Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Cateva zile in Muntii Valcan

Bookmark and Share

Cateva zile in Muntii Valcan

Am calatorit in august cateva zile in niste munti pe nedrept uitati poate de turisti: Muntii Valcan. Situati intre valea Jiului, la est si valea Motrului la vest, in imediata apropiere a unor masive "vedeta", si ma refer aici la Retezat si Parang, Muntii Valcan isi arata colturile cele mai pitoresti celor care le acorda macar cateva zile, avand ceva mai mult de oferit decat arhicunoscutele si mult umblatele poteci din preajma Cabanei Straja.

Pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu acesti munti, iata cateva informatii generale. Masivul este situat in Carpatii Meridionali, grupa Retezat-Godeanu, aparand ca o prelungire mai inalta a Muntilor Mehedinti. Se prezinta sub forma unei creste nu foarte accidentate, orientata vest-est. Versantul nordic este ceva mai abrupt, in timp ce spre sud, masivul coboara lin, de-a lungul unor picioare de munte ce scad treptat in altitudine catre Depresiunea Subcarpatica.

Cele mai insemnate varfuri, de la est la vest sunt : Varful Straja (1868m), Varful Mutu (1737m), Varful Verde (1627m), Varful Muncel (1553m), Varful Sigleu Mic (1581m), Varful Sigleu Mare (1682m). Cumpana apelor Muntilor Valcan coboara apoi accentuat pana in Saua Dalma Cazuta (1152m) dar se inalta apoi din nou in Varful Arcanu (1760m), Varful Nedeilor (1619m) pentru a culmina apoi in Creasta Oslei, o culme solitara, lunga de 4 km dar extrem de ingusta, ce domina zarile inspre Godeanu si Retezat dar si catre Oltenia, din Varful Oslea (1945m), ce constituie si punctul maxim al masivului. Aceste informatii dar si multe altele le gasim in volumul intitulat Ť Valcan ť din Colectia Ť Muntii Nostri ť, numarul 21, publicat in 1979, elaborat de Nae Popescu.

 

In prima zi am urcat la Cabana Straja. Accesul este facil : din centrul orasului Lupeni, un indicator ne indreapta catre cabana. Urcam pe un drum asfaltat. La un moment dat, drumul se bifurca : in stanga se merge pe varianta auto ce urca la cabane (nemodernizata dar bine intretinuta, se urca si cu masina mica) iar la dreapta, dupa cateva sute de metri, tot in urcus, ajungem la statia de telescaun. Am urcat cu telescaunul (35000lei/persoana, doar dus), bucurandu-ne de peisajul larg ce se deschidea in jur. Buna priveliste spre Varful Straja si orasele din vale. De la punctul terminus al statiei de telescaun, drumul urca ceva mai abrupt printre case de vacanta recent adaugate in peisaj, ocoleste prin stanga platoul pe care se afla schitul de lemn, si intra in padure pentru a ajunge la Cabanele Straja, dupa maxim 15 minute.

Ne-am cazat in vechea cabana, cea noua fiind inca in constructie. Tarif: 80000 lei/persoana. Conditii acceptabile. Foarte putini turisti in aceasta perioada a anului. De la cabana am pornit intr-o mica excursie catre Varful Straja. Poteca pleaca de langa cabana, urcand pe un mic valcel, pe marcaj triunghi albastru. Trecem de niste izvoare si ne inscriem pe firul unui ogas. Urcam cam 15 minute pana depasim padurea si ne orientam pe o poteca ce se indreapta oarecum spre stanga. Stalpii de marcaj raman insa undeva in dreapta, probabil pe o poteca folosita mai degraba iarna. Urcam prin pasunea alpina si ne orientam spre un stalp de marcaj situat chiar in creasta, in saua dintre Varful Mutu (la dreapta) si Varful Straja (stanga). Pana in sa facem cam 30 de minute de la cabana.

Pe masura ce ne indreptam spre muntele Straja, pe poteca, se deschid zarile catre sud, catre crestele impadurite ce coboara spre Gorj dar si spre Valea Jiului, catre Lupeni, Vulcan si Petrosani. Poteca ne este calauza sigura dar si marcajul dublu: triunghi albastru si banda rosie, destul de recente. Ajungem pe varf dupa maxim 40 de minute din sa, deci putin peste o ora de la cabana. Ni se deschide o larga vedere catre Muntii Parang, vizibili pe intreaga lor inaltime de la Parangul Mic peste Carja pana in Parangul Mare. Ceva mai aproape, se zareste plaiul pe care coboara drumul de munte din Pasul Valcan catre Poiana Ť Mihai Viteazu ť si satele Schela si Sambotin din Gorj. Peisajul este completat de intreaga vale a Jiului de la Petrosani catre Uricani si creasta Valcanului, peste Varfurile Mutu si Coarnele, spre Retezat.

