Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Jurnal de Paşti

Bookmark and Share

Jurnal de Paşti - Partea I
Consemnare 30 04 2000 -5 h Sf.Paste 01 05 2000

L.v.Beethowen-Simfonia 2-a 

Simfonia 3-a 

W.A.Mozart - Serenada nr.9 

Nocturna pt.fagot 

A.Vivaldi-Anotimpurile 

N.Rimskij Korsakov-Seherazada 

J.S.Bach -Fuga, Tocata, Preludiu 

Tibles 

Vineri, 28 04 14,35 h am plecat cu Papa si Iancsi în cea dintâi tură serioasă/2000. La 14,10 cerul se întunecă apoi tunete si fulgere conturară scenografia , deloc necesară. Căldura de final de iunie , soarele, verdele crud ne suscitară repede atentia. Conduceam fara graba, tinta zilei fiind reprezentata de Cabana-refugiu Tibles-Arcer. 

Cum de am putut omite sa-i spun lui Iancsi sa-si lase cortul la Baia Mare ? în duminica Pastelui , în drum spre Izvorul Izei urmând sa trecem prin oras. Si fara cort, conform regulei, rucsacul lui era extrem de încarcat iar de la tura din 9 aprilie, Lespezi-Ignis rupsese legatura cu muntele.

Ne-am scaldat privirile admirând peisajul spre defileul Cavnicului început la Copalnic apoi culmile înseuate dinspre Preluci , livezile din Copalnic Manastur-Rusor-Cernesti încarcate de povara florilor, fânatele viu colorate de portocaliul papadiilor. 

Prima imagine a fascinantului masiv spre care ne îndreptam am avut-o din vf.Pietrisului. Strii abrupte de zapada alungite pe torentele-avalanse traditionale. De la Damacuseni spre Suciul de Jos alte imagini ale Tiblesului si vf.Hudin iar pe pasunea Tecioaia spectacolul miilor de paralute(Bellis perenis), albe perle abia ivite din covorul verde intens al ierbii .

Minunat ritmul pictural a tarlalele terasate, înguste, migalos lucrate si cultivate. Iesim din Grosi Tibles penru a parcurge spre N-NE cei 11 km de drum forestier pâna la noua Cabana Silvica , în constructie. 

Ce frumoasa e valea Bradului cu lunca de un verde proaspat si tânarul faget abia înfrunzit de-o parte si alte ! Cât de ornamentale sunt pâlcurile de ferigi în curs de aparitie, cu vârful frunzelor dantelate spiralate ca niste verzi cochilii de melc ! Ce bucurie a ochilor sa admiri insulele portocalii de ranunculi !

Stropi razleti de ploaie . Negri nori, compacti, matura de la sud vest spre nord est masivul. Semne bune... tipice de fapt lunilor de primavara.

Miros de mangal de bocsa si iata imediat un "mniler "(bocsa în limbajul locului) în pregatire, un altul, tronconic, urias , gata ars, acoperit înca de un strat gros de pamânt ars amestecat cu praful pretiosului carbune destinat de ani si ani exportului.

16,40 h. Parcam la Cabana Silvica Tibles si o luam în amontele vaii Bradului spre fosta exploatare miniera IPEG-Tibles , locul de strapungere al masivului pâna la Dragomiresti , pe valea Izei.

De câti ani se exploateaza silvic aceasta zona ? Câte peridocuri încarcate cu busteni de fag , paltin, molid, brad au luat calea spre Tg.Lapus-Gâlgau si de acolo spre fabricle de mobila sau CCH Dej ? Câte buturi greu despicabile au fost transformate în pretios mangal de bocsa ?

Cânt de cuc. Si triluri de mierle. Superbe flori ale pastelui. Apoi primele pâlcuri suave de flori de nu ma uita,mai încolo parfumati toporasi. Fagi si paltini seculari coplesiti de verdele catifelat al muschilor .Sol framântat de rotile TAF-urilor si peridocurilor . Miros dulce acrisor de frunza cruda , pamânt proaspat plouat, frunze uscate sau putrezite.

Depasim zona Grohotisului , acolo unde spre amonte valea Bradului primeste din dreapta si stânga doua brate ale Izvorului Rau care strâng între ele Piciorul Calului, culme ce urca sustinut pâna spre Arcer având la stânga Poiana Lunga, locul stânei traditionale marcata de un urias brusturet. O basculanta parcata . Chiote repetate reverberate de ecou. Întâlnim doi localnici cu bratele încarcate de pastravi(Pleurotus sp.), bureti ce raspândesc un miros extraordinar de ciuperci proaspete . Sunt asa de mari, pistruiati brun roscat, grasi, suculenti , culesi de pe trunchiurile doborâte de furtuni, intrate în putrefactie, ale fagilor sau paltinilor. Trufandale rustice . 

