcat pe marginea peretelui prin anumite locuri brazadata cu cabluri ajutatoare pe care Particia le detesta;)... in cele din urma am ajuns la o zona mai putin solicitanta si ne-am oprit sa alimentam cu apa, o zona splendida in care apa taiase in stanca bazinashe de unde curgea apa in altele. Terasarea asta pe care o facuse apa crease nist locuri rotunjite ba ovale ba chiar cerc din care apa curgae in jos din loc in loc si foarte calm. In cele din urma pe la 6 seara am ajuns la capatul cheilor care era o gura de apa linistita care nu venea de niciunde. De fapt venea de jos din cin stie ce galerii intortochiate create de apa in timp. Ajunsesem la izbuc pe care l-am facut roata pe neste cabluri sau lanturi daca ma gandesc bine era si si... o zona usor accesibila dar care I-ar a dat de furca la gagica din echipa. In cele din urma am trecut pe partea cealalata ne-am tras sufletu si am pornit-o catre casa ca se facuse tarziu.

Dupa un drum fara istoric pe un urcush domol dar exasperant de monoton si ce te dobora psihic nu cu greutatea lui dar pur si simplu urcai prin padure si atat, in cele din urma dupa 2 ore urcat intr-un ritm dracesc sau nu mergand din reflex am ajuns la cetatile ponorului zona balcoanelor. De data aceasta n-am mai poposit sa admiram privelistea si lasand in urma balcoanele am luat-o catre casa. In cele din urma pe innoptate am ajuns si noi io m-am proptit la neste beri si apoi in intunericul de afara am pornit dupa lemne. Shontac shontac am adunat ceva de un foc cu beri si tuici am incropit un foc si am palavragit la un festin cu orez si carne pana aproape de miezul noptii. A doua zi trebuia sa mergem in cheile somesului cald.

 

Dimineatza cand mi s-au mijit ochii afara ploua in rafale si se parea ca ziua aceea cea din urma zi pt mine sau singura plina ce mai aveam sa o am, se compromise. In fine pan pe la 12 a tot plouat in reprize si am hotarat sa plecam de tot. Am urcat toate catrafusele in machina si am pornit. Avea sa fie o zi numa pe drum cam trista. In cele din urma am hotarat sa ne intoarcem la lac sa-I luam pe Horica cu nevasta-sa si ei urmau sa mearga in maramuresh si io nu ca se terminase concediu. A fost un drum obositor fara perspective pe drumuri asfaltate dar care ocoleau. In cele din urnma am facut un popas pe langa pestera ursilor am mancat bine si am luat-o iar la drum. Io am bagat ceva beroase si in cele din urma am ajuns la Fantanele pe la 10-11 noaptea ce am retinut din drum ca am trecut pe langa multe lacuri si baraje daca nu cumva ne-am invartit in cerc;)

 

La fantanele ne astepta Horica la un kef cu neste tipi pe care-I cunoscuse acolo. Afara ploua marunt bacovian as spune totul parea subru. Am mers la kef si am luat cateva guri de horinca si m-am integrat repede. Am dansat am facut vrute si nevrute era un kef  a lui coca cola care s-a terminat cand ne-au dat afara ca eram prea galagiosi. Eugen se dusese sa se culce cu nevasta-sa intre timp. Apoi am mer sa o cabana si am povestit cu neste clujeni ce-I cunoscusem la kef si in cele din urma am plecat la culcare. M-am culcat in cielo neinvelit si geamu era deschis un pic si cum ploua ma stropea. L-am inchis in betia mea si nu m-am gandit ca o sa ne asficsiem acolo norok cu Patricia care a venit la un momendat si ne-a aerisit J

A doua zi pe la pranz dupa o repriza de beri si mancare am plecat spre Huedin unde am fost lasat si ei au continuat drumu spre Barsana (maramuresh)

 

Io am pierdut vremea vro 5 ore prin Huedin un orash fara viatza ce era de remarcat o bisericuta deosebita care din pacate era inchisa. O zi de duminica mohorata pierduta intr-un birt undeva in ardeal si am beut si mancat ultimii bani ca pe la 6 sa iau trenu din gara spre casa. Pe timp ce se scurgea timpul era din ce in ce mai trsit. La Oradea a urcat o gagica in compartiment cu care am intrat in vorba, avea un catalog cu echipamente de munnte catarai si speologie... si am povestit vrute si nevrute pana in timisoara. Pe la 11 am ajuns in orash si acasa.

 

Cam asata este.

 

Author: Daniel Humelnicu
Uploaded by: Daniel Humelnicu
Views: 3954, Last update: Mon, Nov 11, 2002



Links to the Mountain Guide:
Muntii RETEZAT  
Comment
Fără foto Yutish Monica, Tue, Dec 3, 2002, 8:23 am

A fost foarte super, cand citeam imi imaginam de parca eram eu acolo, dar poza e pur si simplu extraordinara:-P :-D:-D:-P
De la Dona.

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Sun, Dec 8, 2002, 8:46 pm

Turnul din Sibiu, cu "scarisoare abrupte din piatra care urcau circular printr-un loc ingust, apoi o zona mai larga iar apoi urcau niste scari nesfarsite din lemn care din cand in cand poposeau in niste incaperri largi" l-am vizitat si eu pe 31 dec 2001, pe la ora 14. Numa' ca atunci era la sfarsitul scarilor de piatra un nenea care ne-a cerut 5000 de caciula ca sa urcam. Da' noua ni s-a parut f mult:-D, asa ca nenea ala ne-a lasat sa intram 2 pe un bilet. Ne-am imbogatit:-D... olteni:-D:-o:-P:-) Spiritul sarbatorilor...

Comments for this article
Login or register to comment