Am revenit apoi in sa si am urcat pe Varful Mutu, punctat de lespezi stratificate precum volumele intr-o biblioteca. De aici porneste si instalatia de teleschi, de-a lungul careia am coborat pana la crucea de metal construita in imediata apropiere a asezarii de la Straja.

A doua zi de dimineata am pornit de la cabana Straja, pe un parcurs comun cu cel al zilei precedente pana in saua dintre varfurile Straja si Mutu. De aici insa am apucat catre apus, de-a lungul crestei principale, acesta fiind si obiectivul excursiei noastre : creasta Muntilor Valcan.

Drumul ce aveam sa il parcurgem in urmatoarele ore se contura destul de clar : pajisti inierbate, pe kilometri intregi. Singura grija era sa mentinem linia crestei fara sa ne abatem inspre vaile ce se lasa de o parte si de alta. Primele informatii le-am cules, odata cu roua diminetii, de la niste ciobani care ne-au explicat, folosind si toponime comune cu cele de pe harta, ce cale sa urmam catre Valea de Pesti, locul stabilit de noi pentru campare. Pe scurt, aveam sa urmam linia crestei, domoala si cu putine stancarii, catre vest, pe la poalele Muntelui Zanoaga si pe langa Varful Muncel, apoi catre Sigleul Mare si stanele La Palarie pentru a cobora catre sfarsitul zilei, in Valea de Pesti.

E momentul sa spun ca marcajul este foarte rar si destul de deteriorat in aceasta portiune. In plus, poteca parea sa nu fi fost folosita de foarte mult timp, lucru care ne-a mirat pentru ca zaream turme pe toti versantii. In fine, toate izvoarele pe care le mentiona cartea erau secate asa ca nu ne-a fost prea usor, fiind deja o zi calduroasa.

Poteca se lasa lin din apropierea Varfului Mutu si depaseste pe la sud varfurile Verde (punctat de creste ascutite) si Gura Plaiului. Creasta face apoi un larg ocol spre stanga pana in Varful lui Frate si coboara apoi catre Saua Parul de Fier. De aici poteca se indreapta catre stanga, pe curbe de nivel, pe fata sudica a Muntelui Coarnele. Ne apropiasem simtitor de Muncelul, pe care nu eram insa nevoiti sa il urcam, ci doar sa il ocolim pe la nord.

Aici culmea coboara si o bucata de drum mergem prin padure, la dreapta. Trebuie sa fim rabdatori si sa cautam un semn de marcaj (banda rosie) care sa ne convinga ca suntem pe drumul cel bun pentru ca o alta poteca ocoleste intregul Muncel si coboara apoi inselator, catre vaile sudice. In plus, in zona defrisarea incepe sa-si arate coltii asa ca multe semne au disparut odata cu copacii pe care erau aplicate.

In fine, prin padure drumul este ceva mai comod dar incepe apoi sa urce lent. Iesim printr-o imprejmuire si ne indreptam pe o poteca ceva mai clara catre Sigleul Mic. Suntem la marginea superioara a padurii de pe valea Balomir, care se lasa in dreapta. Urcam insa treptat catre stanga si incercam sa trecem de partea cealalta a culmii pentru a mai scurta din drum deoarece poteca ne duce direct la stanile La Test, lucru ce poate prelungi timpul total cu o jumatate de ora, cel putin. Cam in acest loc marcajul dispare complet, sau cel putin noi nu am mai zarit vreun semn.

Creasta ne duce fara posibilitate de ratacire direct catre Sigleul Mare ce se inalta chiar in fata noastra. Urcusul nu e prea placut dupa o zi cu rucsacul in spate dar putem sa ocolim varful prin stanga, pe zecile de carari sapate de turme, care ne conduc direct la stanele La Palarie, o interesanta asezare pastorala suspendata la poalele Sigleului Mare, deasupra Vaii de Pesti, cu o frumoasa priveliste spre vale si spre Muntele Arcanul.