Ajungem într-o ora la perimetrul fostei exploatari IPEG, total devastat, cu apele violente ale Izvorului Rau vuind ametitor, scurmând, devastând pe o mare suprafata ceea ce fusese o gospodarita amenajare prospectiv-miniera, halda de steril din care a ramas mai putin de jumatate restul fiind antrenat la vale. O carare urca de-a-lungul unei culmi înguste ce ne va situa deasupra vaii accidentate (malul stâng privind spre amonte) , depasid galeria minei-tunel , ajungând deasupra fostei statii de compresoare din care au ramas doar peretii si un rezevor pentru aer comprimat. Punctele de observatie amenajate pentru vânatorii de cerbi si mistret au fost reparate. Frecventele crotine denota prezenta cerbilor si ciutelor în zona. Ne dregem cu câte o banana si apoi cu suc . Admiram avansarea, de jos în sus, timida , a verdelului intercalat zonelor înalte abia înmugurite apoi, decisi sa ajungem pe zi la Refugiul Arcer scurtcircuitam voltele drumului forestier si în 40 min. suntem la liziera Poienii Lungi, bucurându-ne de asfintitul care învioreaza stâncariile nord vestice ale Arcerului proiectat pe un fundal verde întunecat al padurii de molid.

Stâna e pustie înca, brusturetul abia rasarit, mii de luscute trecute, putine brândusi, anemone, zambilute albastre pal. Cânt de cuc. Frumoase cinteze zburând printre ramurile molizilor , ciripind vesele. Culeg un smoc de cimbrisor si-l dau spre prizare lui Papa si Iancsi urându-le bun venit , înca o data , a câta oara oare ? în aceste binecuvântate locuri . Macrisul abia a dat colt. În câteva zile smocurile frunzelor grase, acrisoare , numai bune de ciorba sau pure vor parea cultivate de un iscusit gradinar. Continuam prin spinarea poienii, la liziera cu fagetul secular intercalat cu paltin si molid ramas neexploatat, probabil numai din cauza accidentarii zonei, lipsei cailor de comunicare, distrugerii celor demult realizate. Trunchiuri de arbori monumentali cu diametre ce depasesc un metru. Rar , vechi , ca norocul putin necesar apare marcajul turistic banda albastra. Spectacol a mii si mii de luscute înflorite. Cer senin. Seara minunata cu soarele în drum spre culcare, undeva deasupra Satrei lui Pintea. Admiram vf.Hudin (1611 m) situat spre NE apoi parcurgem ultimele serpentine ale drumului ce ne duce la refugiu. În zonele nord vestice zapada groasa de 25-45 cm acopera solul.

Dupa 2,45 h de la plecare, în timp excelent având în vedere rucsacii încarcati, suntem la refugiu. Ne adresam amicalele felicitari, scapam fericiti de poveri iar eu aranjez un frumos foc de tabara utilizând mizeriile din jurul cabanei si cele maturate din podul unde vom înopta. Completez rugul purificator cu suficiente resurse rezultate prin prabusirea vechilui refugiu . Prilej de firesti nostalgii pentru mine si Papa. Iancsi nu a beneficiat nicicând de avantajele fostului refugiu ridicat de niste inimosi tg.lapuseni în memoria unui tânar prematur rapus. Cinam profitând de bancile masa lunga amenajate spre sud . Rafale de vânt matura molidisul. Concert de mierle. Apus fantastic, imortalizat pe fondul focului de tabara si zapezii-guler din jurul refugiului. Urcam bagajele în pod si ne pregatim de culcare. Ce fericire sa te bagi în sac ( din pacate noul meu sac e prea scurt si îngust , nu-mi cuprinde umerii, va trebui sa-l schimb desi e facut pentru americani si are un design , constructie, termoizolatie si material excelent...) si apoi sa iei aminte la vântul ce sfichiueste cabana, vârfurile molizilor , scotând vaiete, vuiete, domolindu-se subit pentru a relua totul de la capat ! Adorm iar la un moment dat mi se pare ca aud mugetul valurilor marii izbite de faleza, simt în nari iz de nisip umed si peste, degetele cauta frivole molaticele ghemotoace de alge umede apoi par a da de o micuta scoica ... Ma trezesc. Vântul continua sa-si alunge rafalele printre molizi apoi izbeste sarpanta sindriluita a refugiului frumos, bine construit. Adorm din nou pâna pe la ora 4 dim. când se trezesc si Iancsi si Papa. Ne culcam si adormim din nou în cântul mierlei ce si-a început matinanlul concert. 

Dupa 6,00 primele raze ale soarelui mângâie vâfurile molizilor . Nu ne grabim deloc. Ma scol de-abia la 6,50 pentru a atâta focul si a prepara câte o cafeluta. Se scoala si colegii. Adunam bagajele si pregatim micul dejun afara , la masa, în timp ce lecturam iritati zecile , poate sutele de nume/date înscrise pe peretii refugiului, înauntru si afara cu carbune. Ce mitocanie ! În minte-mi revine Refugiul Diana din Piatra Craiului, la rându-i bestial maltratat de pseudoturisti. Acum surpriza : într-un colt , ceva mai sus amplasate pentru a se distinge de cele ale plebei , citim nume cunoscute , Pop Ioan 14 XI 1999 ( topograf la IPEG co-autor împreuna cu D.Istvan a unor monografii turistice ) , Pop Cristina, fericita consoarta si Alec Portase, redactor la Graiul Maramuresului !? Ce sa ne mai miram acum ? Cretina piedica în calea uitarii ! 

Plecam la 9,10 , spre NNE , putin în dreapta marcajului turistic, la fel de vechi, punct albastru. Zapada se face repede simtita în pete mari, groase, murdarite de acele cetinei si conurilor doborâte de vitregiile iernii trecute. Dam de creasta stâncoasa îngusta ca o custura, loc în care-si face aparitia ienuparul si trecerea cocosului de munte. Soare. Zi minunata . Ajungem la zona înseuata unde zapada protejata de molidis e mai groasa de 0,7-1,2 m , bine tasata , ca norocul. Remarcam vechi urme de turisti urcând/coborând ? spre Arcer. Scapam de avansarea dificila cu frecvente afundari obositoare si iesim în gol alpin de unde urmarim custura stâncoasa pâna pe vf.Arcer. Câteva curmale, un grapefruit si apa din zapada topita seara, cu un groaznic gust de fum, ne redau elanul necesar. Dese , tipice urme ale cocosului de munte care patruleaza creasta stâncoasa ce-i confera vizibilitate, caldura reflectata si mai ales fructe de ienupar. Spre dreapta putem admira versantii abrupti de sub vf.Tibles, paralele jgheaburi de avalanse cu hasuri în V . Ce minunatii ! Spre NV se desfasoara o succesiune de culmi valurite, paralele, usor acoperite de neguri diafane, pâna spre Tg.Lapus-Satra lui Pintea. Într-o ora si jumatate, fara nici o graba, suntem ajunsi pe vf.Arcer (1828 m) si facând plaja admiram Satra lui Pintea, vf.Mogosa, Gutâiul-Trei Apostoli, Muntele lui Serban-masivul Pop Ivan, Farcaul-Mihailecul, Toroioaga si muntii Rodnei , impresionanti prin anvergura . O pâcla vaga estompeaza transparentele. Aceeasi pâcla voaleaza depresiunea vaii Somesului dinspre Nasaud pâna spre Dej. Lenevim profitând de soare, admirând vf. Tibles (1839 m) si Bran (1853 m) legate între ele si vf.Arcer de un brâu gros de zapada-cornisa. Spre valea Bradului o drujba musca padurea ce se vaieta, plânge, boceste zadarnic. Nori se aduna spre SV.