De aici poteca descrisa in carte trebuia sa ne duca in Saua Dalma Cazuta, cel mai jos punct al crestei principale a Muntilor Valcan, insa padurea destul de deasa si probabil oboseala noastra ne-au facut sa ratacim acest parcurs si am preferat sa coboram haotic la vale, spre unde credeam noi ca se afla Saua. Nu ne-a parut rau pentru ca dupa aproape o ora am ajuns la niste poieni proaspat cosite, cu salase, etajate una fata de cealalta si undeva mai jos ghiceam si fundul vaii. In fine, am gasit un drum forestier care ne-a scos in cateva minute la intersectia unde se ramifica drumul catre Sohodol, peste creasta si respectiv catre Muntele Arcanul, pe valea principala - Valea de Pesti.

Traseul nostru se desfasurase pe parcursul a 11 ore. Am gasit un loc drept chiar langa drum si nu departe de un izvor asa ca am campat.

 

Parcursul celei de-a doua etape de creasta trebuia sa se faca pe Valea de Pesti, cu urcare in Varful Arcanul si continuare catre Groapa Nedeutii si creasta Oslei cu coborare la Campusel. Desi vremea era excelenta, ne-am refacut calculele si am concluzionat ca pentru acest traseu si pentru intoarcere, de la Campusel la Tismana, ne trebuiau inca cel putin 2 zile. Asa ca am renuntat nu fara parere de rau si am preferat drumul cel mai direct peste munte : prin Saua Dalma Cazuta si valea Sohodolului, catre plaiurile domoale din Gorj.

Acest parcurs, pe un drum forestier usor deteriorat in zona sa inalta, dar accesibil vehiculelor de teren si bicicletelor, este unul destul de monoton si se desfasoara pe aproximativ 22 km de la rascrucea pomenita mai sus pana la Complexul turistic Bucium - Sohodol. Deci, pentru o zi calduroasa de vara, cu bagaj in spate si bocanci in picioare nu este cea mai inspirata alegere.

In prima parte am urcat pret de o ora pana in sa, prin padure. Urcusul este destul de accentuat in unele sectoare. Ne asteptam sa avem ceva peisaj de la punctul maxim al traseului dar nu a fost asa pentru ca zona este puternic impadurita. Si desi granita dintre judetele Gorj si Hunedoara este impanzita de lozincile de ocrotire a vanatului si padurii, inspre vale se auzeau nestingherite, impuscaturi de alice si drujbe la lucru.

Drumul coboara apoi repejor. La prima intersectie trebuie sa o luam la stanga si apoi urmam fara probleme acelasi drum care ajunge dupa 3 km la firul vaii pe care il urmeaza liniar pana la Sohodol. Traseul necesita maxim 7 ore insa din pacate este cam lipsit de frumuseti spectaculoase, cu exceptia desigur a Stancilor de la Patrunsa, cu aproximativ 1, 5 km inainte de Complexul turistic. La care am ajuns destul de obositi dar nu am regretat ca era marti si nu vineri sau sambata pentru ca desi berea nu era prea rece, era macar liniste !

 

Ultima zi a micii noastre escapade in Valcan am dedicat-o deja cunoscutelor Chei ale Sohodolului.

Pe care va recomand sa le parcurgeti cu piciorul, chiar daca drumul e asfaltat si deci mai comod sa le vedeti din masina. Dar senzatiile sunt cu totul altele cand va rasturnati capul pe spate catre peretii ce parca se inchid deasupra noastra, sau cand zarim, venind din susul vaii, simpatica deschizatura a Inelului de Piatra, sus, in stanga, chiar la intrarea in chei. Nu pierdeti din vedere Cuptorul - tunel ingust prin care se scurg apele Sohodolului, pe sub doua arcade si bineinteles, Narile, pe care le puteti traversa mai ales in sezonul secetos, scurtand si drumul si avand parte si de fiorii explorarii unei mici galerii.

 

Cu regret trebuie insa sa spun ca gunoaiele sunt la loc de cinste de-a lungul Cheilor si in scobiturile de pe marginea drumului, lucru pe care insa nu o sa-l reusim sa il schimbam in anii pe care ii traim, nici in Valcan si nici in alte parti.

Cheile se sfarsesc la capatul satului Runcu, de unde cu ocazie se poate ajunge relativ usor la Targu-Jiu.

Author: Sturek Andrei
Uploaded by: Andrei Tiberiu Sturek
Views: 11073, Last update: Sat, Dec 27, 2003



Links to the Mountain Guide:
Muntii VALCAN  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Comuna Tismana-Padurea De Castani Eroni-Dealul Gura Plaiului-Valea Bistricioara-Sub Varful Podisului-Valea Frasinu-Valea Bistrita-Lacul Vija-Curmatura Prisloapele Mici-Valea Prisloapele-Valea Garbova-Valea Scocul Jiului De Vest

 

Login or register to comment