Decidem sa plecam la 11,30 h, admirând abia ivitii boboci de cupe (Gentiana kochiana) , brândusile, tuful vulcanic cu aspect de fagure. Coborâm spre baza NV a vf. Tibles si dam de banda albastra venita dinspre refugiul Arcer. Cararea e acoperita de groasa zapada. Dincolo de pârâiasul cu o frumoasa cascada în evantai cristalin nascuta sub meterezele SV ale Arcerului drumul forestier, îngust, partial distrus, pe curba de nivel , e si el acoperit de zapada groasa de 50-70 cm, tasata. Într-o ora depasim refugiul si coborâm spre Piciorul Calului-Poiana Lunga. Fotografiez holda de luscute înflorite si apoi, pe masura ce se înoreaza tot mai tare, bezna acopera muntele pâna în urma cu o ora scaldat în soare. Picura . Din ce în ce mai intens. Apoi ploua de-a binelea . Nu e frig. Genunchii îi joaca feste lui Iancsi dând impresia ca sunt din cauciuc. Renuntam în curând la drumul forestier atacând scurtaturile abrupte, groaznice pentru Iancsi, trebuie sa iesim cât mai curând din zona lipsita de protectie împoriva ploii tot mai puternice. O cascada filiforma, lunga , alb argintie, taie pieptul versanului de vizavi unindu-se apoi cu Izvorul Rau. Vuiesc cumplit împreuna. Pe masura ce ne apropiem de firul vaii traim impresia ca suntem în vecinatatea unui aerodrom de pe care decoleaza/aterizeaza rectoare. Sa se datoreze aceasta teribila amplificare perdelelor din e în ce mai puternice de ploaie, reverberarii în ecou ?

Un grup de patru turisti apare pe locul fostei cabane a maistrilor IPEG. O pelerina rosie, un verde, doua galben portocalii ascund siluete, chipuri. Banuiesc în sinea mea cine ar putea fi si ma bucur desi numarul membrilor ma cam deruteaza. Echipa dr. Dinu Mititeanu si fiicele Afroditei urca spre Arcer . Lasasera masina la Cabana Silvica Tibles si cu putine bagaje dadeau o raita spre munte. Bucuria întâlnirii, prezentari, schimb de impresii, totul sub biciuirile ploii intense. Le spunem ca vrem sa mergem a doua zi la Izvorul Albastru a Izei si doua tinere îsi exprima brusc admiratia si poate putin, invidia. Ce bine avea sa-mi para a doua zi stiindu-le departe de-acel loc care odata reusise sa le fascineze ! Ce dezamagire brutala ar fi trait revazând o minune a naturii batjocorita tipic de români ! Ploaia pare sa se domoleasca în timp ce ne apropiem de cabana si masina. Soarele reapare si arde printre voaluri jucause de stropi cristalin-aurii. Natura e din nou proaspata . Florile , putin aplecate de picaturile grele , par si mai gingase, viu colorate. O salamandra îmi atine calea. Preistorica , fascinanta faptura ciudat asociata focului . 

Dupa 3 ore de la plecarea de pe vf. Arcer ajungem la masina. Dezbracam hainele umezite si facem plaja. Profit de ocazie si ma îmbaiez ca un faun în undele înghetate ale vaii Bradului. Luam apoi prânzul. Preparam doi litri de sirop de visine cu care ne delectam si refacem rezervele hidrice. E aproape ora 16 când decidem sa plecam, nu spre Mânastirea Rohia , asa cum ne programaseram pentru a participa la sacra slujba a Învierii Domnului ci spre casa. Efectiv nu aveam rabdarea necesara uciderii orelor ramase pâna la doua noaptea când, conform celor afirmate de un calugar , avea sa înceapa ritualul , finalul fiind prevazut pentru ora 6 dimineata. Opream, ne uitam adesea spre Tibles, ne bucuram de panorama superba dar mai ales de soarele ce scalda în lumina culmile alpine, rasplatind trupa Mititeanu pentru efortul depus, ferindu-i de frigul umed. Ce frumoasa era lunca vaii Bradului prin care urcau spre munte primele ciopoare de oi cu câini ciobanesti turbati ! Ce minunat putea fi fagetul tânar si toate acele insule de flori ! Dar albia vaii alnecând pe coveti de stânca ! Carute încarcate cu balegar de grajd . Altele purtând semanatori pentru cartofi. Tarani întorcându-se de la lucrul câmpului. Si totusi în atmosfera pluteste discreta atmosfera apropiatei , mari sarbatori. Acum ne bucuram de valea si lunca Tiblesului , de spinarile paralele împadurite cu fag si carpen care se curma în malul stâng. Alergam spre Baia Mare si de pe Pietris aruncam o ultima (azi) privire Tiblesului ramas din ce în ce mai departe. La 18,30 suntem în Baia Mare, fericiti, cu obrajii , fruntile încinse de soare.

Author: Petru Lucian Goja
Uploaded by: Vasile Coţovanu
Views: 6031, Last update: Sun, Nov 5, 2000



Links to the Mountain Guide:
Muntii TIBLES  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Comuna Grosii Tiblesului-Cantonul Silvic Hudinu Mare-Poiana Lungă-Mt. Grohot-Refugiul Arcer-Varful Tibles

 

Login or register to comment